Tratamente naturiste din gradina Domnului

      Dumnezeu a lasat omului aceasta gradina frumoasa numita "Eden".De ce oare?Ca sa putem trai cat mai natural in mijlocul ei, bucurandu-ne de tot ce e frumos, gustos, ispititor.Prin faptul ca iesim doar la o plimbare..nu inseamna mai nimic, deoarece ajungand intr-un parc, noi nu facem altceva decat sa ne asezam rapid pe o banca si apoi sa ne uitam la ceilalti trecatori care ne incanta sau ne dezgusta de multe ori.
     M-am nascut la tara intr-un colt de rai, si poate din aceasta cauza am stiut sa pretuiesc intodeauna farmacia naturista si mancarea naturala .In povestile mele izvorate din multe lacrimi amare, poate o sa regasiti acest pasaj.Omul e supus in permanenta greselilor si ne intrebam de ce ne imbolnavim?Imediat dam vina pe D-zeu, pe rude, pe dusmani, fara sa stim ca dusmanul nr. unul santem chiar noi.Cine a trait inchis de mic in aceasta cutie cu chibrituri numit" bloc", nu are de unde sa cunoasca frumusetea naturii vii. Toamna este un anotimp stresant pentru multi oameni.Organismul nostru incepe sa se adapteze mai greu si devenim mai depresivi, cu dificultati in concentrare, oboseala, gripe, dureri de oase, de gat si te gandesti ingrozit cum vei rezista pana la primavara!Cum?Vei vedea ca nu este chiar asa de greu...
     Poti daca vrei respectand cateva reguli de baza: fara alcool, fara tutun, fara droguri, fara grasimi animale, fara cafea in exces, fara medicamente.Se incepe cu o cura de dezintoxicare(postul)si consumam multe fructe, legume, seminte, lactate si oua ,dar toate de la tarani..Scoatem mai intai carnea din alimentatie si bauturile tari,acidulate, inlocuindu-le cu apa plata sau ceaiuri de:coada soricelului, galbenele, coada calului, paducel(cei cu tensiunea mare), radacina de brusture+teci de fasole(pentru cei cu diabet), urzica,salvie, cimbru+crengute de visin(cei cu rinichii).Ceaiuri se gasesc..in toate revistele, dar acestea m-au vindecat pe mine.Nimeni nu-ti spune ca nu ai voie de un pahar de vin rosu, un pahar de bere sau un paharel de tuica naturala....dar nu mai multe, deoarece duc la scleroza, la dementa in timp si nu ajungi decat acolo unde intr-o zi vom merge cu totii, in mormant.Ganditi intodeauna pozitiv, indiferent in ce situatie santem pusi.Iubiti tot ce va inconjoara, fara sa dusmaniti pe cei ce cauta sa va  faca rau, indragosteste-te din nou, chiar daca esti la o  varsta inaitata, canta si  danseaza, ascultand muzica preferata, ai grija de un animal,vorbeste si joaca-te cu copiii, ei sant viitorul nostru si motorul vietii.Nu va stresati din orice motiv...priviti inspre cer si rugati-va sa va fie bine, nu uitati ca prin rugaciune, multa lume s-a vindecat.Nu am crezut o clipa ca un om cu suflet bun, te poate face pentru o clipa atat de fericita.!!!..Am ajuns la concluzia ca numai eu singura mi-am facut rau cu manuta mea.Acum vreau sa uit tot ce am tras, prin ce am trecut cu copii mei si cu acest sot si sa-mi urmez cursul vietii,alaturi de cineva drag, care ma va face sa uit de  clipele grele prin care am trecut.Poate prezentul si viitorul unei vieti sa fie mult mai bun si mai frumos daca nu repetam greselile din trecut.Lupta pentru bani,masina,vila luxoasa au destramat multe familii si ignoranta costa.Ce ne costa sa traim decenti, in mijlocul naturii?Doar bunavointa, rabdarea, dragostea si intelegerea.Sa nu uitati ca o viata aveti pe pamant!Nimanui nu o sa-i pese daca tie nu-ti va pasa de ea.Iubiti-va oameni buni!

        Reteta cu miere de albina: un borcan de miere de salcam sau poliflora+un pliculet cu polen+o sticluta cu propolis+zeama de la 2 lamai,va va vindeca de toate bolile acestui anotimp.Eu consum de cativa ani(cate o lingurita dimineata, una la amiaza, una seara) si multumesc ca nu am mai facut acea gripa urata , pentru care multi s-au vaccinat. Eu mi-am c-am pierdut increderea in medicamente si merg pe naturiste.Incearca si tu ca o sa te convingi de spusele mele..iti doresc omule,  tot binele din lume!!!

    
  

Muzica ne face mai sentimentali, mai buni, mai sociabili

 
     Dacă nu era muzica...nu aş fi existat în Univers,
     Dacă muzica nu era...nu i-aş fi dat vieţii mele nici un sens.
     Muzica mi-a rafinat creierul...mi-a alungat tristeţea grea.
     Cântatul la un instrument...m-a adus în viaţa ta,
     Prin muzică m-am regăsit pe mine, aici pe pământ,
     Zgomotul ei, pusă pe note muzicale, mi-a arătat cine sunt.

Piano duo Waldemar Malicki  Tamara Granat

Nu vreau sa te pierd..

            În fiecare zi eu mă gândesc la tine. Sunt lucruri poate pe care nu ar fi trebuit să ţi le spun vreodată, dar poate când le spun, mă simt un pic mai bine ca înainte.. De ce ? nici eu nu ştiu să-mi explic. Poate nu am fost şi nu voi fi eu, cea pe care tu o cauţi de ani de zile... dar aş vrea să ştii că pentru mine ai venit ca o rază de soare în casa mea, în sufletul meu. Întradevăr mă simt mult mai  plină de datorii ca înainte şi este îngrozitor când mă gândesc la ziua de mâine...când  poate nu mă voi putea achita de ele.

            Poate am făcut o mulţime de greşeli în viaţa mea, dar această greşeală nu am să mi-o iert, dacă nu mi se va îndeplini... Nu-mi dau seama ce se va întâmpla cu viaţa mea, dar ştiu că în prezenţa ta, tot ce spun şi tot ce încerc să fac, are o mare importanţă. Trăiesc printre oameni, dar nu mă interesează decât ce faci tu... ce fac eu, ca să ne fie un pic mai bine ca înainte. O rază de soare s-a ivit la orizont după atâţia ani de căsnicie... de ce tocmai acum ? Vine, un timp într-adevăr, pentru ceea ce ţi-ai dorit cu adevărat de la viaţă, dar nimeni nu-ţi garantează cât va ţine ?

           Când te doare ceva, crezi că durere mai mare nu există, dar această durere a mea, eu cred că este fără leac... aşa că trebuie să suport şi consecinţele. Dragostea e un fenomen tare dezordonat ! Când încerci să-l ordonezi mai bine, pleacă tot aşa după cum a venit.

Plutind peste lume

        Nu am aripi ca să pot zbura

        Până la tine, dragostea mea,

        Zilele se sting uşor din calendar,

        Fără tine munca îmi este în zadar.

          

               De ce regret, de ce-i singurătate ?

               Clipele frumoase nu pot fi uitate...

               A mai trecut o zi, un anotimp, un an,

               Păcat iubire, lângă mine nu te am !

     

        Mai flutură nişte aripi, la fereastra mea,

        Ai plecat departe, tu dragostea mea,

        Chipul tău îl văd, zâmbind în tăcere

        Amintirile cu tine, sunt o mângâiere.

       

            

Unde sunt?

      M-am întrebat adesea, unde sunt ?

        Sunt la o bătaie de inimă distanţă,

        Şi la un fâlfâit de tine speranţă.

      M-am întrebat adesea, ce vreau de la viaţă ?

         N-am vrut decât:

         S-ascult apa curgând,

         Ura-mi iubind,

         Tristeţea-mi surâzând,
         Orbii văzând,
         Morţii-nviind.
      M-am întrebat adesea unde sunt ?
         Şi mi-am răspuns tot eu:
         Aici pe pământ
         Cu ochii înlăcrimând
         Cu tine mamă în gând
         Poza-ţi sărutând.
      



       

Un personaj dintr-o poveste neterminata...

           Sunt personajul principal al unei poveşti dureroase.. şi voi aştepta pe o bancă pe care nu va avea voie să se aşeze nimeni, cu excepţia unei singure persoane, care mi-a ascultat suferinţa mea, ce este aproape asemănătoare cu a lui. E tare greu să lupţi cu destinul. Un om ca tine, deprins să măsoare înţelesul şi efectele fiecărui cuvânt, atât în prezent cât şi în perspectiva trecerii timpului, e foarte afectat când vorbele îi sunt răstălmăcite, când soarta spuselor sale depinde de graba cu care o femeie ca mine închide şi deschide o uşă firavă. Mă uit la uşa aceea şi-mi spun că, iată, e posibil ca albul acela mat, va fi poate culoarea care, într-o fracţiune de secundă, îmi va lumina conştiinţa în ultimile clipe ale vieţii.
           Mi-e frică totuşi ca albul acela, în timp să nu se transforme în culoare şi ca apoi toate celelalte culori să se amestece într-un gri cu miros de dezinfectant, de fierbinţeală ce o simt acum în încheieturi, în pleoape, în suflet. Mă sperie temperatura aceasta care creşte şi descreşte în fiecare zi în carnea aceasta a mea, pe care aproape c-o credeam exceptată de la suferinţă. Mi-e groază de tot ce în sine, nu înseamnă nimic, dar continuă să se întâmple ceva din ce în ce tot mai neliniştitor... Aş vrea să-mi joc rolul până la capăt şi sa ies din el tot aşa după cum am şi intrat fără regrete, fără lacrimi, deoarece suferinţa pentru mine astăzi nu mai înseamnă nimic. Problema este, ce poate să însemne ea pentru celălalt suflet care-ţi explică relaxat sau înfuriat ceea ce ai de făcut cu viaţa ta. Lui nu-i plac cuvintele cu multe înţelesuri, nu-i plac persoanele care ar putea să-l supere şi nu voi şti ce reacţie va avea ? Mi-am dorit să am lângă mine un om ca el, care să mă sprijine ţn tot ceea ce fac, dar oare va mai avea răbdare ??

N-AŞ FI CREZUT !

 N-aş fi crezut că eu te voi iubi,
 Văzând tăcerea  din ochii tăi,
 N-aş fi crezut, că m-aş îndragosti,
 Citindu-ţi doar privirea....
         
           N-aş fi crezut că dragoste poate fi:
           tăcerea din ochii tăi,
           ochii mei,
           tăcerea de de pe buzele tale,
           buzele mele,

N-aş fi crezut că dragoste poate fi:
durerea, tăcerea, speranţa...
Şi ce păcat că mâine, noi, vom îmbătrâni !