A înviat mortul..oau!

Încep să cred că descântecul şi-a făcut datoria? Deşi nu-mi stă în caracter să fac astfel de lucruri..totuşi ceva s-a întâmplat. Ce să cred oare? Că a fost prizonier în casa ei până acum? Că l-a dat afară iar?
Acum încep să-mi lămuresc nişte lucruri ce trebuiau lămurite de foarte mult timp. Fiecare familie  are câte o cruce de purtat....eu am promis odată, ceva ,cuiva drag...dar promisiunea mea a fost luată în derâdere.
Am fost făcută trădătoare...oare de ce? Nu ştiu să fi greşit vreodată cu ceva....cel vinovat , să plătească oalele sparte. Simţeam cum se învârte casa cu mine de disperare...dar,odată cu trecerea timpului, am început să conştientizez că poţi trăi şi de una singură.
Nu am vărsat atâtea lacrimi în viaţa vieţii mele, oare de ce? Doar pentru simplu fapt că eu l-am primit în casa mea şi l-am iubit cu adevărat?Acest adevăr se află scris şi pus bine la adăpost într-un seif, ce va fi deschis doar o singură dată. Aşa după cum el îşi ţine bine toate actele,  toate secretele, tot aşa şi eu mi le voi ţine. Nimic din tot ce a fost, n-o să mai fie!

La mulţi ani fericiţi!

Azi e Sf. Ioan Botezatorul(Sânzâienele)..o sărbătoare care îmi va aminti mereu de tine. În ajunul sânzâienelor fetele şi femeile se duc şi adună aceste flori magice, fac cununi şi le aruncă pe casă. Dacă ele vor cădea până a doua zi de pe casă , e semn de boală şi moarte. Dacă stau pe acoperiş, e semn de bine şi nuntă.
A doua seară, fetele nemăritate îşi pun cununi pe cap, ca să-ţi viseze ursitul. În noaptea de Sânzâiene, unele femei se spală pe faţă şi pe trup cu roua florilor, ca să fie sănătoase tot anul şi să fie iubite şi dorite de iubtul lor. Este miezul verii când soarele îşi face de cap....acum este împlinirea vegetală şi cea  sufletească. Sentimentele omeneşti, aflate la apogeu, explodează din nou. Sânzâienele celebrează cultul iubirii, preaplinul sentimental şi trupesc.Se spune despre ele ca ar fi nişte zâne, nişte fiinţe fantastice care plutesc prin văzduh, dansând şi cântând, ameţindu-i pe flacăii neînsuraţi şi storcându-i de vlagă. Aceste flori au puterea de a opri plantele din creşterea lor, conferindu-le forţa magică, moment pândit şi de vrăjitoare, care le culeg chiar atunci. Multe case destrâmate din cauza acestora...multe lacrimi vărsate dar şi multe bucurii din partea celorlalte. Aceste vrăji se desfac la un momrent dat...şi căsnicia acestora devine un calvar. Nu te bucura de răul altuia...într-o zi totul se destramă.
În Adeal, de Sânzâiene se fac roţi de foc, care se dau de-a dura la vale, din vârful dealului, iar băieţii strigă în gura mare numele fetelor leneşe, ce aşteaptă de la alţii mura-n gură. Uneori mai strigă şi numele celora care au păcătuit cu diverşi bărbaţi.
Un alt obicei este cel al boului înstruţat....legat de fecunditatea apei. Cete de flăcăi împodobesc un bou cu flori de sânzâiene, îl duc pe la gospodarii din sat, care toarnă găleţi de apă în capul conducătorului cetei de flăcai, de obicei în capul celui mai harnic om din sat.

Plantele culese de Sânzâiene sunt bune la toate bolile. Acum înfloreşte şi Iarba Fiarelor, dar numai pentru câteva clipe.Tot acum înfloreşte şi Feriga, care are o floare strălucitoare ca o stea, dar păcat că moare în zori. Tot acum se face descântecul de întors inima unuia către altul, cu nouă cărbuni aprinşi şi-o ulcică răsturnată pe ei....păzea cucoanelor!

Tratament fără răspuns

Înalte limbi de foc grăiesc
Despre comorile ascunse..
Dar jur că încă te iubesc
Şi mădularele  îmi sunt pătrunse..

De tot cea fost şi nu mai este
Eu voi  râmâne c-o poveste...
Cu duhul scurs de-atâta rană
Şi cu perversa ta dojană.

Orice lumină-n sânge azi s-a stins
Aseară ochii eu nu i-am închis..
Trecutul mi s-a aşezat pe frunte..

Stând viitorul o să te înfrunte.

Preţul dragostei

Ai fost învăţat să primeşti ce nu meritai
Ai fost învătat dragoste să nu dai...
Ai fost învătat să zâmbeşti când doreşti
Ai fost învătat doar să călătoreşti..

Poveşti...doar poveşti...poveşti
Dragoste, iubire, unde oare eşti?
Am plâns mult şi am oftat
Acum totul s-a terminat...

Să fii fericit acolo unde eşti..
Să iubeşti pe cine pofteşti...
Ceasul de piatră bate de-acum,
Trece sicriul lumii pe drum.

Peste privelişti ceasul a stat,
Pleoapele serii lung s-au lăsat,
Marea e tristă, muntele sterp,

Eu te-am iubit, dar nu mai aştept.

Ai plecat...

De ce-ai plecat
Tu chip de om
Cu suflet de copil?
Să fie moartea un mister
Să fie moartea doar Eden?
De ce-ai plecat
Tocmai acum
Cu aura-ţi de nemurire?
Eu am rămas şi-o să te chem,
În suflet tu-mi vei fi, o amintire.
Tăcere şi mister
Vor fi de mâine-n toate..
Plâng stelele pe cer,
Plâng azi a moarte...
Prin lume călător
Ai fost prin gene, stropi de astre,
Astru ocrotitor, nemuritor

Prin plete, flori albastre.

Este momentul să-ţi rezervi o vacanţă în Grecia

Acum este momentul favorabil să oferi familiei tale o surpriză plăcută. Cu banii economisiţi, ai parte de mai multă distracţie la: munte, mare, paradisul acvatic, sau în Grecia. La poalele legendarului Olimp, se întind apele limpezi şi calme ale Mării Egee, iar în apropiere se află frumoasele manastiri de la Meteora.
Aceasta este una din cele mai râvnite locaţii de vacanţă din Grecia de Nord. Copiii mei, sunt în partea de Sud a Greciei, loc la fel de frumos, deoarece Marea Ionică este la fel de frumoasă şi oamenii sunt foarte ospitalieri. Nunta copilului meu, a avut loc aici pe o insulă deosebit de frumoasă, acum 3 ani.
În micuţa staţiune Olympic Beach, copiii se pot distra de minune în parcul acvatic Luna Park. Însă ispita cea mai mare va fi excursia la Muntele Olimp, unde, conform mitologiei greceşti, se întâlneau cei 12 zei şi plimbarea pe străzile de piatră ale”oraşului de piatră” Litochoro.
Cine doreşte, poate merge şi pe Insula Creta.  O mare albastră ca cerneala, vastă, întinzându-se până la ţărmul african. Dimineaţa, marea îşi răspândea mireasma ca un harbuz; la amiază fumega, încremenită, cu uşoare vălurele ca nişte sâni abia schiţaţi la o domnişorică. Seara,ofta, de culoarea trandafirului, sau a vinetei albastru-închis. Ce miracol extraordiar!!!!!!

Viaţa este unică pentru om, deoarece nu există alta, deci , bucuraţi-vă din plin de ea, că niciodată nu o să ne mai fie dată, în vecii vecilor. Sunt oameni deprimaţi din cauza necazurilor....ridicaţi-vă şi plimbaţi-vă!

Cum poate fi omul doar fericit?

Confucius are o vorbă: ”Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii, mai prejos. Dar fericirea e pe potriva omului”. De aceea, omul nu poate fi doar fericit. Există, aşadar, tot atâtea fericiri câte soiuri de oameni sunt. Oamenii văzuţi aici, în singurătatea lor, nu-mi apar ca nişte furnici, ci dimpotrivă , îmi apar ca nişte monştri uriaşi, trăind într-o atmosferă saturată de acid carbonic şi de dens putregai cosmogonic.
Astăzi, fericirea mea, o măsor o dată, şi încă o dată, neliniştită, spre a şti la ce dimensiuni mă aflu. Consider , desigur, această viaţă pe care o trăiesc drept o fericire absolută. Un bun educator, nu-şi doreşte o altă fericire...dar ca fiecare om, am şi eu momentele mele de rătăcire sufletească. Credinţa mea e-un mozaic de necredinţe. Pun întrebări de tot felul, la care nu primesc decât doar jumătăţi din răspuns. Ce să fac? Să-i desconsider pe învăţaţii mei? Să le fac morală şi să-i ponegresc? Nu-mi stă în caracter...în vreme ce eu ţin cârma dreaptă, voi merge pe drumul cel drept....tot înainte!

”SĂ NU UIŢI ÎN CELE MAI DULCI CLIPE MURITOARE, ÎNCOTR-O ŢI-AI ÎNDREPTAT NAVA TU OMULE DE RÂND!”