Sageata lui Cupidon

Care sunt conditiile in care noi ne indragostim si de ce?
Toate impulsurile care ne aduc aici nu vin dinafara, ci doar din emotia primei intalniri. Inima care bate mai tare, respiratia agitata, starea erotica a intregului corp se transmite la fel ca si boala, celui din fata ta, spun psihologii..dar nu numai. Aceste emotii le-am trait pe propria-mi piele si nimic nu poate fi ceva inconfundabil cu altceva. Aceasta stare de euforie stim cu totii ca nu poate sa tina o vesnicie, daca o picatura va ramane in corpul tau, te face in fiecae zi un om fericit.
Ce teme ne apropie oare cel mai mult?
E de-a dreptul ciudat,cum poate sa dureze un timp mult mai indelungat, o iubire de la distanta. Nu cred ca aici se incadreaza doar potrivirile fizice, ci si angajamentele sociale comune. Cand ne simtim atrasi de cineva..nu mai conteaza distanta ci felul cum stim sa administram sentimentele iscate ca din senin, incercand din toate puterile sa tinem stacheta cat mai sus.
Ce ne-a atras in mod special?
"Fructul oprit"...dupa ce fructul este sacrificat, totul se distruge daca nimic nu a fost din inima. Vedem ce se intampla cu relatiile tinerilor de astazi? Nimic nu-i opreste, nici vantul nici ploaia, nici parintii insingurati. Cu cat opunerea lor este mai apriga, cu atat mai aprinsa este valvataia lor. Acest efect de tip "Romeo si Julieta" a fost descris si in urma cu sute de ani, de Shakeaspeare.

Ce-am fost, ce sunt?

Ce-am fost?, oare ce sunt,
pe acest pamant?
O frunza leganata, batuta
de vant?
O apa frumos curgatoare,
ce se varsa in mare?
O floare de tuberoza,
mirosind ca o mimoza?
O pala de vant,o lacrima,
mereu suspinand?
Lumina ce apare, dispare,
ca s-un soare?
Lumina ce se stinge prea usor,
de-al vietii dor?
Incet, obosita m-apropii de pat..
totul, va fi oare uitat?
Un chip de inger, ma va privi cu dor...
De-acolo din negrul decor..
Uitate vor fi toate...si intr-o zi
Eu trebuie sa mor!
Un gand nebunesc, stingher,
va gasi raspunsul la cer.

CANTA PASARILE

Canta pasarile, canta..
Lumea-ntreaga o incanta.
Canta pasarile-n cor,
De badita imi e dor.

Canta pasarile toate,
De se-aud in sapte sate.
Voi canta astazi cu ele
Ca sunt surorile mele.

Sa uit dorul de badita.
Pe unde-mi tuca gurita.
Sa uit focul cel aprins,
De badita meu nestins.

Sa uit tot ce-i suferinta,
Fiinca badea-l meu exista.
Si m-asteapta ca sa vin,
Dorul eu sa i-l alin.

CLUBUL CURIOSILOR

De mult timp mi-am dorit sa ma inscriu in acest club. Dar stiti de ce?
Am auzit de undeva, caci stirile circula repede, ca toti care intra aici, cica nu mai pot iesi niciodata...oare asa sa fie?
Toti participantii primesc diplome de merit, aplauze la scena deschisa si la sfarsit un sut in c...r. Sunt foarte curioasa cine frecventeaza acest club si daca imi convine, poate o sa ma inscriu si eu. Am tot incercat "n" variante si nu mi-a placut nimic...aici s-ar putea sa-mi placa pana la urma. Ma voi interesa mai intai cat ma costa..si daca intrarea este prea costisitoare, ma retrag...pe motive de sanatate.
Am fost o eleva buna la scoala, zic eu, dar nu stiu ce vor zice altii mai buni decat mine? Boc, Udrea+...,Vanghelie, si tot neamul sau.
Astazi l-am terminat de recitit pe M. Preda, Eliade, Cioranu...de maine voi vedea ?
Vasile Aecsandri, cu tot ce a scris atunci, pentru vremea de astazi, sigur nu-l voi uita...!
Astazi, am auzit de la un domn, plecat din tara tot din cauza guvernantilor, ca D-l Paunescu, nu ar fi fost poet(asa spun unii), ci un mafiot, un comunist...asa sa fie oare? Eu i-am confirmat domnului ca nu-i adevarat, si ca poezia "Ruga pentru parinti", va ramane numai in memoria celor care indragesc cu adevarat poezia.
Nu vreau sa ma laud ca la scoala eu am jucat numai rolul elevului bun..ci am fost de multe ori si in opozitie. Ceea ce cautam sa fac si acasa si la scoala era mana-n mana. Daca faceam vreo pozna mai mare nu-mi starneam nici un fel de remuscare, dupa cum nici stralucirea la invatatura nu ma umfla prea mult in pene, ca pe un curcan.
Diferenta era, ca la scoala aveam indatori stricte, precise, ce trebuiau respectate cu sfintenie de mine, fara vreo impunere din partea cuiva, iar acasa stiam de respect si bunul simt. Acum aceste reguli nu mai functioneaza chiar asa de bine. Stiti de ce? S-a deschis granita la prea multa libertate...si unii au crezut ca trebuie sa faca orice in tara aceasta de c...t. Atunci credeam ca-i pasa cuiva de conduita mea scolara, dar rau m-am pacalit. Sotul meu si-a dorit o nevasta cu functie(educatoare), doar ca sa creasca niste copii..indiferent de situatia financiara? Ce puteti spune? Nu a mai contat la un moment dat, nici linistea, nici comunicarea, nici alte indatoriri ce trebuia sa le aiba un tata model....doar eu trebuia sa fiu un model . Pacat ca nu am facut scoala de modeling!!Poate eram colega cu x,y,z...si aveam un alt trai. Astazi nu ma pot plange de nimic dar? Plang dupa anii ce i-am petrecut doar in suferinta si singuratate, doar din cauza lui. Ce merita acest om?
Am tras multe pana am ajuns astazi aici, voi ramane vesnic datoare unui singur om...si lui Dumnezeu. Voi lua intr-o zi sirul povestii mele cu talc.

SA-MI DAU ASTAZI CU GHIOCUL?

Vreau sa-mi dau astazi cu ghiocul,
Ca sa aflu unde-mi este pastrat norocul.
Dar degeaba poate-mi dau si ma asmut,
Daca noroc pe lume n-am avut....

N-am avut noroc si gata..
Viata-i scurta ca si ata.
Cand crezi tu ca e mai tare
Se ofileste si moare.

In ce , in cine oare sa mai crezi?
Mai poti odata , Doamne, ca sa ma botezi?
M-am rasfatat intr-un joc de culori,
Oare pe mormantu-mi vor fi semanate flori?

Va ramane-n urma mea mandra padure
Si drumul ars de pasii dusi departe...
Desi copacii, sunt doborati de crunta lor secure,
Iar gandurile mele ravasite, poate intr-o carte.

Sa crezi intodeauna in ceea ce spui

Fara indoiala ca da. Sunt povesti adevarate si povesti gogonate. Unii cred in ele, altii le citesc doar din plictiseala. Amorul meu propriu ranit imi cerea o satisfactie cat mai neintarziata. Intr-o imprejurare ca aceasta, firea mea sincera ma impingea sa spun totul, dar am sa las o mica rezerva pentru cei curiosi totusi din fire. Viata mea a fost si este o izbanda in fiecare minut..poate in ochii altora nu mai are nici un pret, dar in proprii mei ochi da.
In definitiv, oare ce greutati am avut de invins?, ce obstacole, de inlaturat? Niciuna, niciunul....in ce consta meritul meu personal? Un chip frumos?(o simpla intamplare)Educatie, maniere alese?(inveti din carti, scoala, mediul, familie)Dragoste?(Hm!...Mda!, sa zicem, un pic.)Am fost si sunt un om cu bune si rele. Adevarul este ca niciodata nu am cucerit eu pe cineva, ci invers. Asa mi se parea normal, sa mi se intample...mai tarziu sa nu aiba ce-mi reprosa mie. Nu intram niciodata in vorba inainte de a observa un gest, o privire, un zambet, oferite din suflet de catre celalalt. Ma lasam intodeauna greu de cucerit. Totul era o lupta.., iar victoria mea avea apoi o tristete cu care ma impacam. Unde erau cetatile dispuse sa se apere chiar si dupa ce incetau de a mai rezista?
Am crezut multi ani la rand ca sunt o reduta de necucerit..dar uite ca acum am capitulat de buna voie. In asemenea conditii am preferat infrangerea. Framantata mereu de anii tineretii ce au trecut razand prin fata mea, fara sa ma pot bucura din plin, am scrasinit cu pumnii stransi, rascolita de acele amintiri triste si mi-am zis, va fi cu voia mea totul. Orice mi s-ar intampla voi merge pana la capat!
De fapt ce este dragostea? In definitiv ce poate fi? Dragostea este o taina pe care o ascund doar cei doi indragostiti si o poarta in umbra, de frica luminii. Apoi dupa ce taina se da pe fata, dragostea incepe sa paleasca, se vestesjeste ca si-o floare, isi pierde din fragezime, iar vraja cu care a inceput totul devine ceva obisnuit, ca orice lucru dupa ce se invecheste. Tu ca om normal, daca vrei sa pastrezi acea vraja permanent in sufletul tau, ce trebuie sa faci? Sa arunci haina sau sa o speli de murdarie si s-o calci usor, ca s-o poti imbraca si-a doua zi? In tot ce face omul trebuie sa existe un mic secret si numai impreuna trebuie pazit cu mare grija. Intr-o zi secretul va fi dezvaluit intregii omeniri si personajele din acea poveste vor trai fericite pana la adanci batraneti.
La urma urmei cine-i vinovat ca mi-ai iesit in cale si mi-ai tulburat sufletul? Cred eu ca o putere neinteleasa, pe care noi nu o vedem, ci doar o simtim cum pluteste deasupra capetelor noastre, ne reglementeaza viata dincolo de vointa noastra constienta. Acolo sus este si va fi intodeauna Dumnezeu. Sa credem in minunile lui!

INVITATIA LA VALS

Poate ai aflat ca asta mi-am dorit mult. Inainte de a pleca in necunoscut chiar imi doresc acest lucru. De aceea am ales calea scrisului, mult mai buna, cand poti spune tot ce te doare, fara sa te intrerupa nimeni.
Trebuie sa-ti marturisesc din capul locului ca imi recunosc greseala care a facut sa ni se desparta drumurile pentru totdeauna. Dar nu vinovata pentru ca eu te-am inselat, asa cum tu ai crezut poate mereu, ci doar pentru nebunescul gand de a te insela.
Nu am sa incerc sa ma dezvinovatesc. La ce bun? In fata vesniciei, omul leapada masca minciunii si ipocriziei si simte nevoia unei purificari desavarsite, pe care nu ti-o da decat spovedania sincera, deznadajnuita. E ceea ce se intampla cu mine acum. In fata unei lumi necunoscute nu poti pleca cu ganduri necurate. Inca odata marturisesc sincer ca te-am iubit. Ma simteam acum mai buna cu mine insami, si chiar uneori geloasa pe propria-mi persoana.
Destinul a vrut sa-mi dea o lectie aspra: m-a ales tocmai pe mine ca sa confirm realitatea unei povesti, s-o depasesc chiar.
Iubirea e nesatioasa, de un egoism salbatic, vrea sa-i sacrifici tot, fara a-i cere nimic in schmb, multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera. Eu am ravnit totul, pentru ca ti-am daruit totul. Oricum, ceva mai bun decat mine nu puteam sa-ti dau. Dar ce expierenta aveam eu? De unde sa stiu ca iubirea dintre doua fiinte niciodata nu este egala? Balanta atarna cand intr-o parte cand in alta...bine ar fi sa atarne in mod egal. Barbatul niciodata nu se daruieste cu patima ca si-o femeie..pastreaza intodeauna o mica rezerva...dar de ce te judec eu luindu-ma pe mine unitate de masura? Noi femeile cand ne daruim prima oara unui barbat nu avem nici un fel de rezerva..iubim si gata. A doua oara incercam sa ne luam si noi o mica rezerva...ceea ce ne va face mult mai stapane pe propriile noastre sentimente. Ce bine ar fi macar partial sa putem pastra un echilibru.
E greu, aproape imposibil sa-ti insir evenimentele care au concurat la rostogolul meu in neant. Toate femeile ne lasam duse de-o sensibilitate care nu cunoaste masura.
Ei bine, mandria mea, crunt strivita cu calcaiul lui, m-a impins poate sa ma razbun. Rana din piept nu se vindeca asa de usor , decat printr-o blestemata razbunare. Nu puteam accepta umilinta la care eram supusa mereu. Cred ca si vitrega soarta a uneltit ca sa se intample asa. La ce sa ma mai intrebi, ce-a fost intre noi cand tu stiai dinainte raspunsul acestei intrebari? Trecut prin aceleasi probleme..raspunsul meu ar fi fost unul de prisos..