Floarea din inima ta

         Pe varful aprig a unui munte din Brasov
         O floare mica acolo a rasarit
         Si intre doua suflete va fi ceaslov
         Pana va fi clatinata de un vant cumplit.

         Nalta e stanca, ca sa ajungi la ea
         Dar floricica in veci nu va uita
         Ca a intrat fara sa vrea in inima ta.
         Si ea numai pe tine te va vrea.

         Plangand astazi ea s-a inchis
         Strangand prin lacrimile amare
         Tot polenul ce n-a fost cules
         Decat de-un om cu inima mare.
  
         In zadar vantul va vrea s-o doboare
         De pe stanca inalta, imensa si grea
         Doar atunci cand ea va decide sa zboare
         Va veni iarasi inspre inima ta.
        





        

Regasire

   Astazi in casa mea e-o mare sarbatoare
   Pasesc incet dar sigur spre o noua viata,
   De acolo din muntii plini cu zapada mare
   Mi-ai trimis in dar, inima acoperita de dulceata.

   M-am tot luptat cu viata si cu lupul cel rau
   Si valuri peste valuri cu spume argintii
   Tu ai venit in sfarsit ingerul meu
   C-o avalansa de surprize in serile-mi pustii.

   O aspra clocotire, o flacara imi arde
   Tot ce a fost urat, in tot trecutul meu
   Tu omule sensibil si puternic se cade
   Sa-mi faci un leagan ,sa stau la pieptul tau.

   Vreau sa ma regasesc in ceea ce-am dorit
   Luptand cu moartea, cu viata trecatoare,
   Sa stiu pe tine de ce te-am iubit?
   Si sa primesc in dar, de la dusmani onoare.

Clepsidra

    Va veni un timp cand vom face bilantul la toate. Norii intunecati de pana acum se vor risipi, apele isi vor schimba matca lor,florile poate nu se vor mai ofili, oamenii nu vor mai carcoti, copiii mai mult se vor zbengui, uitand de calculatoare. Poate va fi un nou inceput pentru toate cate sunt pe pamant, o noua viziune despre viata si moarte. O noua viziune a inceputurilor vietii pe pamant.Prin fata ochilor imi trec toate cate au fost si-as vrea sa le masor pe toate dar nu am o clepsidra performanta...Ma simt o mica insula in oceanul fara de margini al celor care vor sa ma asculte. Mai tarziu ma voi retarage iar in singuratatea mea, si nu voi mai avea nici un fel de antene pentru ceea ce ma inconjoara. Viata noastra este ca un fir intre rasarit si apus.Inca o data ma felicit ca am avut taria, de a iesi din cochilia mea, sa scot la iveala tot ceea ce s-a strans acolo, si as dori din suflet sa uit tot ce a fost urat si neinsemnat. Apoi voi trage la timp cortina peste intamplarile care vor mai fi in viata mea.Un caine se plimba printre ele, revine, miroase, pleaca, si i se pare ca mai multe lucruri nu sunt in regula, dar nimeni nu scoate o vorba.Cand se plictiseste alearga catre o alta apa limpede, o latra iar, si apoi revine.

Ce face ispita?

      Te mistuie iubirea? acum e prea tarziu
      Sa crezi ca-i o papusa, de-aceea astazi scriu
      Ea nu sta-n trup, stapana a carnii si-a placerii,
      Poate in viitor tu ma vei da uitarii
      Dar trebuie-nfruntata cu spaima, ca pe-o moarte
      Cu ganduri bune si nu cu ispitele desarte?
      Caci ea, ca sa patrunda-n suflet, ti-a spart alcatuirea
      Te-a ispitit ca pe o vipera, crezand ca-i fericirea
      Ea a prefacut intr-o iubire tot launtrul tau, anume
      Ca sa incapa-acolo, cu ea, intreaga lume.

Ce este talentul?

         Un om talentat? Ce este un om talentat? Cine mai are nevoie astazi de talente?
Oportunistii nu mai cred de mult in copiii talentati, in oameni care vor sa faca ceva frumos in tara aceasta...E o utopie sa-i faci sa inteleaga ca Romania are nevoie de acesti oameni ce se perinda prin toata lumea in loc sa se simta bine acasa la ei. Tot ce se intampla astazi cu noi se va rasfrange asupra acestor copii nevinovati, talentati.
        Temeiul, dragostea, indarjirea de a face ceva frumos in viata, inseamna talent. Multi se nasc cu el, dar nu il pot folosi decat doar atat cat sunt mici, si daca nu au sprijin financiar li se pierde talentul pe parcurs. E tare greu sa lupti cu destinul. Cuvantul dat e o conventie, asa ca cine isi ia pe cap o raspundere pentru cineva, trebuie sa o duca la indeplinire. Noi nu avem lucrari incepute si lucrari neterminate; noi suntem manati din urma de timp si lucrarea noastra odata inceputa acum la anii acestia trebuie terminata intr-un timp cat mai scurt. Stiu ca lumea ne va uita repede, deoarece incercam sa dam tot, si sa luam tot. Acum trebuie sa fim modesti, dar in realitate nu exista modestie, ci doar oameni infranti. Ca sa lupti cu tine insuti, lupti acum cu toti cei din jurul tau, ca sa-ti fie un pic mai bine maine. Uneori nu te poti afirma cand te lasi in mana altora, asa ca asteapta sa-ti vie si tie randul candva...prin propriile tale puteri. Eu voi decide cat trebuie sa scriu, ce trebuie si unde trebuie sa scriu.Cuvantul scris nu se mai poate sterge cu usurinta din mintea cuiva ,care,  poate a trecut prin aceste incercari dure asemanatoare cu ale mele. Maine vom pleca din aceasta lume si poate ce am scris acum nu va mai conta nimic pentru urmasii nostri. Mitul unei lumi perfecte nu exista, asa ca omule, multumeste-te cu ce ai  agonisit pana acum.
    Problemele corect formulate acum sunt pe jumatate rezolvate. Caut o femeie de multi ani, despre care nu stiam  mai nimic ieri, iar  astazi intrezaresc chipul ei si mi-e frica sa o ating, deoarece mi-e frica sa nu dispara de tot. Exista o persoana care stie o multime de lucruri despre ea, de unde?De pe ecranul unui calculator.Administratorul acestui calculator este el, omul din umbra mea, care ma cauta cu disperare in fiecare clipa, zi, noapte, fara sa fi convenit ceva in acest sens.

De ce ne nastem oare?

 Exista mereu un semn de intrebare
 De ce pe lume noi ne nastem oare?
 Isus s-a nascut intr-o iesle de oi
 Si s-a jertfit intodeauna pentru noi.

 De ce ne nastem nu mai conteaza
 Caci guvernantilor tot nu le pasa...
 Cel din burtica ce poate sa mai zica
 Cand ei il amagesc cu o alocatie asa de mica?

     Ce mai putem sa spunem oare,
     Cand peste toate pluteste
     Un mare semn de intrebare?


 

Care este scopul vietii?

       Scopul vietii trebuie sa fie "rugaciunea" zilnica catre Dumnezeu. Asa n-o sa reusim niciodata se ne imbolnavim.Vorbele sunt cele care ne ucid si nu mancarea. Am trait sub acelasi acoperis cu un om violent si in momentul cand m-am detasat de violenta lui verbala si fizica, am renascut pentru a doua oara. Cum ? Prin rugaciune. Daca am sti fiecare cum sa ne rugam, nu ar mai fi spitale...si oameni bolnavi. Am avut ocazia sa vorbesc cu multa lume dar cel mai mult cu Dumnezeu.
      Nimeni nu are voie sa imparta lumea in doua: rai si buni, bogati si saraci, destepti si prosti, urati si frumosi, utili si inutili. Cine a creeat lumea? Dumnezeu ,care ne-a lasat pe toti la fel...dar noi incercam in fiecare zi sa mai schimbam cate ceva la ea si la chipul nostru. Acest lucru nu e bun si asa reusim doar sa ne facem singuri rau sufleteste si trupeste.
     Nimic pe lume nu este mai important ca sanatatea. Lupta si vei castiga, daruind celui de langa tine doar cuvinte frumoase in fiecare zi. Daca mori, nimic nu mai are importanta, din ceea ce voiai sa faci. Existenta mea s-a desfasurat in aceste categorii de oameni, care doreau neaparat glorie si bogatie, si nmic nu s-a ales de ei...decat boala. Nu ma plang de ceva anume, ma plang deoarece nimeni nu incearca sa ma inteleaga asa cum sunt. Incerc sa lupt cu mine, cu viata, cu cei din jurul meu, care intr-o zi imi vor da dreptate.
    Ce e logic in toate astea? Inseamna ca numai ce e bun foloseste omului.
    E o zi speciala intr-o iarna speciala, intr-un oras special, pentru un om special!