Splendide versuri

Vreti versuri multe de la mine?
O sa le scriu cu lacrimi multe...
Nu stii ce ti se-ntampla poate maine,
Acum pot scrie vrute si nevrute..

Sunt o fiinta ratacita-n Univers,
Fara el viata mea nu are nici un sens..
Eu care vesnic ravneam la o lumina,
Acum mi-e inima de dorul lui, la fel de plina.

Voi veti rasfoi candva acest album curat
In care iubirea cea curata  fara voie a intrat.
Acest album in care mi-am pus tristetea toata,
Si poate imi veti da dreptate, de veti voi ,vreodata....

Unei femei vorbeste-i de versuri, de iubire
De rochii, de distractii, de safire...
Nu o inchide intr-o colivie fara de dragoste,
Va fi pe capul tau , doar o pacoste.

Ar fi o crunta gluma sa mi se spuna-n fata,
Ca am trecut cu nepasare prin propria-mi viata.
Si daca fericirea  la mine nicicand  n-o sa  mai vie,
Eu ma voi inchide iarasi in a mea cochilie.

Orbului poti sa-i lauzi lumina cea curata
Orfanului, in lacrimi, pe mama cea plecata.
Cand recea disperare venit-a timpurie
Sa nu crezi ca viata ti-a fost chiar pustie!

Si daca nimeni  nu vine sa planga langa tine
Te vei convinge singur de a lui , sau de a ei iubire...
Poate atunci n-o sa mai ai la ce ravni..
Si atunci  cred ca poti in liniste muri.

Si plin de intristare..si chiar de atata plans
Vei constata tu singur de ce oare ,de D-umnezeu ai ras?
Poate ar fi putut sa-mi lase averi, glorii, nume..
La ce sa le lase daca tot voi pleca intr-o zi din asta lume?

Hristos a inviat!!

Am fost plecata in Grecia,
O tara minunata-n toate,
Dar Pastele,nicicand nu-l voi uita...
Aici la noi e altfel si la oras si-n sate.

Sunt cu sufletu-mpacata,
Copiii eu i-am vazut,
Dar niciodata nu pot inlocui,
Aceasata tara minunata!

Suntem saraci, o stiu prea bine...
Dar inima mi-e plina, doar de bucurie,
Fericirea va fi doar aici langa tine,
Doar inimioara mea trista, azi o stie.

Sunt pasare cu suflet calator...
Astazi de tine imi este tare dor.
In lumea ta, totul ma infioara iara,
Vreau sa ma iubesti, asa ca prima oara.

Ce este dragostea?

Dragostea divina, sfanta,
E cand adanc te daruiesti
Celui ce in cer, exista
Si peste veacuri..aceeasi esti.

El in cer pe toti ne-asteapta,
Toti cu sufletul, curat
Noi sa mai urcam o treapta
Catre sufletul lui drag.

Dragostea divina, sfanta
De cel rau m-a aparat,
Cum sa spun ca nu exista,
Cand in suflet mi-a intrat.

Ca o fiinta urmarita,
Eu mereu lovita-eram
Isus m-a scapat de moarte,
Peste rani a pus balsam.

Dragostea, divina, sfanta,
Mi-ai iertat orice pacat,
Voi canta de fericire,
Toata viata, ne-ncetat.

Iubirea exista?

Cobor si ma ridic doar prin iubire,
Hai, vino , mai stai la mine fericire!
Un strop de dragoste de ai
Tu fericire nu poti pleca asa..., tu stai.

Ma-nchin in fiecare zi doar prin iubire,
Nu vreau sa fie, o vorba-n vant sau risipire?
De timp pierdut, de dor aprins,
Nu vreau sa cred ca maine ea s-a stins.

Purtam cu grija-n suflet dorul greu...
De tot ce-a fost frumos, n-avem pareri de rau...
Cu dragoste te-ai daruit cuvantului rascolitor,
Eu voi ramane, tu vei ramane mereu nemuritor.

Iubirea deci exista?O intrebare poate optimista,
Pentru cei ce inca se iubesc, traiesc si canta.
Coboara azi iubirea-mi toata intr-un vers
Ce-a izvorat din doua suflete stinghere-n Univers.

Dor de fericire...

Curg ganduri multe pe ape, pe vai adanci...
Tu omule s-o iei in brate,
si fugi cu ea pe stanci.
Sa nu vorbim de ea numai in soapte...,
Chemati dintr-un adanc de noapte...
Vorbesc astazi de fericire?
Da vorbesc...este astazi in mine
si intr-un strop de iubire,
Ce a venit cand viata-mi grea..
De tot ce e frumos ma-ndeparta....

Aprilie

La ce eu ,oare, sa mai sper?
Aprilie, o luna..ca toate celelalte de pe cer.
Si o sa-i fie teama..de tot trecutul meu?
Si-o sa regreti si tu trecutul tau?
De mult ma urmareste-un vis
Spre tine Doamne, mi-e raiul iar deschis?
Tu omule, ce-ai stat la pieptul meu
Vrei sa ma musti ca sarpele cel rau?
Oare sufletul nu ti-e deajuns...?
O raza de soare in suflet mi-a patruns.
In toate e o vreme amestecata..
Dar  persoana mea, nu mi-e  patata,
Am cautat un suflet la fel de iubitor,
Ah! Doamne, madularele iarasi ma dor.
Ma scol, mananc...scriu, ma plimb, mananc..
Vreau sa traiesc, putin mai bine, dar iarasi plang.

Repetitie pentru rai

An de an,  traim aceeasi minune dumnezeiasca. Reinvierea si betia florilor de primavara. Cineva le deschide poarta si ele dau navala in lume,  prin toate punctele cardinale. Sa le inveti numele lor,  ti-ar trebui zeci de ani,  iar sa le descrii culorile si mireasma,   ti-ar trebui o viata si parca tot nu te-ai satura....Cel mai bine este sa taci,  sa te bucuri si sa intelegi ca fiecare minune de pe pamant are rolul ei bine definit.  O minune de la Dumnezeu. Toate florile redau iubirea,  care ar trebui sa existe intre oameni.
Acestea sunt o parte din darurile vietii ,  pe care noi le primim zi de zi,  dar pe langa care trecem adesea,  ca niste orbi... si nu stim sa le pretuim.
Ce frumos ar fi sa le pretuim la timp,  cat ne mai sunt la indemana,  acum,  in primavara aceasta, inainte de a fi prea tarziu. Timpul zboara , ca si-o pasare calatoare, nu stim maine ce va mai fi cu noi, de aceea sa ne bucuram mult de tot ce ne e dat, fara a cere in schimb ceva.
Inainte ca boala , batranetea, tristerile, sa ne indeparteze de ele, facandu-ne, astfel, sa le intelegem pretul lor adevarat. E nevoie uneori doar sa intoarcem putin capul , pentru ca pe marginea strazii sau a unui drumeag prafuit sau dincolo de gardul unei gradini,  sa vedem cum florile lunii aprilie ne asteapta- nu doar sa le admiram doar frumusetea-, ci si sa le imbratisam, intovarasim bucuria ca impart, alaturi de noi,  lumina unei zile insorite de primavara. Deci in fiecare zi sa fie o repetitie pentru acest rai minunat.  In tot ce ne inconjoara e o farama de dragoste,  de iubire,  daruita de la cel de sus-Dumnezeu.