Astăzi am fost în Copou

O zi frumoasă şi obişnuită, aşa cum au fost şi celelalte de până acum. Am aşteptat cu sufletul la gură să vină mulţime de copii, ca în ceilalţi ani. Şi surpriză mare...au aparut nişte mafioţi care şi-au atârnat la gât cate o eşarfă mov...şi au ţinut un discurs destul de jenant, după care au depus câte o floare la statuie. Se vedea pe chipul lor de hoţi, cât suflet au pentru acest mare poet...M. EMINESCU. Ceilalţi se aflau în Piaţa Unirii..la miting...ruşine lor....organizatorilor ce au dat bir cu fugiţii....frica de cei de sus, şi nu ceea ce simţim cu adevărat, o să ne strivească şi ce a mai rămas bun în noi...omenia.
Această făţarnicie nu o voi uita niciodată....razvrătită pe aceşti mafioţi, am plecat..veselia imi pierise de pe faţă. Nu am ajuns prea departe..când un gând imi trecuse prin scafârlie. M-am întors şi nervoasă cum eram, am rugat-o pe nepoţica, Georgiana, să recite toate poeziile de M.E. Atunci s-au adunat toţi ceilalţi admiratori..care au aplaudat-o şi filmat-o. Am plecat apoi spre casă mulţumită. Aşa a mai trecut o zi din viaţa noastră...dar pe aceasta chiar nu o voi uita niciodată.
Când te gândeşti că cele mai sublime strigăte ale poeziei sunt exprimarea ritmată a chinurilor provocate de o celulă, în râvna ei nesatisfăcută de a se întâlni cu o altă celulă, nu poţi să nu admiri fantastica feerie clădită de sufletul omenesc pe instictul cel „atat de van”. Acest mare poet va rămâne pentru multă vreme „LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI”.

Curajul înseamnă un pas înainte şi nu înapoi

Toţi am trecut prin multe greutăţi. Curajul este cel ce te impulsionează să mai încerci odată şi încă odată. Creşterea pe care ai primit-o în copilărie, îti dă curajul să treci peste multe rele din partea celor bine intenţionaţi. Compoziţia mea(plămădeala) este compusă din sentimentul datoriei, din iubire şi din solidaritate pentru cei aflaţi in greutăţi mai mari decât ale mele. Ce am bun în caracterul meu cred că de acolo mi se trage. Mama va fi icoana vie pentru mine. Un om care umblă drept prin natură lui, nu oboseşte niciodată;unul care se piteşte după alţii, trebuie să se gândească în fiecare moment să stea drept. Dar îndată ce şi-a văzut sacii în căruţă şi uită cine l-a ajutat, umblă din nou ghebos. Am învăţat multe şi de la persoana pe care eu am reuşit să o cunosc anul acesta...şi cu care am împarţit şi binele şi răul. O perioadă scurtă dar sănătoasă. Nu aş putea vreodată să-l las la greu. Mai sunt multe de lamurit ..dar sentimentele mele pentru această persoană n-o să mi le schimbe nimeni. Cine a trăit înconjurat de o familie îl va înţelege,..fără a i se reproşa ceva. A-ţi sacrifica sănătatea pentru acea familie, numai ca să le fie lor bine şi ţie puţin mai rău înseamnă ceva. Aceste lucruri au dat sufletului meu un ton veşnic de a-l înţelege, de melancolie, nostalgie şi multă iubire. Dacă eu nu aş fi trecut prin situaţii asemănătoare, dacă aş fi trăit doar în puf...poate nu l-aş fi înţeles niciodată. Cauze sunt multe, care te pot descuraja să nu mai faci un pas înainte, dar unii au suferit mult mai multe decât noi şi n-au facut pasul înapoi. Toţi murim într-o zi.....şi ce luăm cu noi?
Baudelaire spunea în una din poeziile sale aşa:„Am mai multe amintiri
Decât dacă aş avea
O mie de ani....”

Ziua de 13- zi cu ghinion sau noroc?

Sunt oameni pentru care viaţa este uneori insuportabilă...oare de ce?Unii concep viaţa ca un râu, în voia caruia nu ai decât să te laşi dus de val, ca să ajungi la ţărmuri înflorite. Alţii o concep ca un curent, în susul căîruia trebuie să înoţi voiniceşte cu speranţa îndoielnică de a ajunge la un mal aspru, unde să-ţi poţi odihni capul obosit de alte persoane(amintrile). Aceste amintiri vin mereu..când crezi că e puţin mai bine cu persoana pe care ai întâlnit-o ca să te ajute. Cine oare este vinovat de această muzică ce vine de undeva de dincolo de orizont?
O femeie se simte măgulită când e iubită de un bărbat, dar bărbatul este mai puţin încântat, deşi iţi cere doar să-l iubeşti cu patimă. Multe femei cred în superstiţii, vrăjitorie sau în bunul D-zeu.
Barbaţii cred mai puţin...dar nu sunt excluşi total din această categorie. De cele mai multe ori un bărbat nu iubeşte o femeie pentru că are calităţi, ci are calităţi pentru că tu o iubeşti. Nimic nu este mai deosebit de bărbat decât femeia, fiindcă tot ce este în natură e numai altfel decât bărbatul, pe când femeia e contrariul lui. Diferenţa dintre o femeie de lux şi una gospodină este mare...care este? ...o ştiu doar barbaţii rafinaţi. De cele mai multe ori nu recunosc că-şi cheltuiesc toate economiile doar cu ele...of..of..dacă i se reproşează ceva se apără cum ştiu mai bine.
Oamenii în general nu preferă minciuna adevărului ci le utilizează pe amândouă fără nici o preferinţă...după cum are nevoie. Atitudinea ironică în faţa vieţii este consolarea ipocrită pe care ne-o dăm, depreciind ceea ce ne refuză viaţa.
Sunt bărbaţi care nu pot cuceri o femeie, decât dacă se prezintă singuri la concurs şi nu o pot pastra decât dacă nu se iveşte un concurent Asemenea bărbaţi în realitate sunt interimari, niciodată titulari. Gândeşte-te că şi tu acela care insulţi femeia pe care spui că o iubeşti, că într-o zi sau alta vei sta cu mâinile pe piept şi lumânarile la cap. Bărbaţii sunt cei care se tem mai tare de moarte decât femeile...şi ştiţi de ce?...pentru că ei sunt elementul activ în creearea vieţii. Cu cât un bărbat şi o femeie se iubesc mai mult, cu atât se împuţinează între ei secretele corpului şi, din cauza suspiciunilor, se tot îmulţesc secretele sufletului lor. Batrăneţea e carne veche, inestetică, impură..e oare o ruşine?sau doar restul unui organism învins de natură? Dar moartea ce este? tot o supremă ruşine? sau definitiva victorie a naturii? Acceptă bărbatul sau femeia aşa cum este...sufletul contează să-ţi rămână mereu tânăr şi nealterat...deşi, cineva mi-a spus odată că nu prea are ce face cu sufletul. În viaţă, de foarte puţine ori ştii de dinainte ce ai de făcut şi ce ai de vorbit, şi mai niciodată ce ai să simţi şi ce să gândeşti. Omul va găsi întodeauna inconştient motive înalte pentru acţiunile sale egoiste.

Viaţa, nu-i decăt o luptă

Astăzi este o zi mare
La ortodocşi în calendare.
Sfântul IOAN BOTEZĂTORUL,
A botezat şi iubit intreg poporul.

Am să fac astăzi două urări importante, unor oameni deosebiţi, ce merită aprecierea mea. Una pentru ginerele meu din GRECIA , ce astăzi implineşte o frumoasă vârstă, şi una omului de lângă mine, ce poartă acest frumos nume. Omul acesta mi-a demonstrat prin fapte şi nu doar prin vorbe(ca alţii) cât de mult mă iubeşte.
Am să le doresc din tot sufletul să fie mereu fericiţi şi sănătoşi lângă fiinţele ce le-au ales şi să nu se lase niciodată rapuşi de greutătile vieţii.
„VIAŢA, NU-I DECÂT MEREU O LUPTĂ, LUPTĂ ŞI VEI CÂŞTIGA!”

Taina sufletului

Omul este cel mai de preţ capital. Citeşte şi ascultă în taină ceea ce-ţi dictează sufletul. Niciodată simţurile sufletului nu te vor trăda. Au sosit sărbătorile de iarnă şi odată cu ele, bucuriile sufleteşti, pentru tradiţii , obiceiuri ...şi sărbatoarea cea mai de preţ„ANUL NOU”. Pentru mine această sărbătoare, va fi una cu totul şi cu totul deosebită, faţă de ceilalţi ani. Sufletul meu s-a schimbat mult, şi mărturisesc că această stare nu s-ar fi întîmplat , dacă nu aş fi întâlnit un om cu suflet curat, care să mă trezească puţin câte puţin, la realitate. Suspiciuni şi neîncrederi au fost de ambele parţi, dar le-am înlăturat..pe parcurs.... crezănd intr-un vis real, visul implinirilor sufleteşti. „Niciodată să nu spui niciodată”

Acest motto, ar trebui să nu dispară niciodată de pe buzele oamenilor neîmpliniţi sufleteşte Acest motto ar trebui să exprime încrederea totală în oameni. Existenţa unor îndoieli poate că or să mai existe mult timp, dar odată ce ai făcut un pas spre cunoaşterea în doi, ar trebui să triumfe doar adevărul , indiferent cât de dureros ar trebui să fie la un moment dat. Suntem amândoi doi oameni maturi, destul de inteligenţi, ambiţioşi şi cred cu tărie că ştim ce vrem acum de la viaţa ce ne-a mai rămas de trăit împreună. Revelionul acesta mi l-aş dori să fie, din tot sufletul, cel mai frumos revelion din viaţa mea. Inelul de logodnă, primit în dar, sub Pomul de Crăciun, a fost poate cea mai mare bucurie pe care o aşteptam anul acesta. Femeia aceasta care l-a făcut să sufere de multe ori, l-a făcut în final fericit...această dragoste, după trecerea timpului, poate nu va rămane în eternitate, dar ar fi bine să rămână mai mult timp în memoria celuilalt. Din acest moment două inimi s-au unit, găsind o forţă interioară , înlăturând dezordinea ce a existat cândva în viaţa lor. Verificarea, cunoaşterea mai profundă va fi axul poveştii lor de dragoste în viitor.

A sosit momentul adevarului

Caută să gandesti, aceasta este puterea omului,
Caută să zâmbesti, acesta este secretul tinereţii,
Caută să citesti, aceasta este comoara înţelepciunii,
Caută să fii prietenos şi nu bogat, acesta este drumul spre fericire,
Caută să dăruiesti, aceasta este muzica sufletului,
Caută să muncesti cinstit, aceasta este măsura mulţumirii sufletesti,
Caută să te rogi, aceasta este cea mai mare putere...,
Caută să iubesti si să fii iubit, acesta este lucru cel mai sfant de pe pamant.

La teiul lui Eminescu

Bătrân copac, mai știi tu oare
căți s-au iubit sub frunza ta?
Căți au mirosit a ta plăcută floare
și câți oare acuma, te vor ajuta?

Bătrân copac, mulțime de copii
în fiecare an ți-au recitat,
Cele mai frumoase poezii
ale poetului, ce nu l-au uitat.

Cartea lui, nu te minte, e frumoasă,
cartea, e un sfetnic bun pe pământ.
Tu, omule, s-o ai în casă,
citeste-o până intri în mormânt!

Copacul tânăr de-altă dată,
m-a privit intr-o zi cu uimire
Și mi-a șoptit sfios îndată...
numai tu mi-ai fost prieten, vezi bine!