Ce tristă va fi seara fără tine

        Nu stiu in cine sa mai cred iubire
        Ce trista seara ,va fi fara tine
        Tu mi-ai aprins in suflet o speranta mica
        Nu stiu cel de langa mine, maine ce-o sa zica?

        Tu m-ai readus din nou la viata
        Ai pus in fiecare creanga o mica speranta.
        Fericirea mea astazi esti tu,dragostea mea
        Si niciodata eu nu te-oi uita.

       Acum ce pot sa iti urez in noul an ce vine
       Decat sa fii mereu alaturea de mine 
       Sa fim mereu la bine si la greu
       Dar aceasta dorinta, va fi implinita,
            Doar de Dumnezeu.

Care e problema?

    Problema e ca astazi e joi, 30 decembrie, si nici unul din drumurile pe care le-as face nu reprezinta rezolvarea solutiei noastre.Astazi camera se incuie, calculatorul se sigileaza, tot la fel ca seifurile din bancilor maine seara. In locul uratorilor se vor auzi artificiile si bubuiturile lor, ne vor trezi poate in noul an pe toti la realitate.Oamenii se opresc  in loc si se uita in sus, iar pe frunte li se va aseza o bura de nea.Poate va ninge mai frumos ca alta data, poate nu va ninge deloc.
   Maine seara se incheie luna decembrie si va incepe un nou an 2011.Copacii isi  vor clatina alene crengile, trotuarul isi va  scutura scoarta de asfalt, pietonii se vor leagana grav, ca niste marionete cu sforile rupte.Acum va trebui sa-mi hotarasc soarta si sa am taria de a merge singura acolo unde mi-am propus.Nu-mi prea-mi dau seama acum ce va fi cu inima mea dupa aceea....dar o hotarare trebuie luata.Va fi Anul Nou, si cat mi-as fi dorit sa ma bucur langa cel pe care l-am contemplat, ca fiind ingerul meu pazitor....cred ca va intalni o alta femeie de care iar se va indragosti si apoi va umbla iar la seiful cu deziluzii si-si va continua marturisirile atat de sincere.Va suferi poate mai putin pentru femeia pe care a parasit-o candva. Il va pasiona butoanele lucioase ce-l ademenesc de ani de zile si va da drumul la muzica paradisului sa il incante. Raspunsul la tot ce il inconjoara va fi unul de melancolie sau de veselie, pentru anul ce va veni. Acum nu pot decat sa-i urez  UN AN NOU CAT MAI FERICIT.

Despre o prietenie sincera

    Este poate ciudat, dar ne temem in orice moment sa nu pierdem un prieten bun. Sinceritatea este calitatea principala intr-o prietenie, participand la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu. Intr-o prietenie esti iubit nu pentru ceea ce esti tu,ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine.Tu, omul,esti sacrificat, la fel ca si un animal.  Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti face sau oferi altora.Am sa ma straduiesc cat pot sa justific, sa contrazic, sa apreciez si sa afirm ceea ce eu fac si spun.Ceea ce intristeaza intr-o prietenie, este faptul ca fiecare sacrifica libertatea celuilalt.
    Nu as accepta in ruptul capului sa fiu prietena cu cineva care incearca sa ma priveze de aceasta libertate. N-am sa pot accepta sa fiu prietena celor care fumeaza, beau alcool,se drogheaza sau umbla cu mai multe ...am cautat sa fiu eu asa cum ma stiu cu bune si rele.Cine are placere sa converseze cu mine stie unde ma poate gasi. De maine voi fi plecata din localitate, plec in capitala.Vreau sa fac revelionul in strada impreuna cu rudele mele din BUCURESTI.Va doresc la toti prietenii mei dragi urari de bine si sanatate si neuitatul traditional"LA MULTI SI FRUMOSI ANI".

Prin ce sunt legati oamenii intre ei?

         Nu stii cum e mai bine sa procedezi.Oare e mai bine sa cunosti oamenii in general cum se comporta sau in particular? Oamenii cei mari(destepti)sunt legati de veacul lor printr-o slabiciune. Iar  cei de jos, poate sunt legati prin problemele ce le intampina zi de zi( saracia, naivitatea, mila, prostia)...
        De cele mai multe ori acestia sunt inclinati spre a face mai mult rau decat bine, asa se spune, dar in realitate sunt destui oameni destepti care fac mult mai mult rau semenilor lor. Si cateodata tot raul cade asupra lor. De multe ori spunem ca nu se poate ca intr-o famile de medici, preoti, profesori...sa se intample fapte ingrozitoare, dar atata vreme cat acestia sunt oameni si nu altceva, ei convetiuesc impreuna si au parte si de bine dar si de rau.Uneori si demonii pot fi castigati daca li se va face intodeauna pe plac. De obicei am observat ca acela care stie mult mai putine despre viata, incearca sa te contrazica mai mult.Dar pentru cei fara minte e mai bine sa fie condusi decat sa-i lasi sa te conduca.
       E ca in cazul conduceii unei masini, care la inceput scartaie, din toate incheieturile, dar mai tarziu se lasa sa fie condusa.Cineva trebuie sa preia volanul si sa apese la timp pe frana, altfel masina ajunge intr-o rapa.Asa e si cu casnicia....ori femeia ori barbatul preia conducerea.Acolo unde aspiratiile sunt comune, conducerea se face impreuna, si eu cred ca e lucrul cel mai minunat.In aceasta poveste cu lupul si Scufita Rosie,intervin mai multe persoane..vanatorul, bunica, mama. Asa dupa cum stiti, bunica si mama nu mai sunt de mult si nu au ramas decat celelalte personaje.Vanatorul acesta a reusit sa-mi citeasca o parte din franturile mele din viata, si a tras o concluzie cred eu destul de buna. Sa ma scoata putin la lumina din padurea aceasta plina de himere...singura nu as fi reusit poate niciodata. Cum pot eu sa-i multumesc acum? Ramane de vazut daca se va pacali sau nu...imi dau toata silinta sa iasa ceva frumos din toata povestea aceasta.Sentimentul ca un om cu creer are o dorinta mare de a ma face fericita(poate si pentru putin timp), caci o siguranta in tot ce e frumos la inceput nu ti-o poate da nimeni ca pe parcurs se va mentine, ma va determina sa apas pe frana la timp, ca sa nu se mai intample si alte accidente in viata mea. Nu pot sa stiu ziua cand se va intampla...dar cu siguranta se va intampla.
      In lume, cele mai frumoase haine sunt frumoase si atat, dar depinde foarte mult si cine le imbraca.Daca nu sunt imbracate de niste manechine celebre...vor trece intr-un con de umbra. Intodeauna am incercat singura sa infrunt toate greutatile prin munca cinstita, si asa i-am invatat si pe altii, dar nu stiu cat s-a prins invatatura mea de unele persoane.Ramane de vazut pe parcursul acestei povesti de viata ce se va mai intampla. Si-acum sa-mi raspundeti la o simpla intrebare"De unde ati aflat cand trebuie sa apasati pe frana?". Eu cred ca acest lucru va intra in reflex pe parcurs, cand te convingi ca omul din umbra ta va mierita toata aprecierea pe care o mierita.






     






      

Ninge cu parfum de sarbatori

     Ninge iarasi peste Iasu-n sarbatoare
    Cu fulgi albi, pufosi si jucausi
    Undeva departe-n zare
    Se-aud note-ngrozitoare
    Noi jucam in viata, teatru de papusi.

    Bradul sus pe culmea verde
    Priveste cu-ntristare pe carare,
    La papusarii ce au aparut
    Si se mira de ce oare,
    O papusa, nu i-a daruit!

    Iata ca apare-o pasare maiastra
    Ce se lupta cu-n balaur furios
    Mos Craciun o ia si-o baga-n traista
    Si-o salveaza iarasi dragastos.
    Dumnezeu acuma, e tare bucuros!

    Ninge, ninge cu parfum de sarbatori,
    Fulgul de zapada in vazduh se pierde,
    Pana-n ziua vin sute de colindatori,
    Bradul sus pe munte ramane todeauna verde.
    Datina pastreaz-o omule, pan' ce-ai sa mori!

  

   




   






   
   

Suflet de papagal

     In general papagalii sunt pasari foarte sociabile.Sa tii un papagal in casa ta nu e rau. Insa captivitatea lui il duce mai taziu la pieire.Acasa la ei in padurile australiene, traiesc intr-o larma de nedescris. Asa cum traiesc copiii la gradinita.Toti socializeaza intre ei, iar cand se intampla ca eu sa fiu suparata intr-o zi, vin si ma mangaie cu manutele lor gingase.Cine nu poate suporta zgomotul acestor copii sa nu isi aleaga aceasta meserie,fiindca dau gres in cariera.Sunt multe de povestit si la acest capitol...dar putin mai tarziu. Voi reveni la sufletul unui papagal. Binenteles ca ,inchisi intr-o colivie asezata undeva in incapere, viata lor nu poate fi asa de fericita ca a fratilor lui aflati in libertate. Mai ales daca acesta este singur. Nimic nu le abate melancolia: nici ingrijirea, nici curatenia, nici mancarea, oricat de perfecta ar fi ea.Asa este si cu casnicia.Daca iubire nu este, nimic nu mai este...decat o tragica poveste. Iata de ce amatorii de pasari in colivie e bine sa cumpere intodeauna doar perechi. Daca nu se cumpara de la inceput si perechea si intentionati mai tarziu sa-i oferiti aceasta pereche  atunci trebuie sa tineti seama de cateva ingrediente: cea de-a doua pasare trebuie sa fie mai tanara;ea trebuie asezata in alta colivie la inceput; obisnuiti noua pasare mai intai cu vocea dumneavoastra, vorbindu-i incetisor, linistitor, nu ca vorba lupului din poveste...; asezati coliviile alaturi una de cealalta, pentru ca pasarile sa se poata vedea, una cu cealalta si sa se poata ascula. S-ar putea ca dupa primul contact de ciocuri sa se lege iubiri de nezdruncinat. Asa cum se intampla si cu unii oameni care se potrivesc  chiar de la prima vedere. Incep sa-si spuna cate in luna si in stele, de parca s-ar fi cunoscut intr-o alta viata. Acomodarea dureaza trei zile , apoi ,noua pasare poate fi pusa alaturi de cealalta. Colivia trebuie sa fie mare, incapatoare, prevazuta cu un vas pentru apa si unul pentru mancare dar si un leagan in apropiere. Daca aceste pasari vor reusi sa se faca placute..mai tarziu din dragostea lor vor da nastere la alte fiinte tot la fel de atragatoare.Cei care nu se iubesc vor da nastere la niste monstri ce mai tarziu le va manca batranetea. Ocupati-va si vorbiti cu ambele pasari in mod egal, astfel apropierea lor se va face mult mai repede si lunga suferinta a coliviei va deveni mult mai blanda acum in doi. Daca v-a placut si aceasta istorioara lasati un mesaj dulce, ma voi bucura mult, asa ca de fiecare data.

Vantule, nebunule, de ti-ai frange strunele

In mitologia greaca zeul vanturilor era Eol, fiul lui Prometeu. Se spune ca el tinea ascunse toate vanturle intr-o pestera adanca, din insulele Eulice, la gura careia punea o lespede mare de piatra.In Romania zeul vanturilor este un lup dintr-o poveste, este imaginea nesupunerii, a dezordinii periculoase, a libertatii totale. Cand uita sa inchida usa pesterii, toate vanturile ieseau afara, bucuroase ca scapa de captivitate, razbunand tot ce intalneau in calea lor. Emisarii lui Eol sunt:crivatul de miaza-noapte si de miaza-zi, austrul, nemirul,vantul negru, cosova, ardeleanul, oradeanul, fagarasul. Cea mai mare viteza a vantului a fost inregistrata in Muntii Bucegi la varful Omu. Dar cea mai apriga viteza a fost inregistrata in seara de Craciun, in ap. x..din cauza alcoolului consumat fara masura. Uneori cand ungi creerul cu aceasta licoare ti se par ca toate zboara-n aer. Pacat ca nu a parasutat si lupul pe o fereastra, sa-si franga strunele...dar poate intr-o zi va veni si timpul acesta. Folosirea unui jurnal de noapte e o descarcare psihica extrem de eficienta, un fel de spovedanie ce te curata de gandurile negre, ce nu te lasa sa adormi. Jurnalul intim e da fapt cea de-a doua identitate, ascunsa atat de adanc, incat adeseori uitam ca mai existam, ca mai folosim cuiva. Mi se pare ca nimeni nu ne asculta, ca nu ne intelege si ca doar comnicam ca prin vis cu cineva drag noua. Cateodata simti ca aceasta comunicare nu se mai termina si martorul suferintelor tale e mut la un moment dat. Te asezi cateodata pe un scaun in fata unui necunoscut si astepti sa-ti puna intrebari sau sa-ti aline suferinta ta, dar pe a lui cine o alina?? Destul te-a pedepsit viata cu suferinta, pentru ca sa mai rabzi un deget intins catre altul. Acest calculator rabda orice, asa ca am sa tot scriu...ca el a invatat sa rabde orice, la fel ca si mine. Aici puteti nota orice va trece prin minte:amintiri din trecut, din prezent, spaime, tristeti, necazuri, dar si unele bucurii si realizari. Dupa cateva luni de functionare, starea dumnevoastra de functionare, starea de spirit va fi mult mai pozitiva, va veti simti mai usurati. Zau ca mierita sa incercati. Acest calculator rabda tot si nu se poate supara vreodata pe tine.