Sunt oameni detectivi dar si arbori!

Cine nu a auzit despre oameni care, cu ajutorul unei nuieluse de alun, stiu sa gaseasca izvoare subterane pentru fantani, zacaminte de minerale, comori de aur, ba, uneori, si ramasite omenesti disparute in timp. Asemenea unor detectivi iscusiti, unele plante, folosite cu un dichis anume, descopera taine ascunse in adancul pamantului.
Nuiaua de alun cu care oamenii cautau odinioara locurile unde sa-si sape fatani este un instrument de investigare in planul eteric. Traditia cerea ca nuiaua fantanarului sa fie facuta dintr-o creanga de alun bifurcata, crescuta primavara si retezata spre sfarsitul lui iunie, in preajma sarbatorii de Sanzaiene, intr-o zi prielnica si la ceasul astral potrivit. O asemenea nuia detecteaza radiatiile telurice, ca si mineriurile ascunse in pamant.
Pentru descoperirea surselor de apa este insa nevoie mai mult de o creanga de salcie, deoarece salcia traieste in preajma paraielor, asadar e strans legata de ea.
Taierea crengii trebuia sa respecte un intreg ritual. Ea se facea de preferinta pe la mijlocul noptii dinaintea celei mai lungi zile a anului(21 iunie, solstitiul de vara),cu un cutit nou, ce fusese cufundat in aghiazma. Fantanarul se apropia de tufa de alun mergand de-a-ndaratalea, apuca ramura aleasa cu mana stanga infasurata intr-o panza alba, o tragea in fata printre picioare, in timp ce rostea o anumita formula magica, iar apoi o taia. Nuiaua era folosita, in tacere si cu respect, de una si aceeasi persoana si se cresta cate un semn pe fiecare din bratele furcii, pentru a sti care trebuie tinut cu mana dreapta si care cu stanga, fiindca se credea ca nuiaua se desprinde cu purtatorul ei si i se adapteaza, astfel incat fluxul lui de energie personala sa poata circula printr-insa nestingherit.
Cand omul inainteaza, strangand in maini cele doua capete ale furcii, el va ajunge la un moment dat intr-un loc unde punctul de intalnire al celor doua ramuri se va misca repede si cu putere in jos, aratandu-i ca acolo se afla ceea ce cauta. Este posibil chiar ca nuiaua sa se indoaie de mai multe ori, numarul batailor indicand exact la cati metri sub pamnt se gaseste lucrul cautat.
Pentru aceasta, purtatorul nuielei trebuie sa se concentreze cu toata puterea gandului sau asupra a ceea ce vrea sa descopere, indiferent ca e vorba de radiatii teliurice, surse de apa, o comoara ingropata sau temeliile unei constructii disparute. Vibratiile gandului si vibratiile obiectului cautat, oricare ar fi el, se intalnesc prin intermediul nuielei fantanarului.
Totusi, cateodata nu avem nevoie de o nuia pentru a da de urma anumitor materii sau filoane de minereuri din pamant, deoarece numeroase plante ne semnaleaza, chiar prin locul unde cresc, faptul ca acolo solul contine acele substante care le sunt indispensabile pentru dezvoltarea lor.
Si acum o intrebare mai sensibila:"Cine detecteaza un om mai mult timp crede ca va trai mai bine cu aceasta sau cu acesta?"

Credinta

As vrea sa am credinta, ca-mi va fi bine
Sa fiu o calauza alaturea de tine.
Sa nu-i dezamagesc pe cei ce cred in mine
Sa cred ca nu-i departe..clipa care vine.

Sa raman tot asa puternica, cum mama m-a nascut
S-o pot lua incet dar sigur, pe-un drum necunoscut.
Sa am curajul de-a merge mai departe..mai departe,
Sa nu-mi ramana visul intiparit doar intr-o carte.

Ma rog in fiecare zi sa-ti fie numai bine,
Sa ma visezi tu seara ,alaturea de tine.
Nu vreau sa fii iar singur, suflete de rand,
Viata nu e frumoasa, decat aicea pe pamant.

Spleen-Etienne Lousteau

Vreti versuri de la mine, un biet necunoscut
Ce rataceste-n lume cu suflet nestiut
Si il inghite haul?
Eu, care caut vesnic in noapte vreo lumina
Si din aceasta viata de suferinta plina
Vad astazi numai raul?
O mana de femeie va rasfoi, vreodata
Acest album in care mi-am pus tristetea toata
De ce s-o-ntunec eu?
Unei femei vorbeste-i de versuri, de iubire
De baluri, de matasuri, de rochii, de safire
Si-un pic de Dumnezeu.
Ar fi o crunta gluma sa mi se spuna-n fata
Cu nepasare, mie, cel obosit de viata:
Tu fericirea mi-o arata.
Dar orbului poti sa-i lauzi lumina cea curata
Orfanului, in lacrimi, pe mama ce-i plecata
Si inima i-o frangi!
Cand recea disperare venit-a timpurie
Cand nimeni nu te striga in noaptea cea pustie
Ce-ai mai putea ravni?
Si cand nu vine nimeni sa planga langa tine
O inima prea plina durerea sa-ti aline
Mai bine ai muri.
Si plin de intristare si am ajuns de plans
Eu, care altadata de Dumnezeu am ras
Cu ingamfare, singur.
Ar fi putut sa-mi lase averi, glorii, nume
Dar el, din inaltime m-a aruncat in lume
Urat, sarac si singur!

Sa zburam cu totii in Paradis!

In sfarsit ironia sortii mi-a zambit!Darul pe care l-am primit acum din partea unui om cu suflet bun...nu l-am primit in toata viata mea...."Paradisul Acvatic"..ce poate fi oare mai minunat pe acest pamant??
Nu mi-am dorit prea multe in viata aceasta, dar bunul D-zeu a vrut ceva mai mult decat ceea ce mi-am dorit eu...o femeie simpla cu bune si rele. Dar zic eu, poate ca a meritat sa astept aceasta clipa minunata!!!!!!!
De ce am ales acum acest moment pentru a parasi o alta viata care a fost lipsita de sens pentru atata vreme? v-ati putea intreba si m-ati putea si critica. Oare din ce motiv poate un om sa faca ce am facut eu? Mi-am iubit foarte mult fetele mele si nu am putut sa plec de langa ele, ca sa-mi gasesc o alta jumatate, inlocuindu-l pe tatal biologic..
Acum , daca ele au ales sa plece departe..de tara aceasta minunata dar invadata de tot felul de hoti si trepadusi, am decis si eu sa ies din carapacea mea...fara sa ma dezmagesc.
De multa vreme ma pregateam sa evadez dar, nu am avut curajul necesar..acum ,ca l-am gasit nu-mi ramane decat sa urc la bord cu persoana pe care o iubesc si cu care vreau sa fiu in viitor.
Fericirea pe care a primit-o el va fi iertarea pacatului meu. Departe de a gusta
placerile unei iubiri misterioase si timide, de a ascunde intregii lumi o fericire atat de mare...ar fi un pacat si mai mare...Acum am descoperit ca mai exista si barbati mai putin maimutoi, pentru care imitarea celor mai fermecatoare stari sentimentale poate fi atat de naturala, chiar si in mijlocul naurii.Desigur, creerul
nu se supune decat propriilor lui legi, nu-l intereseaza nici urmarile, nici nevoile vietii, nici obligatiile de onoare. Nu creezi o opera de arta fara a iubi cu pasiune arta...desi unii o fac doar pentru bani.Asa este si cu femeia si barbatul... Acestia din urma, nu se aleg decat cu firimiturle celor dintai...dar depinde ce firimituri culeg?? Oamenii de elita isi mentin creerul in conditii productive pana la adanci batraneti, asa cum odinioara vitejii isi aveau in orice clipa armele pregatite pentru o noua lupta. Ei isi infraneaza lenea, isi refuza placerile iritante sau nu le cedeaza decat in momentul cel mai potrivit al vietii, fie el si asa de tarziu...
Daca talentul isi are germenele din familie mostenit..mai tarziu printr-o predispozitie cultivat cu grija, printr-o vointa si-o victorie permanenta, se cere depasit cu mult curaj.
Pe unii oameni e clar ca nu-i poti tu schimba, chiar daca ai incerca sa faci in fiecre zi acest lucru. Critica ramanand nefasta pentru ei asa cum e "pro" si "contra", sau cele doua cuvinte cu care venim zilnic in contact "nu" si "da".A critica, permanent pe cineva inseamna a exprima judecati date intr-un mod mai mult sau mai putin spiritual, tot la fel cum un avocat pledeaza la tribunal cauzele cele mai contradictorii.
Ar fi urat acum sa va inapoez acest moment de zapaceala amestecat cu putina copilarie, dezorientare turistica,iubire,iluzie sau deziluzie...totul a fost asa de frumossssssssssssss!!!!!!!!!!!!!!!!

Care sunt caracteristicile psihologice ce pot seduce un barbat sau o femeie?

Fiecare om, dincolo de aparente,va alege mai intai calea confortului, comoditatii si a libertatii sexuale. Fireste, ca acest mod este un joc nesavarsit intre predispoztiile noastre si mediul inconjurator. Uneori mediul poate deveni toxic pentru multi dintre noi, din cauza complexelor. Aceste complexe de obicei inrautatesc starea noastra de bine si ajungem sa ne izolam de oamenii cumsecade prieteni ,cunostinte, colegi... Noi avem nevoie de iluzii pozitive...si ceea ce conteaza mai mult sunt amprentele din copilarie, ce le purtam cu noi o viata.. Ce este seductia si cum se manifesta ea la inceput? Toti cei indragostiti cu adevarat , seduc prin diferite trucuri persoana cucerita(zambet, dragalasenie, resposabilitate, incredere, inteligenta).La polul opus se afla ceilalti care seduc doar prin( minciuna, ipocrizie, hotie, perfidie, laudarasonenie). Indiferent cine seduce sau este sedus, daca nu respecta promisiunea facuta celui de langa el, atunci viata lui se sfarseste rau..deoarece" promisiunea" este mult mai rea decat "datoria".. Ce te faci daca cazi in plasa? Trebuie sa ridici fruntea-n sus si sa nu te lasi doborat, mergi mai departe..pana la urma traim noi prin noi si nu trebuie sa abandonam cursa spre ceea ce este bun si atragator. Intrebarea pe care si-o pune de fiacare data un barbat, este aceasta: ce caut eu de fapt? O femeie frumoasa si fara creer? sau una acceptabila ,sexi, dar putin mai inteligenta? Tot asa gandesc si femeile..un barbat rupt din soare si fara creer? sau sa fie mai putin frumos dar sexi si inteligent? Femeile in general cauta si acea siguranta a traiului bun langa persoana respectiva. Barbatilor nu le convine cand o femeie intreaba ce servici au, cati bani castiga, daca are masina, casa? Dar majoritatea barbatilor procedeaza la fel cu femeile ce le cuceresc mai intai, si dupa aceea incep negocierile si daca nu i te supui spune cu parere de rau..asta este...care este diferenta intre cele doua sexe? nu este niciuna ...ci doar una ascunsa cu mare grija "fuga de responsabilitati". Sunt femei si barbati cu firi diferite, sau cu aceleasi firi. Cum trebuie sa procedam acolo unde ne regasim calitatile si defectele in aceeasi zodie? Sa abandonam cursa, sau sa cautam un mod real de a convetui impreuna?? Ce reprezinta acest mod real de convetuire? Sa privim cu atentie la calitatile ce le are persoana de langa noi si sa intelegem ca defectele minore pe care le are , se pot repara in timp , numai cu multa rabdare.... A iubi, a simti cu adevarat pasiunea iubirii te scoate din multe incurcaturi. Te poti considera om implinit daca ai iubit cu adevarat..fara regrete si fara a astepta ceva in schimb. Acum se vede cu adevarat echilibrul emotional si pasional. Prin capacitatea de daruire totala fata de cel pe care l-ai cucerit(o),ti-ai indeplinit un vis real la care tu ravnea-i de mult timp fara constrangeri si prejudecati. Senzualitatea langa o persoana draga tie ramane una din calitatile cele mai importate de a convetui real cu o persoana de sex opus. Indiferent de varsta partenerului, de pozitia sociala, profesie, nu avem noi dreptul de a judeca?ci doar cel de sus. Fericirea nu se poate invata si imita, de la parinti. Fiecare cuplu gaseste fericirea in propriul "eu". Sa alegi corect partenerul de viata este o utopie..il alegem in diferite momente sau etape ale vietii, si cu timpul ne rafinam gustul pentru celalalt, ne rafinam nevoile personale, inlocuim inteligenta cu dragalasenia, siguranta pe care o cautam cu aventura, riscand totul pe-o singura carte...si toate acestea pentru ca noi suntem oameni si nu animale.

Cel din urma legamant

Cel din urma legamant,care sa fie?
Vreau sa fie unul sfant...
In fata Domnului...si nimeni sa nu stie,
Un gand bun ales de noi, cel de cununie.

De multa vreme m-a urmarit un vis,
De cel de sus, parca acum trimis...
De mult timp m-a urmarit un singur dor,
Sa scriu iubire, iubire, si sa mor.

Dar mi-e teama de al tau cuvant!
Vreau sa fie cel din urma legamant.
Mi-e teama si de sarutul tau!
Dar oare ce poate fi mai rau?

Doar un sarut aprins a fost de-ajuns?
Ca timpul dintre noi sa dispara-npuns,
De-ncornoratii si de sulitele de foc.
Astazi invartindu-se doar intr-un joc.

Doar un sarut de pe a ta aripa,
Mi-a deschis iarasi iubirea intr-o clipa.
Cand viata mi-a facut-o altul zob
Tu mi-ai daruit un pic de noroc...

Cand dorurile altul mi le-anfrant.
Tu ai venit la mine cu un legamant...
Si nu unul oarecare, asa la intamplare,
Ci unul in care viata sa-mi fie ca o floare.

Mi-e existenta pe jumatate rupta..
Imi este frica de tot ce-n jurul meu exista,
Mi-s lacrimile toate vers inca nescris..
In viata mea un dor inca nestins..

Cel din urma legamant...care sa fie?
Vreau sa fie.... unul sfant.
Si sa renasc din samburii striviti,
Voi oameni, pe mine, iar sa ma iubiti!

FIINTA NEBIRUITA

In van luptam cu sabia mea slaba,
Tot ma rapunea dusmanul cel uitat de mine..
Si am chemat in ajutor si-n graba,
Un om , bland si iubitor de bine.

Nebiruita arma tu om bun mi-ai dat,
Dar suferinta toata, eu nu am uitat..
Mi-ai pus in mana prastia iubirii
Dar mai presus de toate cea a daruirii.

Sa nu m-alungi in anii ce-or veni,
Si asa langa mine fericit mereu vei fi.
Sa nu ma uiti in serile-ti pustii
Si nici atunci, cand voi spune chiar prostii.

O fiinta nebiruita voi ramane-n timp
Nu vreau , prea mult ca sa ma schimb...
Dar, daca timpul poate mi-o va cere,
Ma voi schimba de dragul tau, doar din placere.