vineri, 10 decembrie 2010

Vine Mos Craciun

    Vine, Mos Craciun
    Vine, Mosul drag
    Sa-l primim frumos
    Ca ne bate-n prag.
  
    Saniuta-i zboara
    Peste munti si vai
    Zboara, zboara, zboara
    Numai in zvon de zurgalai.

    Vine,Mos Craciun
    Mult l-am asteptat
    Mos Craciun cel drag
    Bun si minunat.

    Brad de sarbatoare
    Noi i-am pregatit
    Mos Craciun cel drag
    Bine ai venit!

Cea mai frumoasa amintire

       A fost suficienta oare o singura intalnire? Eu ma gandesc mereu la un raspuns. In casa e acum liniste, aer curat cu miresme de brad caci in curand vom sarbatori cu totii cea mai frumoasa sarbatoare"Craciunul". Dar ce inseamna oare Craciunul? Eu cred ca nu avem voie sa uitam cea mai frumoasa amintire...care inseamna casa bunicilor, a parintilor si ulita copilariei.Sunt multi cei care nu au asemenea amintiri, deoarece locuiesc la orfelinat, pe strada, fara sa fi avut vreodata un loc sigur. Altii isi amintesc de Craciunul petrecut in strainatate, si nu stiu daca se bucura prea mult de aceasta amintire, traita doar pe moment.Traditiile petrecute cu copiii in casa parintilor mei, nu vor fi asa de usor uitate, deoarece sunt traditii romanesti pastrate cu sfintenie de toti oamenii simpli de la tara.
     A-ti aminti ceva inseamna sa readuci in prezent un fragment din trecut si sa-i poti da o nuanta noua, in conformitate cu starea ta de spirit actuala.
     Se mai intampla frecvent ca doi oameni care au trait acelasi lucru sa-l povesteasca total diferit. Din ce cauza oare? Retrospectiv, perspectiva asupra unor evenimente se poate modifica, depinde cat de influientabili suntem. Senzaria de plutire in aer, pe vremea cand eram copii nu se compara cu cea de astazi. Sentimentele au in general, un efect de intarire a memoriei, deoarece fara ele nu am avea aceste aduceri aminte. Femeile isi amintesc mult mai emotional totul, decat barbatii. La ei functioneaza mai mult faptic totul. La femei sunt activate mult mai bine ambele emisfere cerebrale, cea stanga si cea dreapta, astfel au acces mult mai bine la unele informatii din unele zone ascunse. Femeile,in general sunt dispuse mereu sa poveastesca de trecut, scotand in evidenta de ce mai multe ori doar amintirile neplacute. Pe cele placute le pastreaza intr-un seif care il mai deschid dn cand in cand, doar pentru amuzament. Este un lucru placut sufletului sa-ti amintesti ca a existat cineva in viata ta, care nu ti-a dorit raul, nu te-a lovit, nu te-a huiduit, nu te-a mustrat, pentru orice fleac. Sa ne imaginam neuronii ca pe niste copaci: steresul negativ omoara ramificatiile neuronale si pomul ramane golas. Stresul pozitiv ajuta copacul, prin crengile noi ce-i apar in timp.Tot ceea ce face bine trupului si sufletului este ca un balsam pentru creerul nostru si pentru o memorie buna. E suficienta o adiere, o mireasma, un gand bun , pentru ca sufletul nostru sa poata renaste din propria cenusa. Iar daca acum afara e iarna , amintirile noastre se transforma in CRACIUN.

joi, 9 decembrie 2010

Vorbe care dor

    Vorbe care dor
    spuse la manie prea usor
    Vorbe aruncate-n vant
    Si rastalmacite,vrand, nevrand.

   Vorbe, ce s-aduna
   rand pe rand
   Vorbe ce maine vor pleca in vant.

   Vorbe ce s-au adunat
   in serile pustii,
   Tu iubirea mea n-o sa mai vii.
 
   Din iubire, bucurie si iubire,
   Se poate naste un suflet nou
   Oare, va mai fi un strop de fericire?
  

  

  
  
   




   

miercuri, 8 decembrie 2010

Definitie

    Se poate trai fara iubire? Eu cred ca da, dar nu se poate trai fara o definitie clara a ceea ce esti in viata. M-am luptat din rasputeri sa mai corectez ceea ce trebuia, dar nu pe toata linia.Unii oameni recunosc iar altii nu doresc sa fie corectati. Frica cea mai  mare incepe atunci cand ei descopera mai tarziu ca pot fi definiti de cel pe care l-a iubit cu atata patima, in mai multe feluri. Si cel mai dureros, este si chiar te inspaimanta, faptul ca nici unul nu seamana cu parerea pe care si-a facut-o unul  despre celalalt. Pentru nenumaratele modalitati in care poti fi tu definit, parerea ta despre tine chiar nu mai conteaza. Poate ca m-am deprins sa atribui celor din jur toate temerile mele. E si acesta tot un fenomen. Si cum fenomene sant multe in atmosfera, chiar nu am nici un motiv sa ma grabesc. Ma voi opri la prima intersectie si nu voi sti incotr-o sa ma indrept. Simt ca trebuie sa parasesc imediat locul unde ma gasesc ca sa ajung in altul, si ca trebuie sa spun cuiva ceva foarte important, desi nu sesizez care-i problema ultimei discutii.

marți, 7 decembrie 2010

Sa inveti sa-ti vindeci ranile sufletului

    Eu cred ca sufletul este catalizatorul de sanatate si de boala in alcatuirea noastra.Trebuie sa stim cum sa rezistam si sa invatam sa ne sacrificam oricand.Sa imparti vesnic numai bunatate nu e greu, la fel ca si medicul care se sacrifica cu adevarat sa salveze viata unui bolnav. Oare cati o mai fac astazi?
    O mana intinsa catre cineva drag face mai mult decat toate mainile pe care le-ai avut pana acum. Peretii casei ma strang ca-ntr-o menghina, asternutul ma arde, totul parca se invarteste cu mine, si mi-e foarte greu.De ce toate randuielile de pe pamant isi au cursul lor, la fel ca apa unui rau? Prapastia este mare si simt incet cum ma prabusesc, dar un suflet cu chip de inger nu ma lasa , imi tot sopteste la ureche, lupta mereu vei castiga batalia! As vrea sa-i infrunt ochii cu privirea vultureasca, sa-i ofer ce nu i-a oferit nimeni poate niciodata, dar valurile nepravazutului ma chinuie zilnic.
   Prietenia, un strop de lumina in lumea asta pe drumul sortii.Fiecare clipa traita imi da speranta ca voi invinge, ca ma voi detasa de toate cate au fost adunate in sufletul meu, adorm in fiecare seara cu gandul doar la tine si somnul nici ca-mi vine, iti trimit un zambet si simt cum ajunge ca o raza de soare, stiu ca te doare tot asa de tare.Vom privi vreodata orizontul in aceeasi directie? Clipa ramai esti asa de frumoasa!Esti o picatura de paradis venita din timpuri imemoriale.

luni, 6 decembrie 2010

Poveste fara de sfarsit

     Cand lumea povestilor e in pericol,este nevoie de un personaj nou,cu calitati deosebite"un erou" ce vine din neant ca sa salveze aceasta nebuloasa. "Povestea fara sfarsit" scrisa de  Michael Ende a  fost tradusa in 36 de limbi.Ma intreb oare de ce? Majoritatea oamenilor nu mai citesc astazi povesti...ci prefera un film pe internet sau la televizor. Este oare normal?Atunci cand citesti o carte nu se poate compara cu privitul doar, traiesti altfel rolul fiacarui personaj, intelegandu-i aspiratiile sau drama prin care el trece.Scopul de a citi povesti atat pentru tine cat si copiilor tai, nu poate fi un scop fara finalitate. Intodeauna ai ce invata si ce-i invata pe cei mai mici care inca nu cunosc tainele cititului.
    Sunt atatea carti bune pe care multa lume le ignora...poate din lipsa banilor, poate din plictiseala, poate, din "n"motive. Sfatul meu este sa nu neglijati cartea, deoarece este un bun sfatuitor al omului. Recent am citit cartea"Ingerul noptii"de Becca Fitzpatrik si m-a impresionat enorm de mult.Un inger cazut, un juramant sacru, o dragoste interzisa...ce mai poti spune?
    Am sa continui insa povestea mea fara de sfarsit....si am sa spun ca singurul fapt real din infatisarea mea este ca am reusit sa supravetuiesc.Cum?De ce?Pentru cine?, Pentru ce?Poate nici eu nu stiu inca. Incerc sa nu-mi amintesc chiar toate peripetiile prin care am trecut, deoarece nu vreau sa fiu urmarita de acele cosmaruri ale vietii mele. Fiecare clipa traita atunci poate fi o scena a vietii de maine..nimeni nu-ti poate garanta ca iti va fi mai bine, indiferent cate promisiuni  iti pot fi facute. Plinul fericirii ideale nu exista, iar nefericirea poate iarasi aparea, de dupa un colt. Toate aceste precizari pot fi oare "de prisos"?.....
    Un cuvant de care ma leaga o amintire dureroasa, si nu trebuie sa repet ca sunt destui oameni care inca nu cunosc rolul fiacarui cuvant exprimat in diferite imrejurari. Poate uneori mi-a fost interzis si chiar sa zambesc..ce mai pot spune despre aceasta persoana? E bine ca toate neajunsurile sa nu le expui in public, deoarece fiecare persoana are parerile impartite ca si un joc de puzzle.
    Intr-o zi acest personaj care a intrat in joc, poate va disparea din scena si din aceasta poveste fara de sfarsit si va ramane doar umbra unei femei cu dorintele ei neimplinite. Singuratatea poate fi o solutie de viata ca oricare alta...asa poate voi afla ca fericirea ideala e acolo unde nefericirea nu consuma, fiindca la un moment dat toate se contopesc.

   
   

duminică, 5 decembrie 2010

Ma sint din ce in ce mai impovarata

       Tacerea dureaza de ceva timp.Intre noi bate un vant care se apropie, se tot apropie si ma simt tot mai impovarata de datorii. Incerc sa fixex unele sentimente si ele parca imi inunda tot corpul cautand ceva senzational.Acum exista o problema daca as vrea sa le impachetez si sa i le trimit cuiva in dar...mai ales ca este seara lui Mos Nicolae.Orice as spune, ar fi o prostie, parca ar sosi o scadenta a sentimentelor fata de el. Parca as visa ca trebuie sa ma infatisez in fata unui judecator si nimeni nu-mi spune unde oare as putea sa-l gasesc si ce ar urma apoi daca il voi gasi. In 28 de ani de casatorie se intampla atatea, si bune si rele,incat chiar si cei cu imaginatie multa mai uita uneori forma si culoarea unor lucruri, dar ceea ce eu am suferit, nu cred ca se poate uita asa de usor.Acum ma simt un pic mai bine ca in trecut dar urletul lui de disperare n-o sa-l pot uita asa de usor.Nu e nevoie de vreun doctor ca sa-l poata lecui..acest urlet il are din nastere.Nu se mai poate vindeca.Nu pot sa spun acum daca lucrurile sunt reci sau fierbinti, grele sau usoare, aspre sau moi, mai zgrunturoase sau mai vaporoase.Catifeaua inimii mele a fost impregnata cu aschii de diamante cu care uneori  se mandrea iar alteori ma injosea.Nu mai vreau astfel de  aschii in care sa-mi sfasii inima mea din nou, vreau sa mor linistita langa un suflet bun si sfatuitor.Pe mine nu-i nevoie sa ma dadacesti nici sa ma minti ci doar sa ma iubesti....cunosc inceputul dar nu si incheierea acestei prietenii.Orice istorie are un inceput , un mijloc si un sfarsit, la fel ca si povestile.Te caut de atatea ani si iata te-am gasit..m-am infatisat inaintea ta asa cum sunt, n-as dori sa ramai pe parcurs putin dezamagit, daca ceea ce tu ai cautat, n-a fost la inaltimea dorintelor tale. Am inteles bine ce vrei tu, tot de atunci, chiar daca nu ai mai repetat dorinta, fara iubire existenta noastra nu mai are sens...avem totusi o varsta. Privesc in jur cu-n fel de teama si vad ca inaltimea unui om ca tine nu se poate apropia atat cat as fi dorit eu ca sa-i dea iubirii noastre un adevarat sens.Cu toate acestea eu voi merge pana la capatul tunelului ca sa zaresc luminita lui. Am vrut ca sa te castig din prima clipa si poate tu la fel, dar va trebui zilnic sa ne recastigam reciproc, si sa avem multa rabdare. Niciodata in viata mea nu mi s-a intamplat acest lucru si iata ca acum sunt pusa in fata faptului implinit.Nu pot acum eu sa-ti dau tie sfaturi, ci tu mi le dai mie..ceea ce ma bucura. E foarte greu de spus ce e aceea o iubire realizata.Am renuntat la foarte multe ca sa am o familie realizata ,dar n-a fost pe toate planurile.E tot un soi de compexe cu bune si cu rele.Te vad, te admir, te ascult si parca zic in gand ca nu existi...de ce?E un sentiment greu de definit, care in destule cazuri se defineste totusi precis.