Ce este oare karma?

   Karma este un termen indian adoptat de japonezi prin intermediul filozofiei budiste si se refera la soarta omului in acesta lume neinteleasa. De cele mai multe ori soarta lui este hotarata de faptele lui din viata anterioara, faptele bune oferindu-i sansa unei situatii mai bune in viata urmatoare,iar faptele rele-din contra.Tot asa dupa cum faptele din viata aceasta vor iraura fundamendal urmatoarea
reincarnare. Omul se naste si renaste mereu in lumea aceasta a suferintelor si a lacrimilor pana cand, dupa ce va indura suferinta dupa suferinta si va invata din aceasta suferinta tot ce e de invatat, va ajunge in cele din urma la perfectiunea mult visata. Atunci va fi pe taramul linistii desavarsite,si nu va mai fi condamnat la reincarnare.
    Ce minunata e uneori viata si ce trista! Ce efemera, fara trecut si fara viitor, sa fie mereu doar un vesnic prezent, cel de acum!

Nu e bogata dar e...

     E ceea ce a vrut sa fie;
     Un fir de iarba vie,
     Poate o floare de papadie,
     Si lumea cand ea moare
     Sa nu afle, sa nu stie.

     Pe varful  unor maluri
     Si intre ceruri, si intre valuri
     Iubita ea sa fie de-un necunoscut
     Sa uite-apoi ca tineretea i-a trecut.

     Nalta e stanca, marea-i adanca!
     Dar floricica nu se arunca
     Ea vrea candoare, vrea sarutare
     Oameni fiti buni, iubiti-va tare!

Prietenului meu drag...

      Mâine va fi ziua ta frumoasă,
      Să mă primești cu dragoste în casă.
      Cu brațele deschise la tine voi veni
      Numai dacă inima ta, va voi.

      Sunt, ore, minute fericite,sunt tainice chemări
      Dar în cumpăna vieții vor fi și marile dureri.
      Veniți, scumpe dorinți , visuri mărețe
      Căci nulă și tristă a fost a mea tinerețe...

      Căci steaua fericirii în ochii tăi triști au lucit...
      Eu niciodată-n viață așa nu am iubit.
      Precum un soare dulce în veci neasfințit,
      Așa vei fi pe veci, om bun, neobosit dar necăjit.

      Lumina ta-mi lucește azi prin viață,
      Nu te voi stinge din minte niciodată.
      Întinde spre mine aripile tale ușoare
      Înalță-te cu mine în ceruri, și chiar până la soare.

      O! blândă, mult duioasă sși tainică lumină !
      De tine astăzi speranța vieții mele se anină..
      Și doru-mi tu alină, și jalea mea adâncă,
      Șterge-mi de poți anii de lacrimi, ce mai suspină încă.

     

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

     Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/category/sfintii-parinti/sfantul-ioan-casian/

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou31.htm

Angela Similea - Dă mâna dragul meu, prieten drag



Direcția 5 -  Am nevoie de tine

Maria Buză - Iartă-mă

Bryan Adams - Please Forgive Me

Deborah - Aș vrea să te sărut

 

Și mâine e o zi mare...

   Doamne cât de mult tu, mă iubești ?
   Nu vreau pomană de la nimeni, niciodată,
   Și dacă mint, tu aspru să mă pedepsești,
   Așa a fost să fie, așa-mi va fi viața, toată ?

   Dacă așa-mi va fi și de-acum-nainte,
   La ce, aș mai trăi, nu are rost...
   Voi sta în banca mea, ca un copil cuminte,
   Decât să-mi fie viața, mai rea precum mi-a fost.

   Ah ! câte glasuri de-armonie, se aud în noapte,
   În al meu suflet cântă toate, toate așa-mi duios
   Dar el săracul, nu știu, să le mai ducă, poate ?
   Tot ce e bun, prea bun, oare-i și sănătos ?

   O, dulce înger de dezmierdare !
   De-ai vrea unit cu dorul meu să fii,
   Să-mi dai la despărțire o dulce sărutare,
   Și-n suflet, vreau veșnic să-mi rămâi !
  

    

Sinaxar 6 Ianuarie



Epifania sau Boboteaza

 

În aceasta lună, în ziua a șasea, se prăznuiește sfânta și dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ( Epifania sau Boboteaza ).

Sfânta și dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos o sărbătorim în această zi, în toate sfintele biserici, făcând, de cu seară, slujba Privegherii. Că însuși Dumnezeu Cuvântul, îmbrăcându-Se în Adam cel vechi și plinind toate ale Legii, a venit la marele Prooroc Ioan, ca să Se boteze. Și acesta îl oprea, zicând către Dânsul: " eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine? ".
Dacă a auzit însă pe Domnul zicând: " lasă acum ", a cunoscut că botezul este plinirea a toată dreptatea și L-a lăsat. Și botezându-Se Hristos, toată firea apelor a sfințit; și scufundând în apele Iordanului toate păcatele oamenilor, îndată a iesit din apă; înnoind și zidind din nou pe omul, care era învechit în păcate și dându-i împărăția cerurilor. A Cărui slavă și putere este în vecii vecilor. Amin.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului sfințit mucenic Romano Lachedemonul, care, mărturisind în anii 1695, prin sabie s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa:
http://www.calendar-ortodox.ro/sfintii_ianuarie.htm

Video: http://video.crestinortodox.ro/gVth2bqgq0o/Boboteaza_VIDEO.html

De ce e supărat sufletul tău ?

  

     Oare trebuie să-i aplicăm un tratament diferențiat sufletului ? Cine ne poate spune ce e cu adevărat important în viață ? Pentru unii e important să planteze doar un pom, să iubească o singură dată, sa nască doar un copil ? Și ce te faci dacă vin mai mulți copii pe lume ? Sau dacă reușești să te îndrăgostești  de mai multe ori ? Sau ești nevoit să plantezi o pădure ?
     Totul în viață e repetabil. Așa că numărul situațiilor care se petrec o singură dată e atât de neînsemnat, încât aproape că  nimic nu se întâmplă doar o singură dată, decât nașterea și moartea. Cometele se apropie de pământ o dată la câteva zeci de ani, dar se apropie... Sufletele noastre oare se vor apropia mai mult ? Și oare când ? Printre atâtea chipuri necunoscute, zăresc doar unul ce mă încântă , ce mă alintă, ce mă mângâie.   
     Aș vrea să-l chem, aș vrea să-l simt, aș vrea să-l sărut în fiecare clipă, aș vrea să-l admir mai mult, ca pe un suflet de copil maturizat înainte de vreme. Dar ce păcat că el  încă nu se arată, este parcă pierdut undeva în mijlocul mulțimii, îmbrăcat într-un palton gri, înspicat cu ceva alb ce-l prinde de minune.
    Învață-mă ce să fac? Întodeauna ai fost cu un pas înaintea mea. Ai știut să alegi întodeauna esențialul.

Tudor Arghezi - Nu-ți cer un lucru prea cu neputință...

Nu-ți cer un lucru prea cu neputință
În recea mea-ncruntată suferință.
Dacă-ncepui de-aproape să-ți dau ghes,
Vreau să vorbești cu robul tău mai des.

De când s-a întocmit Sfânta Scriptură
Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură
Și anii mor și veacurile pier
Aci sub tine, dedesubt, sub cer.

Când magii au purces după o stea,
Tu le vorbeai – și se putea.
Când fu să plece și Iosif,
Scris l-ai găsit în catastif
Și i-ai trimis un înger de povață –
Și îngerul stătu cu el de față.
Îngerii tai grijeau pe vremea ceea
Și pruncul și bărbatul și femeea.

Doar mie, Domnul, veșnicul și bunul,
Nu mi-a trimis, de când mă rog, nici-unul...

Ovidiu Komornyik - Ai uitat de mine

Povestea unui suflet trist...

Adrian Minune - Îmi plânge sufletul

Regăsire

    

      În fiecare zi, aș vrea să te-ntâlnesc,
      În fiecare clipă, aș vrea să te iubesc.
     
      O lumânare-n sine, mai pură ca iubirea,
      E-o stare fără trepte, mai sus ca fericirea.

      Tânjesc după o faptă, în care să mă-ntorc,
      Simt cum fără tine, să mai trăiesc nu pot.

      Mă adun, urc iar, mă nărui cu tot lăuntrul meu,
      Aș vrea s-ajung mai repede, până  la Dumnezeu.

      Am întâlnit un șarpe, ce strălucea splendid,
      În pielea lui azi zace, un suflet chinuit.
     

Regăsire ( Ernesto Cortazar - Secret feelings )

           

Secret Garden - La Bellezza della Natura

Costache Ioanid - De ce nu vii ?

“ De ce nu vii de pe cărări străine
Să-mi cazi la piept ca un copil iertat ?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
Ca Isaac am fost pe rug urcat.

Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire ?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând ?…

De ce nu vii cât încă sunt aproape ?
De ce te-ascunzi cât încă te mai chem ?
De ce nu simți lumina Mea pe pleoape
Și Harul Meu, în ceasul tău suprem ?

De ce nu vrei să fii cu Mine-n slavă,
Să colindăm alături ceru-ntreg ?
Din flori de Rai, din veșnica dumbravă,
Cu mâna Mea cunună să-ți aleg !

De ce nu vii tu, sufet nehotarnic,
Cât încă pot Mântuitor să-ți fiu ?
Când vei striga, va fi atunci zadarnic,
Vei plânge-amar, dar poate prea târziu !

Mai mult de-atât, ce jertfă de iubire ?
Și cui i-ar da mai mult de-atât prin gând:
Un fiu pierdut să râdă în neștire
Și-un Dumnezeu să cheme lăcrimând ? ”

   

Trandafirul cel pretențios

     

     Am citit ceva interesant despre o floare mai puțin pretențioasa ca trandafirul, despre iris (stânjenel ) și mi-a plăcut...
     Acum am să vă fac o destăinuire despre trandafirul puțin mai pretențios....
     A fost odată ca niciodată, fiindcă așa încep toate poveștile, un trandafir cochet și vanitos care, văzând că toți se opreau în fața lui pentru a-l preaslăvi, fiind o floare frumoasă, el nu mai acorda atenție celorlalte flori refuzând chiar să le mai vorbească. Pană acum se trezea stropit cu roua lor și era tare mândru. Într-o zi , o albină se așezase pe frunza unui copac apropiat și văzându-l atât de plin de el, l-a întrebat: " De ce te porți așa de mândru cu celelalte flori din grădină ? Știu că ești cea mai frumoasă floare; dar nu ești și cea mai dulce, ce te face să te ții așa de mândru ? "
     Trandafirul a ascultat întrebarea fără să se miște și se făcu imediat că nu pricepe..de fapt cine era această albină ca să-i ceară lui socoteală ? El se simțea regele florilor și unui cap încoronat nu i se vorbește astfel. La rândul ei, albina, văzând că este ignorată, nu insista prea mult și zbura spre o altă floare, mai drăguță. În altă zi trecu pe acolo și un fluture care a fost ignorat tot ca și albina.
     Dar apoi într-o zi se întâmplă ceva puțin mai ciudat. Stăpâna grădinii intră înarmată cu o foarfecă și cum ei i se păru că trandafirul este cea mai frumoasă floare,  îl tăie doar pe el, îl duse în casă și-l puse într-o vază. Așa după cum se știe, la puțină vreme petalele începură să se ofilească și să cadă una câte una.
     Frumusețea lui dispărea, în timp ce în grădină celelalte flori o duceau bine pe tulpinile lor, fără a se mai pâange din cauza lui. Abia atunci trandafirul văzu cât de nefericit este din cauza mândriei și frumuseții lui. Își dădu seama că ar fi fost mai bine să nu iasă așa de mult în evidență față de suratele sale. Mult mai bine ar fi fost șă fie puțin mai dulce, mai tandru, mai simplu ca și celelalte floricele.
    Pentru că, în timp ce el murea singur în vază, suratele lui cotinuau să se bucure de viață, de soare, de rouă, de mângâierea trecătorilor.

 

Iris - Floare de iris

Sursa:

http://www.flickriver.com/photos/tags/stanjenel/interesting/