Cantecul ursului

      Cand luna se reazeama-n schituri de stanci
      Si lancile stelelor trec drepte, taioase
      Cu umbra padurii pe umeri adanci
      Cobori in suflete luminisuri umbroase.

     Tu , patriarh al muntelui sur,
     Stai in flacara zmeurei ca-n strana
     Si molcom mormai cantecul pur
     Intru slava datatorului  de hrana.

     Cine in labe ti-a pus atata putere
     Si-n suflet atata blandete ti-a pus?
     Astazi, ispitit de atata durere
     Stii prea bine cate mai ai de dus?

     Ma fura vremea si ma vinde
     Astazi tot dorul cel jalnic ma prinde
     Si-n nemurirea schimbatoare
     Ma plec inaintea ta ca si-o floare.
    

   

Care o fi taina comuniunii omului cu cele ceresti?

     Inainte de moartea mamei mele(a treia zi de Craciun), eu am simtit ceva sufleteste, ceva care se rupea din mine si pleca undeva departe, spre un loc nestiut de nimeni.Ce  taina o fi legand omul de cele ceresti si cele pamantesti, de are bucuria de a se desprinde dupa ce si-a oranduit totul, ca sa poata pleca impacat dincolo? Inainte de a se intaimpla tragedia, i-am pus palma pe fruntea senina inca si i-am sarutat mana ce m-a leganat si ocrotit, la fel ca si bunicei mele la cei patru anisori, ce-i aveam atunci cand s-a stins. Mama plangea, saraca, dar parca nu erau niste lacrimi de tristete ci de bucurie, ca a lasat ceva bun in urma ei.Cei opt copii nu au faut-o nciodata de rusine.Dorinta ei a fost una singura la despartire, sa o jelim(bocim), atata doar atata si-a dorit. Si de atunci o tot jelesc intr-una...mainile ei aspre de atata truda nu se pot uita asa usor. Aceste maini minunate, care-mi leganasera copilaria, adolescenta si anii tineretii. A fost ingropata, alaturi de cel care i-a fost sot toata viata. Acolo departe suntem toti la fel, nu mai avem reprosuri a ne face, toti ne transformam in tarana, fara nici un fel de deosebire,  asa spunea mama. As fi vrut sa-i indeplinesc mai multe dorinte in viata(sa viziteze toate manastirile), dar nu s-a putut. Am fost si eu tot la fel de necajita ca si ea, dupa ce m-am casatorit. In ultimul timp am reusit sa ajung si eu pe acolo, dar ce folos ca dorinta ei nu a fost indeplinita.Ce poate fi mai frumos pe lume decat acest colt de rai de la munte? Salbaticia locurilor ne umple sufletele de un sentiment straniu, ceva intre admiratie si teama, intre cunscut si necunoscut. Nicaieri in lume nu-i mai frumos ca la tine acasa, dar trebuie sa ai omul potrivit, langa care sa te bucuri din plin. Se pare ca n-am fost o buna excursionista in tineretile mele, de aceea imi doresc acum la batranete sa colind tara in lung si-n lat, alaturi de cineva care sa ma mierite cu adevarat. Casa aceasta tacuta mi se pare din ce in ce mai pustie, sterg praful adunat de peste zi, si nu inteleg de ce l-as mai sterge, cui mai face bine  acesta curatenie? Astazi toti traim intr-o mizerie nedescrisa, creata de aceasta societate multilateral dezvoltata, ramasa de pe vremea comunismului, cand eram nevoita sa invat la scoala despre marele LENIN. Am ajuns astazi la concluzia ca ne conduc aceeasi oameni, ca traim mult mai rau ca in trecut, ca bolile invadeaza trupurile oamenilor ca si mustele si nimeni nu ridica un deget pentru bietii oameni....toti or sa ajunga niste anemici, plini de dureri atat sufletesti cat si trupesti.In mainile cui va ramane viitorul copiilor nostri? Cand toti fac parada de vorbe si de moda in guvern?
    Nu am sa pot uita vorbele mamei:"Lumea e rea maica, sa ai grija pe cine bagi in casa, sa nu te amarasca mai mult ca inainte!"

De ce-am cazut?

      Am cazut ca tu m-ai smuls din tine,
      Asa striga azi ura cea din mine.
      Si pentru ca tu m-ai aruncat ca pe-o unealta
      Inima mea coboara si tresalta.

      Umple-ma doamne numai cu bucurie
      Si de tristete ea sa nu mai stie.
      Cine, doamne ma va pune la loc?Cine?
      Intregeste-ma , si nu te-oi face de rusine.

      Tu esti un sfant,si sfant vei fi ca l-anceput,
      Da-mi doamne, inima din copilarie ce-am avut.
      Vreau dumnezeiasca mea stare
      Sa nu ma pierd prin lumea asta care,

      Nu va-ntelege niciodata ce-am patit
      Tu, doar tu, m-ai aparat si ai stiut.
      Un fir din taina ta ma strabatu,
      Si ma intreb acum, ce trebuie sa fac cu sufletul?
     

     

     

Ce este oare karma?

   Karma este un termen indian adoptat de japonezi prin intermediul filozofiei budiste si se refera la soarta omului in acesta lume neinteleasa. De cele mai multe ori soarta lui este hotarata de faptele lui din viata anterioara, faptele bune oferindu-i sansa unei situatii mai bune in viata urmatoare,iar faptele rele-din contra.Tot asa dupa cum faptele din viata aceasta vor iraura fundamendal urmatoarea
reincarnare. Omul se naste si renaste mereu in lumea aceasta a suferintelor si a lacrimilor pana cand, dupa ce va indura suferinta dupa suferinta si va invata din aceasta suferinta tot ce e de invatat, va ajunge in cele din urma la perfectiunea mult visata. Atunci va fi pe taramul linistii desavarsite,si nu va mai fi condamnat la reincarnare.
    Ce minunata e uneori viata si ce trista! Ce efemera, fara trecut si fara viitor, sa fie mereu doar un vesnic prezent, cel de acum!

Nu e bogata dar e...

     E ceea ce a vrut sa fie;
     Un fir de iarba vie,
     Poate o floare de papadie,
     Si lumea cand ea moare
     Sa nu afle, sa nu stie.

     Pe varful  unor maluri
     Si intre ceruri, si intre valuri
     Iubita ea sa fie de-un necunoscut
     Sa uite-apoi ca tineretea i-a trecut.

     Nalta e stanca, marea-i adanca!
     Dar floricica nu se arunca
     Ea vrea candoare, vrea sarutare
     Oameni fiti buni, iubiti-va tare!

Prietenului meu drag...

      Mâine va fi ziua ta frumoasă,
      Să mă primești cu dragoste în casă.
      Cu brațele deschise la tine voi veni
      Numai dacă inima ta, va voi.

      Sunt, ore, minute fericite,sunt tainice chemări
      Dar în cumpăna vieții vor fi și marile dureri.
      Veniți, scumpe dorinți , visuri mărețe
      Căci nulă și tristă a fost a mea tinerețe...

      Căci steaua fericirii în ochii tăi triști au lucit...
      Eu niciodată-n viață așa nu am iubit.
      Precum un soare dulce în veci neasfințit,
      Așa vei fi pe veci, om bun, neobosit dar necăjit.

      Lumina ta-mi lucește azi prin viață,
      Nu te voi stinge din minte niciodată.
      Întinde spre mine aripile tale ușoare
      Înalță-te cu mine în ceruri, și chiar până la soare.

      O! blândă, mult duioasă sși tainică lumină !
      De tine astăzi speranța vieții mele se anină..
      Și doru-mi tu alină, și jalea mea adâncă,
      Șterge-mi de poți anii de lacrimi, ce mai suspină încă.

     

SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

     Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/category/sfintii-parinti/sfantul-ioan-casian/

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou31.htm

Angela Similea - Dă mâna dragul meu, prieten drag



Direcția 5 -  Am nevoie de tine

Maria Buză - Iartă-mă

Bryan Adams - Please Forgive Me

Deborah - Aș vrea să te sărut

 

Și mâine e o zi mare...

   Doamne cât de mult tu, mă iubești ?
   Nu vreau pomană de la nimeni, niciodată,
   Și dacă mint, tu aspru să mă pedepsești,
   Așa a fost să fie, așa-mi va fi viața, toată ?

   Dacă așa-mi va fi și de-acum-nainte,
   La ce, aș mai trăi, nu are rost...
   Voi sta în banca mea, ca un copil cuminte,
   Decât să-mi fie viața, mai rea precum mi-a fost.

   Ah ! câte glasuri de-armonie, se aud în noapte,
   În al meu suflet cântă toate, toate așa-mi duios
   Dar el săracul, nu știu, să le mai ducă, poate ?
   Tot ce e bun, prea bun, oare-i și sănătos ?

   O, dulce înger de dezmierdare !
   De-ai vrea unit cu dorul meu să fii,
   Să-mi dai la despărțire o dulce sărutare,
   Și-n suflet, vreau veșnic să-mi rămâi !
  

    

Sinaxar 6 Ianuarie



Epifania sau Boboteaza

 

În aceasta lună, în ziua a șasea, se prăznuiește sfânta și dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ( Epifania sau Boboteaza ).

Sfânta și dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos o sărbătorim în această zi, în toate sfintele biserici, făcând, de cu seară, slujba Privegherii. Că însuși Dumnezeu Cuvântul, îmbrăcându-Se în Adam cel vechi și plinind toate ale Legii, a venit la marele Prooroc Ioan, ca să Se boteze. Și acesta îl oprea, zicând către Dânsul: " eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine? ".
Dacă a auzit însă pe Domnul zicând: " lasă acum ", a cunoscut că botezul este plinirea a toată dreptatea și L-a lăsat. Și botezându-Se Hristos, toată firea apelor a sfințit; și scufundând în apele Iordanului toate păcatele oamenilor, îndată a iesit din apă; înnoind și zidind din nou pe omul, care era învechit în păcate și dându-i împărăția cerurilor. A Cărui slavă și putere este în vecii vecilor. Amin.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului sfințit mucenic Romano Lachedemonul, care, mărturisind în anii 1695, prin sabie s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa:
http://www.calendar-ortodox.ro/sfintii_ianuarie.htm

Video: http://video.crestinortodox.ro/gVth2bqgq0o/Boboteaza_VIDEO.html