Iubeste si vei fi iubit

Cand amandoi sotii se raporteaza crestineste la indatoririle lor conjugale, acestea ajuta la intarirea respectului reciproc si dragostei dintre ei. Orice s-ar intampla cu sotul sau sotia de-a lungul zilei, atunci cand inra in casa trebuie sa intre intr-o atmosfera de dragoste. Cand sotul este frant de oboseala, zambetul ei ar trebui sa-l puna pe picioare facandu-l sa-si recapete fortele, asa cum raz de soare face sa indrepte floarea care si-a plecat capul. Cand se lasa bezna si pe sot il cuprind nelinistile, ochii devotati ai sotiei sa-l priveasca ca niste stele ale sperantei, care lumineza in intuneric. Daca sotul nu va fi certaret si sotia fidela , totul va fi perfect...si viata lor va sfarsi intr-o perfecta armonie.
A iubi mult mai mult e treaba sotilor...pentru ca sotia sa nu se simta neglijata ,iar a femeilor de a se pleca cu mult respect in fata lor. Sunt fel de fel de prieteni cu care el se vede ziua...si daca influienta lor este mult mai mare, atunci sotia se va simti intodeauna singura...indiferent de ce spune el. Acest lucru se va dovedi a fi cel real si totul se va narui...asa ca dupa o furtuna puternica.
Daca femeia isi i-a numele sotului, nu inseamna ca ea trebuie sa fie o proprietate a sotului. Ea face acest lucru doar ca sa aiba o mai mare siguranta..si din respect pentru el. Prin intelepciunea ei, prin tandretea ei, prin priceperea gospodareasca, prin grija fata de copii, ea va face din casa lor un templu al ordinii, pacii, fericirii, unde sotul se va simti ca un printisor. In acest adapost el trebuie sa gaseasca acea liniste sufleteasca, fara a mai cauta alt adapost. Sotul trebuie sa cugete cum sa sadeasca in casa cucernicia prin fapte si prin cuvinte frumoase, fara a jigni femeia. Cine nu poate sa faca aceste lucruri simple...sa nu faca nici un pas catre casatorie.
Dumnezeu a ipartit lucrarea vietii noastre in ideletniciri de doua feluri: obstesti si casnice.Femeii i-a incredintat carmuirea casei, iar barbatilor treaba obsteasca. Daca femeia nu poate pleca pe campul de lupta ca barbatul, atunci sa faca foarte bine celelalte treburi casnice. Daca Dumnezeu l-ar fi lasat pe barbat sa se priceapa la ambele treburi partea femeiasca ar fi ajuns cu mare usurinta sa fie dispretuita.

CE ESTE SECRETUL?

Secretul poate sa faca parte din calitatile sau defectele unui om? Cat poate tine un secret? Sunt persoane ce le iau cu ele in mormant...dar sunt si persoane care transmit foarte repede totul . Se spune mereu ca "telefonul fara fir" este sursa cea mai rapida de transmitere a secretelor, sau barfelor....asa cum gandurile circula cu o viteza de inimaginat. Dar cine poate oare sa-ti alunge gandurile negre? Este un singur om care stie admirabil sa o faca, fara sa puna alte intrebari. Sunt si astfel de oameni lasati de Dumnezeu, dupa parerea mea, oameni care se pricep cel mai bine sa consoleze si sa-i faca pe oameni sa-si revina cu picioarele iar pe pamant.
Ce este secretul? Un fapt inedit ce s-a petrecut candva si a fost ignorat o perioada de timp cu buna stiinta...iar intr-o zi a ajuns la cunostinta noastra. Traim itr-o epoca cand se admit atatea lucruri...unele frumoase, altele urate. Ce trebuie sa facem? Tocmai aici intervine perfidia. A fost lasat sa treaca timpul peste acest fapt, dupa care astazi se revine asupra unor evenimewnte uitate, pentru a scoate la iveala un scandal ce poate pata un om aflat intr-o pozitie inalta. Pentru unii oameni este o adevarata satisfactie...pentru altii doar recunoasterea unei nedreptati provocata de cineva, candva...Vedem ce se intampla zilnic in lumea mondena si nu numai...
Tatal meu, asezat in fata unei deschizaturi mari, atintea o privire intunecata asupra adancimilor orizontului, cercetand fiecare punct negru care se ivea pe lac, in timp ce mama, pe jumatate intinsa langa el, isi sprijinea capul pe umarul sau, iar eu ma jucam la picioarele lor, admirand, cu acea uimire a copilariei care face ca obiectele din jur sa para si mai mari decat sunt in realitate.
De data aceasta....raspunsul a fost prea limpede ca sa mai existe alte dubii in privinta sentimentelor lor.

Trandafirul salbatic

Intr-o padure racoroasa
Stă un trandafir trist, singuratic
Şi durerea toata il apasă..
De ce-i aşa de nebunatic?

Şi într-o zi trecu pe-acolo o fată
La fel de tristă si de-ngandurată...
Calca încet şi nu stiu unde se gandea?
O prinse dorul...şi-n urmă nu se mai uita.

Visa frumos..si visurile-i toate
Deodată in flori s-au preschimbat
Flori albe, fragede, curate
Ce-au aparut pe trandafirul mort, uscat..

Si trandafirul atuncea tresări
Şi cu uimire spre dansa el privi..
Ciudate doruri il munciră iară,
Doruri ce nu voia acuma sa-l mai doară.

Potopul visurilor blande acum il inunda
Ghimpi, noduri vrand cu ele acoperea.
Si sub potopul florilor de mai,
Voia cu orice preţ la pieptul lui sa stai.

Nu mai vreau vise... ci doar realitate

Sa-ti amintesti inainte de toate ca nu poti fi judecatorul nimanui, deoarece nu poate sa existe pe pamant judecator pentru un rau facator...inainte ca sa simta acest judecator ca si el insusi este la fel de raufacator ca ca si cel care se afla inaintea lui. Cand va ajunge sa admita aceasta, atunci va putea sa devina si el judecator adevarat.
Daca tu poti sa iei asupra ta crima acuzatului pe care il judeci, atunci sa o iei fara amanare si sa suferi pentru el si pe el sa il lasi sa plece fara nici o mustrare.
Sa faci intodeauna binele fara oprire....ridicandu-te noaptea din pat, daca ti-ai amntit, ca nu ai facut ceva bun pentru aproapele tau. Daca in jurul tau oamenii sunt rai si nesimtitori, clevetitori, tu incearca sa le cazi in genunchi si asculta-i in smerenie...fara a-ti pierde vreodata nadejdea. Si daca te vor vedea ca esti milos si nu orgolios, sa crezi pana la sfarsit ca acei oameni te vor ierta.
Asa, numai asa, se va naste o lume a iubirii vii. Iar daca tu pacatuesti si sufletul tau este intristat pana la moarte pentru pacatele tale sau pentru pacatul tau cel neasteptat, atunci lasa-te mangaiat de altcineva, de un om cu mai multa credinta decat tine si nu vei avea mimic de pierdut...Cu cat omul acela este mai pacatos, cu atat mai mult trebuie sa ne rugam pentru el.,si sa nu ne para rau ca o putem face.
Cine esti tu omule sa ma judeci pe mine? Cum pot eu sa-mi impun respect cu forta sau cu iubire ascunsa? Intodeauna iubirea ascunsa va iesi la iveala. Daca tu vei recunoaste intodeauna greseala ce-ti apartine, atunci totul iti va fi iertat...
Smerenia cea plina de iubire este o putere extraordinara, mai puternica decat oarecare alta. Nimic pe lume nu exista ceva asemanator ei....(citeste Fratii Karamazov)

As vrea sa-mbatranesc frumos

Zilele mele vor trece oare netulburate pana la sfarsitul vietii?
Tare mi-as dori sa imbatranesc frumos, langa un alt suflet la fel de insingurat.
Doamne, da-mi sa intampin cu liniste sufleteasca tot ce imi pregatesti in taina.
Invata-ma cum sa primesc orice stire venita din partea celor ce ma urasc sau ma indragesc. In toate intamplarile calauzite, neprevazute, sa pot a le infunta cu fruntea in sus.
Doamne, da-mi puterea sa port osteneala zilei ce vine si toate intamplarile care vor fi de-a lungul ei. Calauzeste vointa mea si invata-ma sa ma rog, sa cred, sa nadajduiesc, sa rabd, sa iert si sa iubesc. Dumnezeu exprima si revarsa, plangand, tot ce noi nu vedem dar simtim tunci cand ne rugam din suflet.
Adevarata dragoste nu-l inrobeste pe om, ci nazuieste sa respecte in el acea libertate imparateasca ce reprezinta o trasatura a chipului dumnezeiesc.
Si totusi, noi suntem facuti din carne si sange, si de aceea pacatuim...
"Nu fi gelos pe sotia inimii tale si nu-i da pilda rea chiar impotriva ta".
Din ce apare ea? Binenteles, din pricina lipsei de incredere fata de cel iubit, din lipsa de noblete din sufletul celui care iubeste.
Iubind, ne daruim cu patima celeilalte jumatati care te merita. Obiectul dragostei nu este pentru noi obiect, si nu extindem asupra lui dreptul de proprietate.
Cand in casa ta apare ceva neplacut...tu sa nu-i sporesti intristarea, ci cauta sa rezolvi totul pe cale amiabila. Daca te-ai indragostit de altcineva, cauta sa pastrezi acea dragoste pana la adanci batraneti, caci domnul iti va da izvorul vietii de a fi impreuna o familie fericita. Adevarata fericire trebuie sa fie pana la intrarea in mormant. Dragostea crestineasca iubeste pana la capat, nu doar un timp;ea poate fi trainica si statornica....dar nu lipsita de unele incercari, slabiciuni.

"Fiti intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii".

As vrea sa sarbatoresc

Ploua, ploua frumos,
Cand tu ai intrat in viata mea.
Ploua pe chipul tau duios
Cu sentimente, ce nu se vor repeta.

Ploaia cea sfanta si curata
Pe noi atuncea ne-a unit..
Nu pot sa mai uit vreodata,
De ce acum esti chinuit?

Oare, ce-i mai frumos pe lume
Decat inima ce ti-am daruit?
Un suflet cald, fermecator...
Crezi, acuma, ca totul s-a sfarsit?

Am invatat s-aprind iar lumina

Acum invat s-aprind iar lumina...
Ce s-a stins candva din viata mea
Vad spatiul durerii intins spre vesnicie,
Spre tot ce-a fost si-am vrut acum sa fie.

Recent, m-am intors dintr-un scurt pelerinaj, pe la casa parinteasca si nu, numai. Am observat, ca toate au ramas la locul lor,...cu exceptia celor doi parinti ce-au plecat pe ultimul lor drum. M-am intalnit cu oameni dragi mie, dar si cu categoria cealalta(mai putin dragi).
Chemarea strabunilor sa-mi fi dat un impuls? Eu zic ca da, altfel nu as mai fi trecut pe acolo niciodata. Acum simt, cum aceasta chemare te face mult mai puternica, mai rabdatoare, mai constienta de realitatea vieii in care noi ne invartim zi de zi,la fel ca roata morii sau roata olarului.
Nu mica mi-a fost mirarea cand am observat ce se ascunde sub masca fiecarui om. Caracterul este mult mai rar decat inteligenta. Ce hidos mi s-a parut sa-ti barfesti prietenii fata de alti prieteni, sa te faci ca nu auzi ceea ce se barfeste despre tine, sa vezi si unele sentimente nobile duse pana la exagerare....
Daca Dumnezeu ne intelege, ne iubeste, ne asculta rugile, atunci ne va da fiecaruia dupa fapta sa. Noi nu avem alta obligatie decat pe cea de a ierta rautatea celor ce ne barfesc si de a-i proslavi pe cei ce merita.
Am varsat cateva lacrimi sincere, dupa ce-am citit cele doua carti minunate, primite in dar de la finii mei:"Chemarea strabunilor" si "Comuna Scobinti-Repere spatio temporale". Autorul acestor doua carti fiind chiar finul meu ,Hriscu Dumitru, profesor in orasul Harlau.
Ce relateaza in prima carte? Povesti adevarate, petrecute intr-un timp indepartat...din timpul razboiului, cu personaje reale din acest sat numit Sticlaria.
Aici satenii erau oameni harnici si gospodari, ce traiau in linistea desavarsita a timpului, pana cand venise razboiul. Toate ar fi fost bune si frumoase, daca nu s-ar fi abatut asupra lor cel de-al doilea razboi mondial, ce a adus dupa cum bine stim, numai suferinte,... seceta, foamete, boli, oameni mutilati pe viata.
Mi-a placut acest pasaj din carte: "Era o zi de duminica. Cerul plumburiu se pregatea sa cearna picuri de ploaie. Oamenii, care asteptau fiertura de la bucataria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul sa faca o minune cereasca, si sa aduca ploaia cea mult asteptata(trei luni de seceta), ploaie izbavitoare pentru sufletele ostoite de valvataia apriga a parjolului razboiului. Vasile si Dumitru cautau sa nu se abata de la rand, de teama de a nu pierde si ultima farama de hrana. Ridicand ochii spre Sangeap(denumirea unui deal), vazura o mogaldeata, ce se poticnea la fiecare pas:
- Alt ciung, soseste in sat, pacatele mele, rosti indurerat Vasile...fara sa stie, ca acesta era chiar fratele lor Gheorghe...dat disparut in urma razboiului".

Aceasta carte cuprinde ma multe istorisiri: "Legenda Sangeapului"," La curtea din Harlau", "Poveste de Craciun","Roata norocului" si se incheie cu "Chemarea strabunilor".
In cea de-a doua carte este prezentata istoria comunei Scobinti, evidentiind aspectele importante ale dezvoltarii, locul asezarii in secolele involburate ale istoriei, traditii si obiceiuri pastrate cu sfintenie de acesti locuitori.
Lucrarea se prezinta si ca un ghid turistic pentru calatorii din tara si din strainatate, o harta a sufletului pentru cei plecati pe meleaguri straine, o aducere aminte pentru nemuritorii din sufletele noastre.