Cat adevar, cata frumusete!

       Ti-as zice ca esti cea mai frumoasa!
       Dar nu pot, in umbra serii esti cea mai durerosa.
       Ti-as spune ca esti ca o floare,
       Nu pot sa-ti spun, caci inima ma doare tare.

       Ti-as  darui tot ce-i mai frumos,
       Nu pot, astazi, este prea dureros...
       Maine poate sufletul meu se-nchina tie,
       Si vom trai mereu in armonie.

      

      

      

      






      

Magia unui vis

    Cuprinsa de atata incordare si de dor,
    Magia unui vis imi este aztazi iarasi triumfala,
    Cu gandurile si cu ochii privesc in viitor
    La o iubire pura, tainica si ideala.

    Pe varful visurilor mele nalte
    Sta sufletul mereu in exaltare
    Gasiva oare dorinta sa il poarte
    Spre-un suflet bun in lumea asta mare?

    Prin umbra care-mi da iarasi fiori,
    Eu caut o lumina la fel ratacitoare
    Ascunsa noaptea pintre miile de flori,
    Iar ziua printre razele de soare.
   

Un nou inceput,mai frumos decat primul

     Au trecut anii...asa cum au trecut, in care toate pareau a fi bune si la locul lor.Singurul nor ce mi-a umbrit mereu viata, a fost unul singur(sotul ce n-a stiut sa ma respecte). Ajutata si incurajata de un bun prieten, si chiar de copiii mei, voi incerca sa-i dau un nou inceput vietii mele.Cred cu tarie ca ceea ce este mai important in viata, este respectul intr-o casnicie. Am tot vorbit in scrierile mele despre iubire, dragoste,dar mai putin despre respectul reciproc.Istorioara mea este cu atat mai trista pentru ca sunt la primul pas ce vreau sa-l fac definitiv impreuna cu acest om. Abia acum am inteles si mi-a dat sa aflu ce mult conteaza un bun prieten, eu care pana acum am fost mereu o neincrezatoare,chiar si in ceea ce am facut pentru mine ca sa-mi fie putin mai bine.Stiu ca cel mai tare ma doare, faptul ca am trait asa de multi ani intr-o mare si gogonata minciuna.Voi trece si peste acest impediment.Singuratatea lui si a mea poate ne va uni pe veci, iar vietii noastre impreuna, poate vom incerca sa-i dam un nou sens, sensul cel adevarat, cautat de multi ani, si pe care abia acum am reusit sa-l gasesc.
    Misterul unor flori rosii fara aroma de minciuna, va dainui in timp si singuratatea noastra va disparea pentru totdeauna. Zi de zi imi voi dori doar flori rosii adevarate, de unde sa putem culege impreuna fericirea, iubirea intelegerea, si respectul reciproc.
    

Nu stie omul ce se intampla maine...

  Riscam sa ne ratacim, sa orbecaim toata noaptea, sau si mai rau, sa inghetam, fara iubire, fara dragoste. Am aprins atunci focul, dar fumul care umplea toata incaperea  ne-a obligat sa abandonam o perioada aceasta idee...Acum refugiul vanatoresc ni s-a parut castelul din basme in aceasta situatie. Am hotarat astazi sa inoptam impreuna acolo. E oare bine?? Pustnicul meu mi-a facut semn sugubat, ducand degetul la gura, sa nu-i semnalez prezenta si pentru ceilalti, sau cine stie ce ganduri avea....ma gandeam si eu la trista lui soarta.De ce trebuie sa sufere o viata-ntreaga pentru o simpla nedreptate??

Zmeura de campie

   Este un roman scris de Mircea Nedelciu(1950-1999)-considerat a fi unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai curentului optzecist si ai postmordenismului in literatura romana.Romanul a aparut in 1984 si este alcatuit din 24 capitole numerotate cu toate literele alfabetului, de la A(cuvantul "Arac") si pana la Z(cuvantul"Zat").
  Titlul constituie simbolul unei instrainari(zmeura find o planta de munte):omul-despartit de familie, tradat de memorie si chiar de istorie, ramane un instrainat prin lume.
  Tema acestui roman-o constituie raportul dintre memorie si adevar, neputinta recuperarii trecutului autentic.
  In investigatia lor, personajele lui M.Nedelciu descopera in schimb ,o generatie paterna vinovata de a se fi dusmanit si vandut, de a-si fi abandonat sau de a-si fi dus la parasire proprii copii si de ai fi inzestrat cu o biografie plina de pete oarbe:"In fond ceea ce cauti tu este aproape imposibil de gasït ".
  Tineretea si varsta matura a omului care ti-a fost tata, trebuia sa fi existat acest om, dar totul s-a petrecut intr-un timp greu de inteles....
   "Da, da ,degeaba ziceti ca nu va pasa si ca totul a trecut, totul inca doare...Suntem la fel ca niste soldati, da niste soldati pe ai caror umeri apasa  inca durerile, supararile, raspunderile de generali;de tacerea si ignoranta noastra poate depinde inca soarta multor batalii care inca abia au inceput."

Murmurul unui vis

         Draga mea, cum pot oare sa-ti multumesc? Toata povestea ta m-a impresionat..mai ales ca totul  
 s-a petrecut intr-un oras asa de frumos ca Brasovul! Poate am fost captivata mai intai de titlul cartii  tale "Rivala" si mai apoi de  continut.
Patul se scufunda adanc, prapastia ma inghitea, mainile si picioarele, gandurile, fiinta intreaga, toate imi erau ca de plumb. As fi  vrut sa strig, glasul nu percuta, as  fi vrut sa alerg, picioarele nu mai voiau, as fi vrut sa ma desprind de asternutul acesta plin doar cu amintiri sumbre si totul mi se parea, ca-i doar un joc.
    Pleoapele imi erau grele si intepenite de atata plans, obloane ale unor dureri ascunse.Vedeam in
substraturile fiintei mele, zeci de tunele prafuite si intunecate, dar undeva la capatul unui tunel incercam sa zaresc o luminita.O durere mocnita de ani de zile ma inunda, se imprastia ca firele de liane pe zidul unei manastiri....Uneori ne surprind doar visurile, si ce visuri? Vom ramane doar cu ele? S-au va fi ceva mai mult?. In timpul somnului, aparatul muscular se relaxeaza complet, insa isi reia activitatea in timpul visarii, ochii se invartesc in orbite, iar omul reuseste sa traiasca prin ceea ce viseaza. Medicii afirmau, ca persoanele care nu viseaza sunt victimele unor halucinatii si dereglari psihice in stare de veghe.Oare asa sa fie??
    Povestile mele le-am marturisit unu-i singur om care ar fi dorit din tot sufletul sa ma cunoasca. Am acceptat cu conditia sa-i cunosc si eu povestile sale. Poate acest lucru ne-a legat putin mai mult...
Deodata minune!Am auzit u un ciripit, care m-a trezit la viata si la realitate. Am facut un efort ca sa ma ridic din panza de paianjen in care eram prinsa si sa ma conving daca ceea ce traiesc este aevea, dar pasarea si-a terminat prea repede trilul. Am sperat ca intr-o zi se va intoarce sa-si continuie ceea ce mi-a soptit, si asa a fost. Cred astazi ca toate faptele, zilele si intamplarile nu au fost in zadar. Am vazut ca prin ceata, maini alintatoare, crengi albe de cires, ce se indreptau spre obrajii mei sa ma mangaie si ma intrebam oare ce-or fi vrand? Acum le vad putin mai clar si  ma bucur ca strigatul meu dupa ajutor nu a fost in zadar. O mana sincera, mi-a fost intinsa, o mana de care trebuia sa ma agat, mai demult, dar frica de ceva mult mai rau ca acum, m-a oprit sa fac acest pas.
   - Hai ridica-te! hai indrazneste! Era glasul acela, atat de drag acum mie. Poate a fost singurul indemn de care am ascultat in toata viata mea, atat de bulversata. Am facut bine, sau nu ?Voi trebuie sa-mi spune-ti, cei care ati trecut prin aceste povesti de viata asemanatoare cu a mea....




   

Nu stii ce e iubirea si nici nu vei afla!

     Iubirea-i neclintita, nu trebuie sa-ti schimbi iubitii
     S-arunci alte noi vreascuri pe-acelasi foc mereu..
     Gheena ta nu va arde decat pe toti osanditii
     Ce nu stiu sa iubeasca si sufletul le greu.

     Presimt ca iubirea  va fi mereu doar chin,
     Si simturile doar niste naparci spaimantatoare,
     De tine asmutite, ce-acuma ma imbata cu venin,
     Ce maine vor fi doar amintiri fugare.

     Sa nu crezi ca iubirea e-o cupa doar cu viclesuguri,
     Dulci mreji de carne, unditi de zambet si privire?
     Din fructul nostru tainic, voit-am sa rasara niste muguri
     In care sa se-amestece tot cerul, setos de zamislire.

     Oare calcam noi doi vreo lege-a inimii-n picioare?
     Acuma vad ca totul n-a fost decat dezamagire,
     Ce maine o sa doara cred prea tare
     Si ne va duce pe-amandoi numai la pieire.

    Stam acum adumbriti de-o taina prielnica durerii,
    Cumplita frumusete de chinuri ne framanta
    Ramai cu mine in targul de mizerii,
    Ti-am fost, voi fi o credincioasa si-o magica oglinda.