Ziua de 13- zi cu ghinion sau noroc?

Sunt oameni pentru care viaţa este uneori insuportabilă...oare de ce?Unii concep viaţa ca un râu, în voia caruia nu ai decât să te laşi dus de val, ca să ajungi la ţărmuri înflorite. Alţii o concep ca un curent, în susul căîruia trebuie să înoţi voiniceşte cu speranţa îndoielnică de a ajunge la un mal aspru, unde să-ţi poţi odihni capul obosit de alte persoane(amintrile). Aceste amintiri vin mereu..când crezi că e puţin mai bine cu persoana pe care ai întâlnit-o ca să te ajute. Cine oare este vinovat de această muzică ce vine de undeva de dincolo de orizont?
O femeie se simte măgulită când e iubită de un bărbat, dar bărbatul este mai puţin încântat, deşi iţi cere doar să-l iubeşti cu patimă. Multe femei cred în superstiţii, vrăjitorie sau în bunul D-zeu.
Barbaţii cred mai puţin...dar nu sunt excluşi total din această categorie. De cele mai multe ori un bărbat nu iubeşte o femeie pentru că are calităţi, ci are calităţi pentru că tu o iubeşti. Nimic nu este mai deosebit de bărbat decât femeia, fiindcă tot ce este în natură e numai altfel decât bărbatul, pe când femeia e contrariul lui. Diferenţa dintre o femeie de lux şi una gospodină este mare...care este? ...o ştiu doar barbaţii rafinaţi. De cele mai multe ori nu recunosc că-şi cheltuiesc toate economiile doar cu ele...of..of..dacă i se reproşează ceva se apără cum ştiu mai bine.
Oamenii în general nu preferă minciuna adevărului ci le utilizează pe amândouă fără nici o preferinţă...după cum are nevoie. Atitudinea ironică în faţa vieţii este consolarea ipocrită pe care ne-o dăm, depreciind ceea ce ne refuză viaţa.
Sunt bărbaţi care nu pot cuceri o femeie, decât dacă se prezintă singuri la concurs şi nu o pot pastra decât dacă nu se iveşte un concurent Asemenea bărbaţi în realitate sunt interimari, niciodată titulari. Gândeşte-te că şi tu acela care insulţi femeia pe care spui că o iubeşti, că într-o zi sau alta vei sta cu mâinile pe piept şi lumânarile la cap. Bărbaţii sunt cei care se tem mai tare de moarte decât femeile...şi ştiţi de ce?...pentru că ei sunt elementul activ în creearea vieţii. Cu cât un bărbat şi o femeie se iubesc mai mult, cu atât se împuţinează între ei secretele corpului şi, din cauza suspiciunilor, se tot îmulţesc secretele sufletului lor. Batrăneţea e carne veche, inestetică, impură..e oare o ruşine?sau doar restul unui organism învins de natură? Dar moartea ce este? tot o supremă ruşine? sau definitiva victorie a naturii? Acceptă bărbatul sau femeia aşa cum este...sufletul contează să-ţi rămână mereu tânăr şi nealterat...deşi, cineva mi-a spus odată că nu prea are ce face cu sufletul. În viaţă, de foarte puţine ori ştii de dinainte ce ai de făcut şi ce ai de vorbit, şi mai niciodată ce ai să simţi şi ce să gândeşti. Omul va găsi întodeauna inconştient motive înalte pentru acţiunile sale egoiste.

Viaţa, nu-i decăt o luptă

Astăzi este o zi mare
La ortodocşi în calendare.
Sfântul IOAN BOTEZĂTORUL,
A botezat şi iubit intreg poporul.

Am să fac astăzi două urări importante, unor oameni deosebiţi, ce merită aprecierea mea. Una pentru ginerele meu din GRECIA , ce astăzi implineşte o frumoasă vârstă, şi una omului de lângă mine, ce poartă acest frumos nume. Omul acesta mi-a demonstrat prin fapte şi nu doar prin vorbe(ca alţii) cât de mult mă iubeşte.
Am să le doresc din tot sufletul să fie mereu fericiţi şi sănătoşi lângă fiinţele ce le-au ales şi să nu se lase niciodată rapuşi de greutătile vieţii.
„VIAŢA, NU-I DECÂT MEREU O LUPTĂ, LUPTĂ ŞI VEI CÂŞTIGA!”

Taina sufletului

Omul este cel mai de preţ capital. Citeşte şi ascultă în taină ceea ce-ţi dictează sufletul. Niciodată simţurile sufletului nu te vor trăda. Au sosit sărbătorile de iarnă şi odată cu ele, bucuriile sufleteşti, pentru tradiţii , obiceiuri ...şi sărbatoarea cea mai de preţ„ANUL NOU”. Pentru mine această sărbătoare, va fi una cu totul şi cu totul deosebită, faţă de ceilalţi ani. Sufletul meu s-a schimbat mult, şi mărturisesc că această stare nu s-ar fi întîmplat , dacă nu aş fi întâlnit un om cu suflet curat, care să mă trezească puţin câte puţin, la realitate. Suspiciuni şi neîncrederi au fost de ambele parţi, dar le-am înlăturat..pe parcurs.... crezănd intr-un vis real, visul implinirilor sufleteşti. „Niciodată să nu spui niciodată”

Acest motto, ar trebui să nu dispară niciodată de pe buzele oamenilor neîmpliniţi sufleteşte Acest motto ar trebui să exprime încrederea totală în oameni. Existenţa unor îndoieli poate că or să mai existe mult timp, dar odată ce ai făcut un pas spre cunoaşterea în doi, ar trebui să triumfe doar adevărul , indiferent cât de dureros ar trebui să fie la un moment dat. Suntem amândoi doi oameni maturi, destul de inteligenţi, ambiţioşi şi cred cu tărie că ştim ce vrem acum de la viaţa ce ne-a mai rămas de trăit împreună. Revelionul acesta mi l-aş dori să fie, din tot sufletul, cel mai frumos revelion din viaţa mea. Inelul de logodnă, primit în dar, sub Pomul de Crăciun, a fost poate cea mai mare bucurie pe care o aşteptam anul acesta. Femeia aceasta care l-a făcut să sufere de multe ori, l-a făcut în final fericit...această dragoste, după trecerea timpului, poate nu va rămane în eternitate, dar ar fi bine să rămână mai mult timp în memoria celuilalt. Din acest moment două inimi s-au unit, găsind o forţă interioară , înlăturând dezordinea ce a existat cândva în viaţa lor. Verificarea, cunoaşterea mai profundă va fi axul poveştii lor de dragoste în viitor.

A sosit momentul adevarului

Caută să gandesti, aceasta este puterea omului,
Caută să zâmbesti, acesta este secretul tinereţii,
Caută să citesti, aceasta este comoara înţelepciunii,
Caută să fii prietenos şi nu bogat, acesta este drumul spre fericire,
Caută să dăruiesti, aceasta este muzica sufletului,
Caută să muncesti cinstit, aceasta este măsura mulţumirii sufletesti,
Caută să te rogi, aceasta este cea mai mare putere...,
Caută să iubesti si să fii iubit, acesta este lucru cel mai sfant de pe pamant.

La teiul lui Eminescu

Bătrân copac, mai știi tu oare
căți s-au iubit sub frunza ta?
Căți au mirosit a ta plăcută floare
și câți oare acuma, te vor ajuta?

Bătrân copac, mulțime de copii
în fiecare an ți-au recitat,
Cele mai frumoase poezii
ale poetului, ce nu l-au uitat.

Cartea lui, nu te minte, e frumoasă,
cartea, e un sfetnic bun pe pământ.
Tu, omule, s-o ai în casă,
citeste-o până intri în mormânt!

Copacul tânăr de-altă dată,
m-a privit intr-o zi cu uimire
Și mi-a șoptit sfios îndată...
numai tu mi-ai fost prieten, vezi bine!

Mă simt captivă

Mă simt captivă în cuvântul tău
Cuvîntul tău ce uneori mai doare
Simt dedesuptul meu un mare hău
Mă simt pierdută-n recile izvoare.

Cuvăntul mă înalță în trecut
Și mă revolt de fiecare dată
Nu-mi pare rău, că eu te-am cunoscut
Ai suflet bun si-o minte luminată.

De ce mi-ai dăruit un suflet-dor?
M-agăț acum de ultima zvâcnire
De ce mi-e sufletul mereu chinuitor?
De ce nu pot trăi azi fără tine?

Ce este omul?

Omul este mai mult decat o colecție de instincte, tendințe sau condiționări. Fiecare persoană fiind unică și demnă de respect, dacă poate sa se facă respectată de către cei din jur. Am căutat întodeauna sa ofer din puținul meu și celorlalți dar respectul nu a fost reciproc. Acum incerc să reechilibrez iarași balanța, care odată a atârnat doar de o singură parte. Care ar fi acum nevoile mele mai importante ? Nevoia de securitate, stabilitate, dragoste, stimă și respect reciproc.
Stima de sine, nevoia de succes si un statut corespunzator posibilitaților mele, poate mă vor face din nou fericită. Ultima treaptă va fi aceea a afirmarii in societatea in care traiesc. Deocamdată, urăsc această societate și nu cred că sunt unica, care afirm acest lucru. Dar ca să ajung acolo am nevoie și de ajutorul celor apropiați , care ar trebui sa-mi ofere acest ajutor necondiționat, avand în vedere prin ce am trecut eu, pănă acum.
Visul acesta al meu deghizat in somn, va fi poate„Gardianul personalității”. Secretul visului ar fi în zori, când el se îngână cu realitatea, ca ziua cu noaptea, când dimineața se confundă paradoxal cu seara. Poate așa mi-a fost dat, acest dar deosebit de a sesiza toate situatiile inoportune și de a pune în lumină unele aspecte ale realității de astazi. Toata lumea critică ceea ce vede, ce aude rău, dar nimeni nu i-a vreo măsură mai drastică. Condițiile acestea precare cu care ne confruntăm, nu au aparut din senin, ci dintr-o lacomie interioară a celor ce se află și s-au aflat la putere pâna acum. M-am săturat de lozincile lor, de mascarada de la televizor, de fațărnicia de care dau dovadă, milosteniile facute in anul electoral. A trai in continuare tot așa și a nu ne da seama de condițiile mizere in care ne-au adus și ne-au prostit, înseamnă a fi proprii noștri dușmani. Ar trebui să fim iarăși uniți și să ne facem singuri dreptate ca și in 89....dar cine își asumă responsabilitatea conducerii, după acest mare dezastru?
Să cred ca au fugit toți oamenii loaiali din această țară? Mi-e greu să cred acest lucru...dar cum orice este posibil în țara aceasta..unde nu se respectă nimic..poate voi crede și acest lucru.
Nu avem destui bani? De ce avem nevoie de milogeală de la ceilalți? Banii care ar trebui să existe și să ruleze în bancile noastre, stau bine pitiți in băncile din străinătate, asta o știm cu toții, dar nimeni nu ridică un degețel. Ar fi bine să-l rugam pe Tom Degețel, să iasă la atac...altfel vom fi pierduți cu toții. Ne așteaptă vremuri destul de grele ca să nu mă exprim altfel....haideți să fim cu degetele împreunate macar noi, cei care ducem jugul acestei societăți.
Pentru un om nevinovat, important este să știe, să afle, să dea piept cu cel care il înșală, să-i ceară socoteală, pentru tot ce sufera el astăzi.