” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )
De ce-ai plecat
Tu chip de om
Cu suflet de copil?
Să fie moartea un mister
Să fie moartea doar Eden?
De ce-ai plecat
Tocmai acum
Cu aura-ţi de nemurire?
Eu am rămas şi-o să te chem,
În suflet tu-mi vei fi, o amintire.
Tăcere şi mister
Vor fi de mâine-n toate..
Plâng stelele pe cer,
Plâng azi a moarte...
Prin lume călător
Ai fost prin gene, stropi de astre,
Astru ocrotitor, nemuritor
Acum este momentul favorabil să oferi familiei tale o surpriză plăcută. Cu banii economisiţi, ai parte de mai multă distracţie la: munte, mare, paradisul acvatic, sau în Grecia. La poalele legendarului Olimp, se întind apele limpezi şi calme ale Mării Egee, iar în apropiere se află frumoasele manastiri de la Meteora.
Aceasta este una din cele mai râvnite locaţii de vacanţă din Grecia de Nord. Copiii mei, sunt în partea de Sud a Greciei, loc la fel de frumos, deoarece Marea Ionică este la fel de frumoasă şi oamenii sunt foarte ospitalieri. Nunta copilului meu, a avut loc aici pe o insulă deosebit de frumoasă, acum 3 ani.
În micuţa staţiune Olympic Beach, copiii se pot distra de minune în parcul acvatic Luna Park. Însă ispita cea mai mare va fi excursia la Muntele Olimp, unde, conform mitologiei greceşti, se întâlneau cei 12 zei şi plimbarea pe străzile de piatră ale”oraşului de piatră” Litochoro.
Cine doreşte, poate merge şi pe Insula Creta. O mare albastră ca cerneala, vastă, întinzându-se până la ţărmul african. Dimineaţa, marea îşi răspândea mireasma ca un harbuz; la amiază fumega, încremenită, cu uşoare vălurele ca nişte sâni abia schiţaţi la o domnişorică. Seara,ofta, de culoarea trandafirului, sau a vinetei albastru-închis. Ce miracol extraordiar!!!!!!
Viaţa este unică pentru om, deoarece nu există alta, deci , bucuraţi-vă din plin de ea, că niciodată nu o să ne mai fie dată, în vecii vecilor. Sunt oameni deprimaţi din cauza necazurilor....ridicaţi-vă şi plimbaţi-vă!
Confucius are o vorbă: ”Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii, mai prejos. Dar fericirea e pe potriva omului”. De aceea, omul nu poate fi doar fericit. Există, aşadar, tot atâtea fericiri câte soiuri de oameni sunt. Oamenii văzuţi aici, în singurătatea lor, nu-mi apar ca nişte furnici, ci dimpotrivă , îmi apar ca nişte monştri uriaşi, trăind într-o atmosferă saturată de acid carbonic şi de dens putregai cosmogonic.
Astăzi, fericirea mea, o măsor o dată, şi încă o dată, neliniştită, spre a şti la ce dimensiuni mă aflu. Consider , desigur, această viaţă pe care o trăiesc drept o fericire absolută. Un bun educator, nu-şi doreşte o altă fericire...dar ca fiecare om, am şi eu momentele mele de rătăcire sufletească. Credinţa mea e-un mozaic de necredinţe. Pun întrebări de tot felul, la care nu primesc decât doar jumătăţi din răspuns. Ce să fac? Să-i desconsider pe învăţaţii mei? Să le fac morală şi să-i ponegresc? Nu-mi stă în caracter...în vreme ce eu ţin cârma dreaptă, voi merge pe drumul cel drept....tot înainte!
”SĂ NU UIŢI ÎN CELE MAI DULCI CLIPE MURITOARE, ÎNCOTR-O ŢI-AI ÎNDREPTAT NAVA TU OMULE DE RÂND!”
The Road Less Travelled, o carte scrisă de dr.Scott Peck, este o carte foarte bună care te ajută „să te confrunţi şi să-ţi rezolvi problemele tale personale”.Milioane de femei s-au întors la această carte atunci când viaţa li s-a părut aberantă. Pe noptiera de la pat ţin această carte, din care poţi învăţa multe lucruri bune.
Tocmai, mi-am făcut o cană cu suc de portocale şi încerc să recitesc pasajele dragi mie, alături de o muzică relaxantă. Întodeauna e bine să-ţi înţelegi propria persoană, căci numai aşa o să poţi pretinde de la ceilalţi să te înţeleagă.
Această carte era deseori citită şi de cea care a fost..şi azi nu mai este... Prinţesa Diana. De rămas, a rămas în sufletele tuturor celor ce-au reuşit să o aprecieze. ”Instrumentele disciplinei emoţionale”, ”Probleme şi suferinţe”, ”Să folosim broblemele ca pe nişte ocazii de a ne schimba viaţa”...sunt doar câteva din citatele acestui scriitor mare.
Prinţesa era o persoană umilă şi nevinovată, cu o căldură şi o carismă remarcabile, a cărei simplitate, în mod paradoxal, o făcea unică. Nu avea nimic din convenţionalitatea sau din austeritatea regală. Iubea mult viaţa şi ţinea la oameni, de aceea era aşa de iubită.
Era convinsă că analiza sinelui era o cale sănătoasă de a te provoca pe sine însuţi. E nevoie doar de curaj pentru a te putea analiza pe toate feţele. De aceea căuta răspunsuri şi motive din propriile sale probleme şi suferinţe. Cine nu poate recunoaşte că are şi defecte şi calităţi, acela nu poate fi un om integru. Era o gânditoare profundă, împărtăşea viaţa ei unor prieteni şi petrecea ore înşir la telefon. Eu observ acum ca se poate şi fără acesta. Făcea uneori mult haz de problemele ei şi nu-şi pierduse simţul umorului. În întâlnirile sale regale, zâmbea, dar zâmbetul ei era întodeauna trist. O femeie nefericită, căsătorită poate doar din interes. Toate căsătoriile de acest gen eşuiază....iubiţi femeilor ceea ce vă place!..indiferent la ce vârstă se întâmplă...numai să iubiţi cu adevărat.
Diana,oferise sincer multă dragoste oamenilor, însă când era vorba să primească şi ea dragoste din partea familiei regale, se simţea abandonată de către aceştia. Azi un pic, mâine un pic...până se umplu paharul.
Când trebuia să fie şi ea iubită, aşa cum îşi dorise, viaţa ei se sfârşise. A fost iubită însă de toată populaţia globului...ceea ce nu a fost îndeanjuns pentru ea.
Aşa după cum spunea:”Respectul exagerat de sine nu te protejează, însă îţi permite să întreţii îndoiala de sine fără a fi devastat”.
Iunie, prima lună a verii, este cea mai frumoasă şi mai iubită de noi. Iulie arde şi frige, august coace şi pârjoleşte. Ce păcat că nu putem merge în vacanţă în această lună....luna cireşelor, a căpşunilor, fragilor, a trandafirilor, a fluturilor, luna copiilor.
Să nu uităm că Duminică-24, se sărbătoreşte Sf. Ioan Botezătorul(Sânzâienele). Acum fetele se scaldă în roua plantelor să fie mai frumoase, fac baie în piscină, râu, mare...ah! ce m-aş bălăci şi eu un piculeţ.
Acum cerul îşi deschide porţile bătute cu stele pentru oamenii buni la suflet. Această lună ne face mult mai fericiţi şi mai buni, vitaminele sunt eficiente şi din plin. Ele constituie elixirul frumuseţii noastre. Dansaţi!, dansaţi!, dansaţi! Asemănaţi-vă cu echipa fluturaşilor ce au început să dispară...luaţi-vă la întrecere cu ei!
Lăsaţi telefonul mobil, lasaţi calculatorul şi televizorul, urcaţi muntele, admiraţi o grădină cu flori, pădurea, marea....tot ce se poate admira. Florile şi ierburile au acum forţa maximă şi trebuie culese neântârziat, altfel îşi pierd târia. Sentimentele omeneşti, aflate la apogeu, explodează. Sânzâienele celebrează cultul soarelui, lumina, energia, vitalitatea, dar şi cultul iubirii, preaplinul sentimental şi trupesc.
Sărbătoarea aceasta, nu este una întâmplătoare, acum fetele tinere îşi fac coroniţe din sânzâiene şi le aruncă seara peste casă, pentru iubitul lor. Iubiţi!, iubiţi! nu aveţi ce pierde...uitaţi de cele rele de peste an.
Imaginaţi-vă că semănaţi cu o vedetă, astfel îţi pui în scenă viaţa ta. Nu te închide în casă, nu plânge, nu urâ pe cei apropiaţi. Lăsaţi sufletul să trăiască într-o atmosferă de basm, doar aşa veţi putea uita de toate necazurile. Tot de Sânzâiene se face şi descântecul de întoarcere a inimii unuia către celălalt. Acest descântec se face cu 9 cărbuni aprinşi şi-o ulcică răsturnată peste ei. Cine ştie că-i supărat pe cineva...poate încerca...Dumnezeu va hotărâ soarta lor.
Niciodată nu am văzut un om atât de maniac. Absorbit de puterea dragostei făcea lucruri incredibile. Numai un om îndrăgostit cu adevărat, reuşeşte să menţină o persoană lângă el timp îndelungat. Te iubesc draga mea, te vreau lângă mine..erau multele lui cuvinte. Ah! ce tortură infernală! Dumnezeu ştie că aş vrea să fiu numai cu tine. Niciodată, niciodată nu voi uita clipele ce ne-au legat. Simţea căldura mea sufletească în tot corpul său. Niciodată nu oferisem atâta căldură cuiva drag. Tu eşti singura mea speranţă, singura persoană ce vei rămâne în viaţa mea, i-am răspuns eu plină de recunoştinţă.
Ne-am certat de multe ori şi tot de atâtea ori ne-am împăcat...gândul că nu-l mai pot vedea era un gând diabolic.Acum mi-a trecut ...dar nu pot uita tot ce a fost. Aş da luna de pe cer să mai fiu tânără...să pot iubi din nou. Căldura acestei fericiri, acest extaz, nu a făcut din noi decât o singură fiinţă. Acesta este cu adevărat preţul unei dragoste adevărate.
