Muzica ne face mai sentimentali, mai buni, mai sociabili

 
     Dacă nu era muzica...nu aş fi existat în Univers,
     Dacă muzica nu era...nu i-aş fi dat vieţii mele nici un sens.
     Muzica mi-a rafinat creierul...mi-a alungat tristeţea grea.
     Cântatul la un instrument...m-a adus în viaţa ta,
     Prin muzică m-am regăsit pe mine, aici pe pământ,
     Zgomotul ei, pusă pe note muzicale, mi-a arătat cine sunt.

Piano duo Waldemar Malicki  Tamara Granat

Nu vreau sa te pierd..

            În fiecare zi eu mă gândesc la tine. Sunt lucruri poate pe care nu ar fi trebuit să ţi le spun vreodată, dar poate când le spun, mă simt un pic mai bine ca înainte.. De ce ? nici eu nu ştiu să-mi explic. Poate nu am fost şi nu voi fi eu, cea pe care tu o cauţi de ani de zile... dar aş vrea să ştii că pentru mine ai venit ca o rază de soare în casa mea, în sufletul meu. Întradevăr mă simt mult mai  plină de datorii ca înainte şi este îngrozitor când mă gândesc la ziua de mâine...când  poate nu mă voi putea achita de ele.

            Poate am făcut o mulţime de greşeli în viaţa mea, dar această greşeală nu am să mi-o iert, dacă nu mi se va îndeplini... Nu-mi dau seama ce se va întâmpla cu viaţa mea, dar ştiu că în prezenţa ta, tot ce spun şi tot ce încerc să fac, are o mare importanţă. Trăiesc printre oameni, dar nu mă interesează decât ce faci tu... ce fac eu, ca să ne fie un pic mai bine ca înainte. O rază de soare s-a ivit la orizont după atâţia ani de căsnicie... de ce tocmai acum ? Vine, un timp într-adevăr, pentru ceea ce ţi-ai dorit cu adevărat de la viaţă, dar nimeni nu-ţi garantează cât va ţine ?

           Când te doare ceva, crezi că durere mai mare nu există, dar această durere a mea, eu cred că este fără leac... aşa că trebuie să suport şi consecinţele. Dragostea e un fenomen tare dezordonat ! Când încerci să-l ordonezi mai bine, pleacă tot aşa după cum a venit.

Plutind peste lume

        Nu am aripi ca să pot zbura

        Până la tine, dragostea mea,

        Zilele se sting uşor din calendar,

        Fără tine munca îmi este în zadar.

          

               De ce regret, de ce-i singurătate ?

               Clipele frumoase nu pot fi uitate...

               A mai trecut o zi, un anotimp, un an,

               Păcat iubire, lângă mine nu te am !

     

        Mai flutură nişte aripi, la fereastra mea,

        Ai plecat departe, tu dragostea mea,

        Chipul tău îl văd, zâmbind în tăcere

        Amintirile cu tine, sunt o mângâiere.

       

            

Unde sunt?

      M-am întrebat adesea, unde sunt ?

        Sunt la o bătaie de inimă distanţă,

        Şi la un fâlfâit de tine speranţă.

      M-am întrebat adesea, ce vreau de la viaţă ?

         N-am vrut decât:

         S-ascult apa curgând,

         Ura-mi iubind,

         Tristeţea-mi surâzând,
         Orbii văzând,
         Morţii-nviind.
      M-am întrebat adesea unde sunt ?
         Şi mi-am răspuns tot eu:
         Aici pe pământ
         Cu ochii înlăcrimând
         Cu tine mamă în gând
         Poza-ţi sărutând.
      



       

Un personaj dintr-o poveste neterminata...

           Sunt personajul principal al unei poveşti dureroase.. şi voi aştepta pe o bancă pe care nu va avea voie să se aşeze nimeni, cu excepţia unei singure persoane, care mi-a ascultat suferinţa mea, ce este aproape asemănătoare cu a lui. E tare greu să lupţi cu destinul. Un om ca tine, deprins să măsoare înţelesul şi efectele fiecărui cuvânt, atât în prezent cât şi în perspectiva trecerii timpului, e foarte afectat când vorbele îi sunt răstălmăcite, când soarta spuselor sale depinde de graba cu care o femeie ca mine închide şi deschide o uşă firavă. Mă uit la uşa aceea şi-mi spun că, iată, e posibil ca albul acela mat, va fi poate culoarea care, într-o fracţiune de secundă, îmi va lumina conştiinţa în ultimile clipe ale vieţii.
           Mi-e frică totuşi ca albul acela, în timp să nu se transforme în culoare şi ca apoi toate celelalte culori să se amestece într-un gri cu miros de dezinfectant, de fierbinţeală ce o simt acum în încheieturi, în pleoape, în suflet. Mă sperie temperatura aceasta care creşte şi descreşte în fiecare zi în carnea aceasta a mea, pe care aproape c-o credeam exceptată de la suferinţă. Mi-e groază de tot ce în sine, nu înseamnă nimic, dar continuă să se întâmple ceva din ce în ce tot mai neliniştitor... Aş vrea să-mi joc rolul până la capăt şi sa ies din el tot aşa după cum am şi intrat fără regrete, fără lacrimi, deoarece suferinţa pentru mine astăzi nu mai înseamnă nimic. Problema este, ce poate să însemne ea pentru celălalt suflet care-ţi explică relaxat sau înfuriat ceea ce ai de făcut cu viaţa ta. Lui nu-i plac cuvintele cu multe înţelesuri, nu-i plac persoanele care ar putea să-l supere şi nu voi şti ce reacţie va avea ? Mi-am dorit să am lângă mine un om ca el, care să mă sprijine ţn tot ceea ce fac, dar oare va mai avea răbdare ??

N-AŞ FI CREZUT !

 N-aş fi crezut că eu te voi iubi,
 Văzând tăcerea  din ochii tăi,
 N-aş fi crezut, că m-aş îndragosti,
 Citindu-ţi doar privirea....
         
           N-aş fi crezut că dragoste poate fi:
           tăcerea din ochii tăi,
           ochii mei,
           tăcerea de de pe buzele tale,
           buzele mele,

N-aş fi crezut că dragoste poate fi:
durerea, tăcerea, speranţa...
Şi ce păcat că mâine, noi, vom îmbătrâni !

SORTITI IUBIRII

Dragostea-i comoară vie,

Dăruită lumii-n dar,

Între oameni ea să fie,

Cel mai sfânt izvor şi har.

   

Ea nu ştie de mărire,

Te-ntelege chiar şi-n gând,

Nu se umflă de mândrie,

E smerită orişicând.

Dragostea nu se gândeşte,

Nimănui să-i facă rău,

Ea nicicând nu pizmuieşte

Nici nu vrea folosul tău.

    



  Ea iubeşte-n orice vreme,

  Şi e plină de avânt,

  Niciodată nu se teme,

  Dă curaj celui înfrânt.

      
  Iartă fără de măsură,

  Cu ea nu poţi sa te cerţi,

  Iar de o loveşti cu ură,

  Tot ea-ţi cere să o ierţi.

 
  Pot să năvălească-ntruna,

  Valurile urii reci...
  Ea va fi întodeauna

  Tot aceeaşi până-n veci.