Cum poate fi omul doar fericit?

Confucius are o vorbă: ”Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii, mai prejos. Dar fericirea e pe potriva omului”. De aceea, omul nu poate fi doar fericit. Există, aşadar, tot atâtea fericiri câte soiuri de oameni sunt. Oamenii văzuţi aici, în singurătatea lor, nu-mi apar ca nişte furnici, ci dimpotrivă , îmi apar ca nişte monştri uriaşi, trăind într-o atmosferă saturată de acid carbonic şi de dens putregai cosmogonic.
Astăzi, fericirea mea, o măsor o dată, şi încă o dată, neliniştită, spre a şti la ce dimensiuni mă aflu. Consider , desigur, această viaţă pe care o trăiesc drept o fericire absolută. Un bun educator, nu-şi doreşte o altă fericire...dar ca fiecare om, am şi eu momentele mele de rătăcire sufletească. Credinţa mea e-un mozaic de necredinţe. Pun întrebări de tot felul, la care nu primesc decât doar jumătăţi din răspuns. Ce să fac? Să-i desconsider pe învăţaţii mei? Să le fac morală şi să-i ponegresc? Nu-mi stă în caracter...în vreme ce eu ţin cârma dreaptă, voi merge pe drumul cel drept....tot înainte!

”SĂ NU UIŢI ÎN CELE MAI DULCI CLIPE MURITOARE, ÎNCOTR-O ŢI-AI ÎNDREPTAT NAVA TU OMULE DE RÂND!”

Diana aşa cum a fost

The Road Less Travelled, o carte scrisă de dr.Scott Peck, este o carte foarte bună care te ajută „să te confrunţi şi să-ţi rezolvi problemele tale personale”.Milioane de femei s-au întors la această carte atunci când viaţa li s-a părut aberantă. Pe noptiera de la pat ţin această carte, din care poţi învăţa multe lucruri bune.
Tocmai, mi-am făcut o cană cu suc de portocale şi încerc să recitesc pasajele dragi mie, alături de o muzică relaxantă. Întodeauna e bine să-ţi înţelegi propria persoană, căci numai aşa o să poţi pretinde de la ceilalţi să te înţeleagă.
Această carte era deseori citită şi de cea care a fost..şi azi nu mai este... Prinţesa Diana. De rămas, a rămas în sufletele tuturor celor ce-au  reuşit să o aprecieze. ”Instrumentele disciplinei emoţionale”, ”Probleme şi suferinţe”, ”Să folosim broblemele ca pe nişte ocazii de a ne schimba viaţa”...sunt doar câteva din citatele acestui scriitor mare.
Prinţesa era o persoană umilă şi nevinovată, cu o căldură şi o carismă remarcabile, a cărei simplitate, în mod paradoxal, o făcea unică. Nu avea nimic din convenţionalitatea sau din austeritatea regală. Iubea mult viaţa şi ţinea la oameni, de aceea era aşa de iubită.
Era convinsă că analiza sinelui era o cale sănătoasă de a te provoca pe sine însuţi. E nevoie doar de curaj pentru a te putea analiza pe toate feţele. De aceea căuta răspunsuri şi motive din propriile sale probleme şi suferinţe. Cine nu poate recunoaşte că are şi defecte şi calităţi, acela nu poate fi un om integru. Era o gânditoare profundă, împărtăşea viaţa ei unor prieteni şi petrecea ore înşir la telefon. Eu observ acum ca se poate şi fără acesta. Făcea uneori mult haz de problemele ei şi nu-şi pierduse simţul umorului. În întâlnirile sale regale, zâmbea, dar zâmbetul ei era întodeauna trist. O femeie nefericită, căsătorită poate doar din interes. Toate căsătoriile de acest gen eşuiază....iubiţi femeilor ceea ce vă place!..indiferent la ce vârstă se întâmplă...numai să iubiţi cu adevărat.
Diana,oferise sincer multă dragoste oamenilor, însă când era vorba să primească şi ea dragoste din partea familiei regale, se simţea abandonată de către aceştia. Azi un pic, mâine un pic...până se umplu paharul.
Când trebuia să fie şi ea iubită, aşa cum îşi dorise, viaţa ei se sfârşise. A fost iubită însă de toată populaţia globului...ceea ce nu a fost îndeanjuns pentru ea.
Aşa după cum spunea:”Respectul exagerat de sine nu te protejează, însă îţi permite să întreţii îndoiala de sine fără a fi devastat”.

SÂNZÂIENELE

Iunie, prima lună a verii, este cea mai frumoasă şi mai iubită de noi. Iulie arde şi frige, august coace şi pârjoleşte. Ce păcat că nu putem merge în vacanţă în această lună....luna cireşelor, a căpşunilor, fragilor, a trandafirilor, a fluturilor, luna copiilor.
Să nu uităm că Duminică-24, se sărbătoreşte Sf. Ioan Botezătorul(Sânzâienele). Acum fetele se scaldă în roua plantelor să fie mai frumoase, fac baie în piscină, râu, mare...ah! ce m-aş bălăci şi eu un piculeţ.
Acum cerul îşi deschide porţile bătute cu stele pentru oamenii buni la suflet. Această lună ne face mult mai fericiţi şi mai buni, vitaminele sunt  eficiente şi din plin. Ele constituie elixirul frumuseţii noastre. Dansaţi!, dansaţi!, dansaţi! Asemănaţi-vă cu echipa fluturaşilor ce au început să dispară...luaţi-vă la întrecere cu ei!
Lăsaţi telefonul mobil, lasaţi calculatorul şi televizorul, urcaţi muntele, admiraţi o grădină cu flori, pădurea, marea....tot ce se poate admira. Florile şi ierburile au acum forţa maximă şi trebuie culese neântârziat, altfel îşi pierd târia. Sentimentele omeneşti, aflate la apogeu, explodează. Sânzâienele celebrează cultul soarelui, lumina, energia, vitalitatea, dar şi cultul iubirii, preaplinul sentimental şi trupesc.
Sărbătoarea aceasta, nu este una întâmplătoare, acum fetele tinere îşi fac coroniţe din sânzâiene şi le aruncă seara peste casă, pentru iubitul lor. Iubiţi!, iubiţi! nu aveţi ce pierde...uitaţi de cele rele de peste an.

Imaginaţi-vă că semănaţi cu o vedetă, astfel îţi pui în scenă viaţa ta. Nu te închide în casă, nu plânge, nu urâ pe cei apropiaţi. Lăsaţi sufletul să trăiască într-o atmosferă de basm, doar aşa veţi putea uita de toate necazurile. Tot de Sânzâiene se face şi descântecul de întoarcere a inimii unuia către celălalt. Acest descântec se face cu 9 cărbuni aprinşi şi-o ulcică răsturnată peste ei. Cine ştie că-i supărat pe cineva...poate încerca...Dumnezeu va hotărâ soarta lor.

Suflete nepereche

Acum eşti trup, din trupul meu,
Eşti ce mi-am dorit înger al meu..
Dor, gingăşie şi iubire..
Şi totuşi nu avem aceeaşi fire..

Tu iubeşti noaptea cea pustie,
Eu ziua ce astăzi mă mângâie.
Tu eşti ateu, eu o creştină,
Nu putem merge mână-n mână.

Noi am gustat neplinul unui plin neîmplinit
Astăzi fiecare dintre noi iar s-a răcit..
Degeaba ai fost trup din trupul meu,

Nu mai suntem suflete pereche, la tot ce este greu.

Preţul dragostei

Niciodată nu am văzut un om atât de maniac. Absorbit de puterea dragostei făcea lucruri incredibile. Numai un om îndrăgostit cu adevărat, reuşeşte să menţină o persoană lângă el timp îndelungat. Te iubesc draga mea, te vreau lângă mine..erau multele lui cuvinte. Ah! ce tortură infernală! Dumnezeu ştie că aş vrea să fiu numai cu tine. Niciodată, niciodată nu voi uita clipele ce ne-au legat. Simţea căldura mea sufletească în tot corpul său. Niciodată nu oferisem atâta căldură cuiva drag. Tu eşti singura mea speranţă, singura persoană ce vei rămâne în viaţa mea, i-am răspuns eu plină de recunoştinţă.

Ne-am certat de multe ori şi tot de atâtea ori ne-am împăcat...gândul că nu-l mai pot vedea era un gând diabolic.Acum mi-a trecut ...dar nu pot uita tot ce a fost. Aş da luna de pe cer să mai fiu tânără...să pot iubi din nou. Căldura acestei fericiri, acest extaz, nu a făcut din noi decât o singură fiinţă. Acesta este cu adevărat preţul unei dragoste adevărate.

Cine crede în vrăji şi cum se manifestă omul vrăjit?

Am citit multe despre cei ce fac şi desfac vrăjile. S-au relatat multe şi pe posturile de televiziune. Cât adevăr, câtă minciună este? De ce m-am gândit, să scriu astăzi pe acest blog, despre acest subiect?
Anii trecuţi, au fost ani de suferinţă pentru mine. Nu întâmplător relatez câteva din suferinţele trâite pe propria-mi piele, din cauza surorilor şi părinţilor fostului meu soţ.
Acolo unde căsătoria merge prost de la bun început, este ceva necurat la mijloc. Am aflat foarte târziu de ce armonia din familia mea dispăruse total. Deşi ne iubeam sufleteşte, nimic nu mergea în deciziile pe care trebuia să le luăm în fiecare zi, pentru bunul mers al familiei.
Mama şi cele două surori, umblau cu lucruri necurate-vrăji. Intrau în casa mea, când eu eram plecată la servici, autoinvitându-se când era doar soţul singur. Am observat de multe ori că-mi sunt lucrurile răvăşite şi câteodată chiar lipsesc cu desăvârşire. Am tăcut de multe ori, fără să dau importanţa cuvenită.
Cruzimea acestor oameni era foarte rafinată...pe parcurs şi-au arătat colţii pe faţă. Mi-a trebuit mult timp să înţeleg de ce mi se facea rău în mod intenţionat. Ca un medic răbdător, care-şi menajează un pacient fragil, am aşteptat momentul răzbunării. La început soţul se purta destul de drăguţ cu mine, considerându-l un soţ gentil, dar după o perioadă devenise arogant, la fel ca şi surorile lui. Atunci am înţeles că sub masca sa politicoasă se ascundea altceva. Asistam zilnic la o formă de tortură diabolică. Acest om nu a fost îndrăgostit decât în imaginaţia lui şi nu în realitate. Imaginţi-vă un om bolnav, fără nici un alt centru de interes decât el însu-şi, înconjurat de o mamă şi două surori vrăjitoare.
Erau zile când mă culcam cu groază şi mă trezeam fără chef de viaţă. Totul mi se părea fără sens, fără simţire, fără ajutor din partea celui drag. În cele din urmă, aflasem de unde mi se trage totul şi am început lupta cu viaţa şi cu aceşti monştri.
Niciodată nu am crezut că mi se poate întâmpla mie, acest dezastru în familie. Nu am fost răutăcioasă, invidioasă, am aplecat capul dacă trebuia, am trecut cu vederea multe...multe răutăţi, iertându-i pe toţi.
Am sărit în ajutorul celor ce nu mierita sacrificiul meu. Ei nu au făcut decât să-şi bată joc de mine. Nemaiputând suporta calvarul, am decis răzbunarea, deşi se spune că răzbunarea nu-i decât arma prostului, am trecut peste acest proverb românesc şi am scos arma din teacă.
M-am îndepărtat total de aceste persoane, iscoditoare, autoritare, linguşitoare şi vrăjitoare. Am tăiat răul de la rădăcină şi astăzi sunt fericită, sunt mulţumită că renasc în fiecare zi din propria-mi cenuşă.
După despărţirea totală, m-am îndrăgostit nebuneşte, am cunoscut un moment de fericire absolută....şi mă consider o femeie norocoasă.

Secretele unei iubiri împlinite

Multă lume vorbeşte despre bucurii împlinite, dar nimeni nu spune despre drumul care duce la împlinirea acestor bucurii Drumul corect, este doar prin împlinirea unei iubiri, drum pe care ar trebui să meargă fiecare om. Primul psiholog care s-a interesat de această latură sentimentală, a fost Martin Seligman, de la Universitatea din Pensylvania.El a fost cel care a studiat sistematic cum poate un om să ajungă la deplina sa mulţumire sufletească. Energia pozitivă pe care o degajă o persoană , catre altă persoană, nu poate fi decât o încărcătură cu bucurii, fericire, iubire. Cine trăieşte ani de-a rândul doar lângă persoane negativiste, sceptice, nehotârâte, fără afecţiune, se încarcă cu energia acestora şi pe parcurs...oricât ar încerca să se detaşeze de toate aceste acumulări, greu va reuşi. Pot, doar dacă se despart de aceste persoane în totalitate.
Ideia că un om este perfect sănătos, nu există....dar există bunăvoinţa de a se însănătoşi. Acest adevăr este demonstrat de catre acest psiholog în cărţile sale.Creerul, firea pot fi şcolite...dar ceea ce se moşteneşte mai greu se poate educa. Am trăit în casă cu un asemenea specimen şi sincer vă spun , că aşa este.
Seligman a definit 24 de însuşiri omeneşti care pot să ducă la o viaţă împlinită şi fericită. De preferat este să ne străîduim a ne le însuşi pe toate şi să le perfecţionăm în timp. Nu trebuie să luptăm cu slăbiciunile noastre, care se vor „resorbi” de la sine, dacă respectăm drumul către fericire.
Care sunt cele 24 însuşiri: dorinţa de a învăţa, curiozitatea, puterea de apreciere, spiritul inventiv, inteligenţa emoţională, previziunea, îndrăzneala, perseverenţa, integritatea, amabilitatea, capacitatea de dăruire, loialitatea, corectitudinea, autocontrolul, înţelepciunea, modestia, simţul frumosului, recunoştinţa, spiritualitatea, optimismul, iertarea, umorul, pasiunea, dorinţa de a fi  un bun conducător.

Eu sunt în zodia berbecului şi sper să reuşesc ca să fiu un bun conducător, dacă voi respecta cu stricteţe toate aceste însuşiri.