Eram o copila si naiva,
Mi-am inchipuit ca iubire exista
Dar n-a existat decat
o arhiva de sentimente
Inchise intr-un glob de sticla.
De multe ori intrezarii
Ca cineva zgaraia cu forta
sticla mata
Pe cine eu vazui?
Pe acest om care m-a iubit
poate o singura data.
vineri, 26 noiembrie 2010
De ce-mi închide telefonul ?
Simt că ceva se rupe din mine când nu-i aud vocea aceea pe care aș vrea s-o aud în orice clipă, să știu că e bine sau că are necazuri, sau că poate e cu altcineva ? Cine știe ce se va mai întâmpla ?
În clipa când oamenii simt că li se poate întâmpla ceva, mai ales când văd că existență se împarte în două, ei își fac într-o străfulgerare de luciditate, bilanțul, și retrăiesc într-o clipă totul.
Închid cu grijă telefonul și își strigă decalogul unei cariere sau a vieții care a trecut cu bune sau cu rele: să nu furi, să nu ucizi, să nu dorești răul altora, să nu iei femeia sau bărbatul altuia, să nu nu te oprești la jumătatea drumului, să nu uiți că toate au un început și un sfârșit ( fără să știm cum se va sfârși ), să nu te oprești să scrii ( să scrii doar ce te frământă ), dar va veni un moment când totuși trebuie să te oprești. Tragi linie și-ți socotești viața în ore și în minute, deoarece o clipă contaza mai mult decât o viață trăită lângă cineva haotic.
Am 52 de ani și tinerețea nu se poate-ntoarce, anii nu mai înseamnă nimic, ci doar orele ce mi-au mai rămas.
Denisa & Florin Pește - Am pe telefonul meu, o poză cu chipul tău
Nicolae Guță, Don Genove & Șușanu - Sună telefoanele
joi, 25 noiembrie 2010
Ascultă și taci !
Ascultă-mi povestea și TACI !
Fără să te-ntrebi ce trebuie sa faci,
Învață când trebuie să-mi vorbești
Și taci, dacă vrei să trăiești !
Iar când privești cerul senin
Și te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă o melodie, privește-mă și TACI !
În viață nu e doar bine, ci e și suspin !
Când inima începe să te doară
Roagă-te lui Dumnezeu,
Numai el știe ce se-ntâmplă pânî diseară
Cu sufletul meu sau al tău.
Ascultă-mi poveste-n tăcere
Învață când trebuie să taci,
Cere-mi de vrei, o dulce mângâiere
Și-o umbră va apărea de sub copaci.
Holograf - Să nu îmi iei niciodată dragostea !
Holograf - N-am iubit pe nimeni, așa cum te-am iubit pe tine
Și tăcerea poate fi un răspuns, bun
Trebuie să fiu atentă pe unde pășesc, trebuie să cântăresc fiecare cuvânt pe care încerc să-l rostesc și din repezeala mea, nu aș vrea să rănesc un suflet blând, cuvintele odată desprinse din tine pot deveni realități de sine stătătoare, ce nasc la rându-le, alte realități, și poate fiecare fărâmă de sunet poate fi în viitor o lume nouă.
Există desigur lumini paralele, lumi paralele, de care abia acum am habar, dar care mă caută, mă absorb și mă schimbă de la o zi la alta. Mă întreb dacă sant eu cea de ieri sau dublura mea ?
Aceste umbre nu au chip și totuși există și așteaptă clipa ca să devină un singur trup cu sentimente și interese comune. E suficient să deschid ochii și să-mi scutur cu înțelepciune capul, ca ele să dispară pe veci.
Dar oare pot să-mi doresc acum așa ceva ? Am o familie, dar cine știe cum am trăit, poate îmi va da dreptate că nu-mi doresc să dispară niciodată aceste umbre... perfecțiunea e pe undeva pe aproape, m-așteaptă, și eu n-o vad, dar știu că e prin preajmă, o simt, încerc sa-i adulmec parfumurile.
Sper să nu visez ci să ajung să trăiesc aievea, ceea ce îmi doresc acum. Uneori bărbații nu văd decât ceea ce le convine să vadă și poate nu mai au răbdarea de altă dată. Căldura unui trup nu-ti garantează că viața ta se va schimba în mai bine... faptele sunt cele ce-ți dau garanție.
Dar oare ce mai prezintă astazi, GARANȚIE ???
Alexandru Jula - Să nu spui iubirii, ADIO, nicicând
Când inima îți dictează
Nu este floare mai frumoasă
Ca floarea dragostei, când e deschisă,
Și dacă inima așa-ți dictează
Respectă-ți legea ce ți-e scrisă.
Nimic pe lume nu-i mai prețios
Ca dragostea ce-ai întâlnit-o-n cale,
Și dacă ești puțin ” pretențios ”
Rămâi tânjind, doar pentru-o sărutare.
Acum nu vreau să mai aud de nimeni și nimic
Tânjesc după o dragoste adevarată,
Nu știu de ce cobor și mă ridic
Când mă gândesc la tinerețea, de-altă dată.
Prietenului meu drag
Te-am întâlnit, ce mult te-am așteptat,
Un om cu creier eu am căutat.
Și-ai apărut acum în viața mea,
Nu cred vreodatș, ca te pot uita.
Poate și eu am apărut în viața ta
Dup-un eșec, o dragoste ce nu mergea....
Inima ce eu o simt acum în pieptul meu,
Va bate numai pentru, tine puiul meu.
În pieptul unui turn, bate un clopot lin
Nu vreau în viață să mai am, suspin.
Gânduri în noapte mă-nfioară iară,
Oare vom prinde împreuna, o nouă primăvară ?
Alexandru Jula - Să nu spui iubirii, ADIO, nicicând
miercuri, 24 noiembrie 2010
Povestea mea
Omule drag, ai prin lume vreo țintă ?
Oare nu-ți ceri tu singur, osândă ?
De ce mai alergi și iubești ?
Fără ca să te odihnești ?
E al tău cerul și pământul ?
De ce te frământă mereu gândul ?
De ce te frămânți neîncetat ?
Pentru copiii care ți-au plecat ?
Văd astăzi orașul ca pe-o pânză zugrăvit,
Toată viața mea fără voi, s-a sfârșit....
Le-am suportat pe toate fără nici un cost,
Dar fără el, viața mea nu are rost...
Ascultam în tăcere cum își freamătă cântul
Pădurea, izvorul, stelele, luna și vântul;
Ascultă-mi și tu povestea mea în tăcere
Și daca vei voi cândva, mi-ai da o dulce mângâiere.
Celia - Povestea mea
Să nu te rănești niciodată în " cioburile viselor sparte ", în muchiile tăioase ale amăgirilor, să nu cunoști tristețea fără de nume a iubirii și mai ales să nu te schimbi, să rămâi tu însuți cu sufletul plin de iubire și de bucurie așa cum ești acum. Să trăiești prezentul intens și frumos, purtând mereu în tine o dragoste imensă și unică... ” DRAGOSTEA DE VIAȚĂ ” !
Povestea mea...
Vine, într-adevăr, un timp pentru toate
Eu scriu acum, deși nu am voie să mai vorbesc, și mâine poate nici să mai gândesc. Legănat de alte vise și lungit pe spate, va contempla poate la alți sâni uriași de femeie, la o față poate de ” madona ”, cu chip angelic pictat de un artist modern. Va vedea alți ochi, bucle și urechi și o mulțime de linii frânte. Acest om sedat, hidratat și ionizat, verificat din punct de vedere chimic, optic și psihic, cules dintre sonde, prize, și monitoare, așa cum culegi un pește speriat dintre ochiurile unei plase de pescuit... va rămâne oare numai o înfățișare omenească care se îndârjește din răsputeri, să dezlege ” misterul unei femei destul de... necăjite ? ”
Sau poate va merge mai departe să o facă fericită ? Vremea se scurge în cadența picăturilor de ploaie și noi suntem departe, unul de celălalt. Strop după strop, lichidul dragostei coboară prin venele-mi subțiri și privesc și eu speriată la sferele scânteietoare, ce se formează la nivelul creierului, inimii, fără ca să pot țipa, fără să mă pot apăra de această boală infernală. Va veni, într-adevăr, un timp privilegiat pentru un om privilegiat ?
...Viata e ca o ploaie de sentimente...niciodată nu poți știi care...picătura îți va atinge sufletul....
Stana Izbașa & Puiu Codreanu - Lasă-ți inima să judece
Am crezut că-i vorbă-n vânt,
Dragoste la prima vedereAcum nu pot să te uit
Sufletul meu te cere
Eu am crezut că-i pe moment
Bătaia ce am simțit-o în piept
Dar era DRAGOSTEA
**************
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemuritoare
**************
Ce mult contează o clipă în viață
Îmi amintesc NOAPTEA înstelată
Părul îți era plin de flori
Și privirea curată
TRANDAFIRII ne-au fost nași
Iar STELELE ne-au fost nuntași
Și am fost numai a TA
**************
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemuritoare
Lasă-ți inima ( INIMA )
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemuritoare
Lasă-ți inima ( INIMA )
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemurïtoare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)