Pomul

Am fost un pom pipernicit...ce intr-o zi a inflorit..
Nu m-au crutat nici  grindini,  nici furtuni,
Mi-au fost crengile sucite si am crescut pipernicit,
Dar acum din lutul reavan, Doamne, iarasi sa m-aduni.

Oamenii sa creada iar in fructul meu,
Si a soarelui lumina sa mi-o pui in flori,
Vreau sa uit ca-n viata mi-a fost greu,
Pe aceeasi scara din copilarie, iarasi sa cobori.

Tu soare al meu,ce mult am asteptat,
La mine sa te-aduca, si-n suflet mi-ai intrat,
Scurma in piatra dorul, ca viermele rapus
Si sufletul de inger bun, veghea acolo sus.

Care o fi destinul meu?

   M-am nascut la lumina unei lumanari,a treia zi de Paste. Viziunea trista si abatuta despre viata, m-a determinat sa dau frau liber cuvintelor, esenta acestor vorbe fiind ca un pahar ce contine un vis neimplinit, si nu doar un pahar cu vin ce l-ai dat pe gat intr-o anumita imprejurare.
                     Chiar de mi-ar fi viata o noapte de razboi
                     N-am sa ma las infranta de lupta dintre noi.
                     N-oi mai intreba de unde vii, si cine esti,
                     Dar stiu ca pan-la urma, tu,  ai sa ma iubesti.
Aceasa fuziune intre universul interior, dominat de aspiratia linistii desavarsite, m-a determinat sa imi caut linistea sufeteasca in scrierea acestor memorii, cuprinse in aceasta carte, numita"Franturi de suflet ranit". Viata mea va merge inainte cu bune si cu rele, ca si pana acum, dar nu voi mai ingadui nimanui sa se atinga de sufletul meu sensibil.
    Daca destinul omului este conceput la un moment dat ca o emanatie a vointei divine(durerea), animat de unele impulsuri apuse, eul unui om, fie ca etaleaza, orgoliul titanic de berbec, fie umanizeaza cu cuvintele sale intregul Paradis.
   In dragoste, ca si in viata de zi cu zi, totul este frumos si adevarat pana la un anumit punct, apoi apare dezamagirea, fiindca omul isi arata a doua fata,cea hidoasa ascunsa bine printre aminirile ce nu se pot uita. Si, abia atunci apare dezamagirea, intrebandu-te cine-i omul din fata ta pe care l-ai venerat.
Despre acest subiect  voi spune mai multe amanunte, dar intr-o continuare a acestei carti, care a aparut datorita unei fiinte tot la fel de sensibile ca si mine, care poate a trecut prin aceleasi greutati. Eu nu pot decat sa-i multumesc  ca exista si ca ma sprijina in continuare cu multa rabdare si devotament.
Poate impreuna vom reusi sa  implinim un vis de mult apus(iubrea). Gasesc o apropiere sufleteasca de cele ce exista-n Univers, si de misterele Crestinismului.Acum as vrea sa  recladesc in mine tot ce s-a surpat candva in copilarie, adolescenta si prima tinerete.
   Poate in scrierile mele se vor regasi si ale fiinte sensibile, ce vor dori sa se haneasca cu"franturile mele de suflet ranit'' si mai apoi sa renasca la fel ca si mine din propria lor cenusa.
   Eul acesta din mine , s-a transformat dintr-o data intr-un interogator al tuturor lucrurilor de pe pamant. Mi-ar placea mult sa spun ca lupta mea nu a fost in zadar, alaturi de un om bun, sensibil si cinstit. Mi-ar placea sa imi imaginez macar ca vom ramane doi buni prieteni si ca in plimbarile sau tacerile noastre, ne-am alina durerea cu ''franturile si deziluziile" ce ne-au cuprins ca-ntr-o menghina.
  Poate ca destinul si speranta, ce acum clocotesc in sufletele noastre pereche, se vor intalni la o raspantie de drumuri, cu acea incredere mult mai mare in oameni, cu acea pasiune si dorinta de a ne reface viata impreuna. Poate omenia lor, alcatuita din defecte si calitati , din setea de cunoastere, din dorinta de a face mai mult bine celor din jur,din adevar si minciuna,din tot ceea ce e frumos si urat,va fi de un real folos si altor oameni.

        ''Multi se vor apropia de a lor fantana umpluta cu lacrimi, dar putini vor fi cei ce vor cobora in ea''






















                    

Va place ce vedeti adesea in oglinda?

       "Oglinda oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa din tara?''
Oare oglinda este o tentatie sau au o obsesie?Care femeie nu se uita zilnic de cateva ori pe zi intr-o oglinda? Ce femeie intoarce capul cand isi vede imaginea reflectata in oglinda din baie,  in acea din ascensor, in vitrina pin fata careia trece, in oglinda retrovizoare a masinii, in geamul metroului, sau, chiar si in lama unui cutit?Pretutindeni, aceeasi fata si acelasi corp pe care unele dintre noi leadoram, in vreme ce altele am vrea sa le taiem cu toporul. Imaginea ne trezeste orgolii sau ne raneste, ne da sperante sau ne condamna. Imaginea de sine tine de intimitate. Pe unele dintre el tirania aparentelor nu le impresioneaza. Faptul ca nu seamana cu frumusetile din reviste sau televizor nu le afecteaza de loc,ba considera o sansa faptul ca sunt ''diferite'',ca nu fac parte din''zanele" dictate de stilistii industriilor cosmetice. La polul opus, se afla femeile mai fragile, mai complexate, care vad adesea in oglinda defecte pe care atii nu le vad: o gura prea mare, ochi prea mici,un par imposibil...
Ce urmeaza nu e prea greu de inteles. Cand ceea ce vezi intr-o oglinda iti place,viata are, pana in cele mai mici amanunte, un ton optimist, datator de siguranta de sine si de bine in interiorul tau. Femeile multumite de chipul lor il poarta cu atata dezinvoltura, incat pot convinge si pe altii ca sunt frumoase.
In schimb cele care se privesc si nu vad decat un monstru, in ciuda faptului ca sunt uneori chiar frumoase, isi transforma viata intr-o povara, fiind mereu obsedate de defectele lor.Timide, retrase, cel mai adesea posomorate, se vara singure in dosul usii sau in lada cu zestre daruita sotului in dar la nunta, transformandu-se in Cenusarese. Si, fireste, la toate cele spuse pana acum, se mai adauga si privirile sau remarcile celorlalti,car contrazic, adesea, ceea ce arata oglinda. Si uite asa , un obiect aparent asa de banal ca bucata de sticla unsa pe dos cu un aliaj de argint devine, pentru multe femei,o problema de existenta.
















   
    

Azi de martisor...

   O zana coborata din zodia cereasca
   Vine la ureche sa-ti sopteasca
   Cuvinte dulci si soapte de alint
   O raza de soare chiar la tine-n gand.

   Ca roza dintr-un mugur cu foile deschise
   Imi voi cladi chiar un palat de vise.
   Si pe albele tale si moi  aripioare,
   Primeste de la mine o calda-mbratisare.

   Atrasa-n cursul apei de-a raurilor valuri,
   Voi inota acum intre cele doua maluri.
   Fara sa stiu in viata ce ma va astepta,
   Astazi vreau sa-ti trimit in dar,dragostea mea.

   Si poate intr-o zi, acest glas de zburator
   Imi va darui doar soaptele de dor.
   Nici o miscare-n frunze, si nici o adiere
   Nu tulbura mai mult o noapte de mistere.

   Caci ochii tai, luceferi cu tainele luciri,
   Rasfrang toata vapaia cerestilor iubiri.
   Viseaza luna-n ceruri!..sub visul cel de luna
   Flori, ape,cuiburi, inimi viseaza impreuna.

  

















  

  

Cat adevar, cata frumusete!

       Ti-as zice ca esti cea mai frumoasa!
       Dar nu pot, in umbra serii esti cea mai durerosa.
       Ti-as spune ca esti ca o floare,
       Nu pot sa-ti spun, caci inima ma doare tare.

       Ti-as  darui tot ce-i mai frumos,
       Nu pot, astazi, este prea dureros...
       Maine poate sufletul meu se-nchina tie,
       Si vom trai mereu in armonie.

      

      

      

      






      

Magia unui vis

    Cuprinsa de atata incordare si de dor,
    Magia unui vis imi este aztazi iarasi triumfala,
    Cu gandurile si cu ochii privesc in viitor
    La o iubire pura, tainica si ideala.

    Pe varful visurilor mele nalte
    Sta sufletul mereu in exaltare
    Gasiva oare dorinta sa il poarte
    Spre-un suflet bun in lumea asta mare?

    Prin umbra care-mi da iarasi fiori,
    Eu caut o lumina la fel ratacitoare
    Ascunsa noaptea pintre miile de flori,
    Iar ziua printre razele de soare.
   

Un nou inceput,mai frumos decat primul

     Au trecut anii...asa cum au trecut, in care toate pareau a fi bune si la locul lor.Singurul nor ce mi-a umbrit mereu viata, a fost unul singur(sotul ce n-a stiut sa ma respecte). Ajutata si incurajata de un bun prieten, si chiar de copiii mei, voi incerca sa-i dau un nou inceput vietii mele.Cred cu tarie ca ceea ce este mai important in viata, este respectul intr-o casnicie. Am tot vorbit in scrierile mele despre iubire, dragoste,dar mai putin despre respectul reciproc.Istorioara mea este cu atat mai trista pentru ca sunt la primul pas ce vreau sa-l fac definitiv impreuna cu acest om. Abia acum am inteles si mi-a dat sa aflu ce mult conteaza un bun prieten, eu care pana acum am fost mereu o neincrezatoare,chiar si in ceea ce am facut pentru mine ca sa-mi fie putin mai bine.Stiu ca cel mai tare ma doare, faptul ca am trait asa de multi ani intr-o mare si gogonata minciuna.Voi trece si peste acest impediment.Singuratatea lui si a mea poate ne va uni pe veci, iar vietii noastre impreuna, poate vom incerca sa-i dam un nou sens, sensul cel adevarat, cautat de multi ani, si pe care abia acum am reusit sa-l gasesc.
    Misterul unor flori rosii fara aroma de minciuna, va dainui in timp si singuratatea noastra va disparea pentru totdeauna. Zi de zi imi voi dori doar flori rosii adevarate, de unde sa putem culege impreuna fericirea, iubirea intelegerea, si respectul reciproc.