Am aflat de ce esti mereu alba si nepasatoare...
Tu floare de colt,ce stai prinsa-ntre turturi si ninsoare
Gerul diminetii si-al copilariei tale
Dainueste-n tine, si poate rau iti pare...
Carnea ti-e de suflet,sufletul nu-i carne?
Vrei gandul curat in copilarie sa se-ntoarne?
Izvorasc din carne sufletele oare?
Carnea-nduiosata si-atotstiutoare?
Aburii iubirii sunt turturi si ninsoare
Acum stiu de ce esti mereu alba si nepasatoare...
Tu, floare de colt,floare imiresmata
Ramai mereu alba,nepasatoare si netulburata...
” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )
marți, 22 martie 2011
luni, 21 martie 2011
Cum sa ne intarim sufletul?
Fiecare dintre noi poate invata cum sa lupte si cum sa treaca peste necazuri.
In pofida imprejurarilor neprielnice, putem invata sa traim fericiti. Sufletul nostru este mai robust decat au presupus psihologii. Cereti intodeauna ajutor cand sunteti in impas, si asa o sa reusiti sa scapati de singuratatea care va apasa. Capacitatea unei persoane de a-si construi o viata plina de succes si de satisfactii, chiar si in conditii vitrege, este explicata de psihologi printr-o putere launtrica de a rezista greutatilor vietii, denumita cu un termen preluat de la cercetatorii americani "rezilienta". Un fel de rezistenta la adversitati, care il face pe om capabil sa-si prelucreze in sens pozitiv nesansele oferite de viata, sa depaseasca crizele si expierentele traumatizante, sa razbeasca, in loc sa esuieze si sa se lase cuprins de deznadejde. Ce-i drept, unii dintre noi par a fi de la sine, din nastere, inzestrati cu aceasta putere pe care altii nu o au. Cati oare dintre noi nu am vrea sa ne schimbam putin soarta? Sunt multi oameni saraci, dezavantajati la pornirea in viata si care au reusit sa se afirme si sa ajunga in varf. Numai de noi depinde unde duce drumul vietii. Fiecare dintre noi a avut cu siguranta prilejul de a intalni in viata de toate zilele persoane de acest tip, oameni care stiu sa abordeze orice obstacol, aplicand deviza:"Nu e rusinos sa cazi, e rusinos sa nu poti sa te ridici". Noi toti ne putem inarma sufletul impotriva crizelor si a catastrofelor, astfel incat el sa fie mai bine pregatit pentru greutatile ce-l asteapta in viitor.
"Doar de tine depinde rezilienta". O relatie de dragoste distrusa, o boala grava aparuta peste noapte, fara sa bata la usa, moartea cuiva drag, sunt doar cateva din dramele ce apar in viata unui om. Dar mai sunt si altele, incercari mai putin dureroase, dar care prin repetare pot deveni la fel de dureroase, ne uzeaza la fel de mult: neintelegerile in cuplu, violenta verbala si cea fizica, conflictele cu copiii deveniti prea independenti, saracia si somajul, ratele la credite, sau ingrijirea parintilor suferinzi. Abia atunci cand suntem pusi in fata unor astfel de cazuri, aflam cu ce rezistenta psihica suntem dotati. E punctul culminant cand drumurile se despart. Unii nu se lasa si lupta, altii se declara infranti, considerant ca viata a devenit o povara si nu mai mierita sa fie traita.
Exista un scut interior, care trebuie scos si pus in aplicare. Ceea ce-i caracterizeaza, inainte de toate, pe oamenii inarmati cu un scut interior de aparare impotriva dificultatilor este doar increderea in sine, in capacitatea lor de a crede ca exista solutii, chiar si atunci cand prezentul pare sumbru, iar viitorul lipsit de speranta. Din punctul lor de vedere, instanta care decide cum vor trebui sa depaseasca obstacolele se afla, in primul rand, in ei insisi, si nu asteapta rezolvari de la altii. Nu se recunosc ca victime si nu-si pierd vremea cu lamentatii, cercetand la nesfarsit motivele pentru care li s-au intamplat tocmai lor lucruri ingrozitoare. Asa nu vor reusi decat sa-si piarda timpul si forta psihica rasucind pe toate fetele intrebarea:"De ce m-a lovit tocmai pe mine nenorocirea?"Ïn loc sa se scufunde in suferinta , cei cu sufletul puternic preiau controlul situatiei si se straduiesc s-o indrepte spre o solutie pozitiva. Ce este de facut? Care sunt primele solutii la indemana? O expierenta similara de viata este fundamentala ca prim ajutor. Cum poti sa te intaresti sufleteste? Daca esti cat de cat credincios, apeleaza la rugaciune, la un duhovnic, iar daca preferi stiinta, dute la un psiholog cu expierenta, desi, nu stiu sa fi vindecat prea multe suflete..
Simpla cautare de solutii logice si lucide este un excelent antrenament de intarire morala si sufleteasca. Lupta iti da speranta,iar statul pe marginea prapastiei ti-o omoara.
Increderea inascuta in viata, sa-ti fie calea de urmat. Oamenii rezistenti la adversitati au convingerea ca sunt destul de puternici ca sa faca fata nefericirii si conjucturilor dezavantajoase. Asta nu inseamna ca oamenii rezistenti ar fi invulnerabili. Nu s-au imbaiat, ca eroul din poveste, in sangele de balaur, care sa-i faca complet imuni la dureri si infrangeri.
"Si oamenilor rezilienti li se provoaca rani", spun psihologii. Calitatea lor consta in faptul ca se folosesc de ele pentru a se maturiza, pentru a-si intelege crizele, ca pe o sansa de a-si dezvolta in continuare personalitatea.
Cateva sugestii pe care pot sa vi le dau eu:
- folositi cu incredere forta celor din jurul vostru;
- cultivati relatii armonioase in familie,in cercul dvs. de prieteni,in unele organizatii dar numai de incredere;
- zambiti zinic indiferent de situatie;
- plimbati-va cat de mult puteti;
- aveti grija de un nepotel;
- ingrijiti un catel,o pisica,o floare..;
- cititi, cantati, dansati, scrie-ti o poezie, ascultati muzica buna.
"Sunt demni de prietenia noastra cei care poarta intr-insii germenul de a se face iubit si pretuit"(Marcus Tullius Cicero).
In pofida imprejurarilor neprielnice, putem invata sa traim fericiti. Sufletul nostru este mai robust decat au presupus psihologii. Cereti intodeauna ajutor cand sunteti in impas, si asa o sa reusiti sa scapati de singuratatea care va apasa. Capacitatea unei persoane de a-si construi o viata plina de succes si de satisfactii, chiar si in conditii vitrege, este explicata de psihologi printr-o putere launtrica de a rezista greutatilor vietii, denumita cu un termen preluat de la cercetatorii americani "rezilienta". Un fel de rezistenta la adversitati, care il face pe om capabil sa-si prelucreze in sens pozitiv nesansele oferite de viata, sa depaseasca crizele si expierentele traumatizante, sa razbeasca, in loc sa esuieze si sa se lase cuprins de deznadejde. Ce-i drept, unii dintre noi par a fi de la sine, din nastere, inzestrati cu aceasta putere pe care altii nu o au. Cati oare dintre noi nu am vrea sa ne schimbam putin soarta? Sunt multi oameni saraci, dezavantajati la pornirea in viata si care au reusit sa se afirme si sa ajunga in varf. Numai de noi depinde unde duce drumul vietii. Fiecare dintre noi a avut cu siguranta prilejul de a intalni in viata de toate zilele persoane de acest tip, oameni care stiu sa abordeze orice obstacol, aplicand deviza:"Nu e rusinos sa cazi, e rusinos sa nu poti sa te ridici". Noi toti ne putem inarma sufletul impotriva crizelor si a catastrofelor, astfel incat el sa fie mai bine pregatit pentru greutatile ce-l asteapta in viitor.
"Doar de tine depinde rezilienta". O relatie de dragoste distrusa, o boala grava aparuta peste noapte, fara sa bata la usa, moartea cuiva drag, sunt doar cateva din dramele ce apar in viata unui om. Dar mai sunt si altele, incercari mai putin dureroase, dar care prin repetare pot deveni la fel de dureroase, ne uzeaza la fel de mult: neintelegerile in cuplu, violenta verbala si cea fizica, conflictele cu copiii deveniti prea independenti, saracia si somajul, ratele la credite, sau ingrijirea parintilor suferinzi. Abia atunci cand suntem pusi in fata unor astfel de cazuri, aflam cu ce rezistenta psihica suntem dotati. E punctul culminant cand drumurile se despart. Unii nu se lasa si lupta, altii se declara infranti, considerant ca viata a devenit o povara si nu mai mierita sa fie traita.
Exista un scut interior, care trebuie scos si pus in aplicare. Ceea ce-i caracterizeaza, inainte de toate, pe oamenii inarmati cu un scut interior de aparare impotriva dificultatilor este doar increderea in sine, in capacitatea lor de a crede ca exista solutii, chiar si atunci cand prezentul pare sumbru, iar viitorul lipsit de speranta. Din punctul lor de vedere, instanta care decide cum vor trebui sa depaseasca obstacolele se afla, in primul rand, in ei insisi, si nu asteapta rezolvari de la altii. Nu se recunosc ca victime si nu-si pierd vremea cu lamentatii, cercetand la nesfarsit motivele pentru care li s-au intamplat tocmai lor lucruri ingrozitoare. Asa nu vor reusi decat sa-si piarda timpul si forta psihica rasucind pe toate fetele intrebarea:"De ce m-a lovit tocmai pe mine nenorocirea?"Ïn loc sa se scufunde in suferinta , cei cu sufletul puternic preiau controlul situatiei si se straduiesc s-o indrepte spre o solutie pozitiva. Ce este de facut? Care sunt primele solutii la indemana? O expierenta similara de viata este fundamentala ca prim ajutor. Cum poti sa te intaresti sufleteste? Daca esti cat de cat credincios, apeleaza la rugaciune, la un duhovnic, iar daca preferi stiinta, dute la un psiholog cu expierenta, desi, nu stiu sa fi vindecat prea multe suflete..
Simpla cautare de solutii logice si lucide este un excelent antrenament de intarire morala si sufleteasca. Lupta iti da speranta,iar statul pe marginea prapastiei ti-o omoara.
Increderea inascuta in viata, sa-ti fie calea de urmat. Oamenii rezistenti la adversitati au convingerea ca sunt destul de puternici ca sa faca fata nefericirii si conjucturilor dezavantajoase. Asta nu inseamna ca oamenii rezistenti ar fi invulnerabili. Nu s-au imbaiat, ca eroul din poveste, in sangele de balaur, care sa-i faca complet imuni la dureri si infrangeri.
"Si oamenilor rezilienti li se provoaca rani", spun psihologii. Calitatea lor consta in faptul ca se folosesc de ele pentru a se maturiza, pentru a-si intelege crizele, ca pe o sansa de a-si dezvolta in continuare personalitatea.
Cateva sugestii pe care pot sa vi le dau eu:
- folositi cu incredere forta celor din jurul vostru;
- cultivati relatii armonioase in familie,in cercul dvs. de prieteni,in unele organizatii dar numai de incredere;
- zambiti zinic indiferent de situatie;
- plimbati-va cat de mult puteti;
- aveti grija de un nepotel;
- ingrijiti un catel,o pisica,o floare..;
- cititi, cantati, dansati, scrie-ti o poezie, ascultati muzica buna.
"Sunt demni de prietenia noastra cei care poarta intr-insii germenul de a se face iubit si pretuit"(Marcus Tullius Cicero).
duminică, 20 martie 2011
Cum e mai bine, casatorie sau concobinaj?
Casatoria este ceva sfant, un obicei din cele mai vechi timpuri,facand parte din legile omenesti.Cu toate acestea, in ultimele decenii s-a observat declinul casatoriei in favoarea relatiilor de convietuire normala. Un act poate valida o relatie, o poveste de dragoste? Eu zic ca uneori da, alteori ba...de ce? De cele mai multe ori apare neincrederea in cei doi parteneri...si ce-i de facut? As dori raspunsuri de la voi, cei trecuti prin diferite incercari ale vietii.....
Multe cupluri sunt incantate sa traiasca impreuna fara a se indrepta spre altar. Unii privesc relatia de convetuire ca pe un preambul al casatoriei, ca pe o perioada de proba in care partenerii se pot cunoaste mai bine, altii resping casatoria ca institutie si nu planuiesc sa se casatoreasca vreodata. Relatiile de concobinaj sunt acceptate social, chiar daca sunt impotriva moralei crestine. Aceasta acceptare din partea societatii se traduce si prin utilizare cuvantului "partener", termen folosit atat pentru relatia de concobinaj, cat si pentru cea de casatorie. O fi bine, o fi rau, cine poate sa spuna care formula este cea mai sanatoasa?
Mariajul este considerat din ce in ce mai angajator, constrangator, iar societatea moderna tinde sa devina rezevata fata de casatorie.
Daca bunicii nostri se casatoreau de foarte tineri, familia fiind o valoare traditionala de neclintit astazi nu se mai spune "Da" asa de usor. E normal sa fie asa , dupa toate cate se intampla in societatea de astazi. Faptul ca poti fi fara verigheta cu persoana iubita te face semi-surd la valorile traditonale. De ce sa te casatoresti, cand poti sa mai astepti, sa-l cunosti mai bine zi de zi, si, daca nu-ti convine, sa te retragi fara complicatii la tribunal.
Pe de alta parte, cum poti sa preferi o relatie de concobinaj unei casatorii religioase, civile, situatiei de a fi in rand cu lumea, de a oferi un climat de siguranta copiilor tai, asa cum au facut parintii tai, bunicii si atatea generatii inaintea ta?
Sunt destule argumente pentru ambele variante: pro concobinaj
Relatia de concobinaj/convietuire este o relatie in care cei doi parteneri locuiesc impreuna, avand o viata sexuala fara a fi casatoriti. Argumentele importante pentru tipul acesta de relatie sunt:
- testarea relatiei sau casatoria de proba(compatibilitatea si obiceiurile);
- daca cei doi parteneri constata compatibilitati merg mai departe, daca sunt mai multe incompatibilitati, cei doi se despart si asa se poate evita un divort costisitor;
- institutia casatoriei este perimata si este nevoie sa fie inlocuita de cea a coabitarii;
- casatoria este in plan, dar pana atunci se pot economisi din cheltuielile zilnice;
- fericirea unei relatii"nu consta intr-o hartie"".
Argumente in contra casniciei:
- convetuirea nu permite un angajament real al partenerilor; oricand poti pleca dintr-o relatie, deci nu e musai sa te implici;
- cuplurile in concobinaj sunt mai mult orientate catre autonomia personala;
- cei doi au in vedere posibila destramare a relatiei;
- convetuirea reprezinta nesiguranta in privinta valorilor personale si a posibilitatii de a avea un copil impreuna;
- nu are un efect benefic asupra copiilor ce pot rezulta in cadrul relatiei, pentru ca nu apar intr-o familie legal constituita;
- contravine valorilor familiale, traditionale, religioase.
Traditional, casatoria are un statut special in societatea noastra. Ea a aparut tocmai pentru a oferi stabilitate famiilor, dar si societatii.
Casatoria este o decalaratie, un angajament care are consecinte puplice, cat si private. Este o institutie care ofera beneficii nu numai cuplurilor, dar si societatii ca intreg.
Cand oamenii se casatoresc, ei isi iau un angajament nu pentru a fi parteneri doar din punct de vedere emotional si sexual, dar si de a avea grija unul de celalalt- cum se spune"la bine si la rau". Ei promit in fata lui Dumnezeu, prin cununia religioasa, sa stea unul alaturi de celalalt pe parcursul suisurilor si coborasurilor vietii. Aceasta promisiune si increderea pe care si-o ofera unul celuilalt construiesc curajul de a face sacrificii pntru binele familiei. Casatoria este in conformitate cu valorile religioase, lasata de la DUMNEZEU, gandita bine pentru binele ambilor parteneri si al copiilor. Venirea intr-un cuplu al copiilor prin casatorie civila si religioasa, uneste mult mai mult relatia celor doi.
Argumente impotriva casatoriei sunt oare? Argumente de acest fel nu prea exista. Doar recomandarea sa astepti pana il vei cunoaste bine pe celalalt destul de bine pentru a face pasul, de a te casatori in deplina cunostinta de cauza.
De ce sa alegi mai degraba casatoria? Deoarece de mici fetile isi doresc sa ajunga niste printese,imbracate intr-o rochie alba si printul sa vina pe un cal alb.Iar baietii viseaza ca vor avea o sotie nu neaparat frumoasa dar cu care va avea copii, pentru perpetuarea speciei umane. Daca aceasta imagine idilica va disparea cu timpul, atunci va disparea si fiinta umana. Atentie, deci voi barbati ce vreti sa faceti cu destinatia"fericire" intr-un cuplu!!!
Multe cupluri sunt incantate sa traiasca impreuna fara a se indrepta spre altar. Unii privesc relatia de convetuire ca pe un preambul al casatoriei, ca pe o perioada de proba in care partenerii se pot cunoaste mai bine, altii resping casatoria ca institutie si nu planuiesc sa se casatoreasca vreodata. Relatiile de concobinaj sunt acceptate social, chiar daca sunt impotriva moralei crestine. Aceasta acceptare din partea societatii se traduce si prin utilizare cuvantului "partener", termen folosit atat pentru relatia de concobinaj, cat si pentru cea de casatorie. O fi bine, o fi rau, cine poate sa spuna care formula este cea mai sanatoasa?
Mariajul este considerat din ce in ce mai angajator, constrangator, iar societatea moderna tinde sa devina rezevata fata de casatorie.
Daca bunicii nostri se casatoreau de foarte tineri, familia fiind o valoare traditionala de neclintit astazi nu se mai spune "Da" asa de usor. E normal sa fie asa , dupa toate cate se intampla in societatea de astazi. Faptul ca poti fi fara verigheta cu persoana iubita te face semi-surd la valorile traditonale. De ce sa te casatoresti, cand poti sa mai astepti, sa-l cunosti mai bine zi de zi, si, daca nu-ti convine, sa te retragi fara complicatii la tribunal.
Pe de alta parte, cum poti sa preferi o relatie de concobinaj unei casatorii religioase, civile, situatiei de a fi in rand cu lumea, de a oferi un climat de siguranta copiilor tai, asa cum au facut parintii tai, bunicii si atatea generatii inaintea ta?
Sunt destule argumente pentru ambele variante: pro concobinaj
Relatia de concobinaj/convietuire este o relatie in care cei doi parteneri locuiesc impreuna, avand o viata sexuala fara a fi casatoriti. Argumentele importante pentru tipul acesta de relatie sunt:
- testarea relatiei sau casatoria de proba(compatibilitatea si obiceiurile);
- daca cei doi parteneri constata compatibilitati merg mai departe, daca sunt mai multe incompatibilitati, cei doi se despart si asa se poate evita un divort costisitor;
- institutia casatoriei este perimata si este nevoie sa fie inlocuita de cea a coabitarii;
- casatoria este in plan, dar pana atunci se pot economisi din cheltuielile zilnice;
- fericirea unei relatii"nu consta intr-o hartie"".
Argumente in contra casniciei:
- convetuirea nu permite un angajament real al partenerilor; oricand poti pleca dintr-o relatie, deci nu e musai sa te implici;
- cuplurile in concobinaj sunt mai mult orientate catre autonomia personala;
- cei doi au in vedere posibila destramare a relatiei;
- convetuirea reprezinta nesiguranta in privinta valorilor personale si a posibilitatii de a avea un copil impreuna;
- nu are un efect benefic asupra copiilor ce pot rezulta in cadrul relatiei, pentru ca nu apar intr-o familie legal constituita;
- contravine valorilor familiale, traditionale, religioase.
Traditional, casatoria are un statut special in societatea noastra. Ea a aparut tocmai pentru a oferi stabilitate famiilor, dar si societatii.
Casatoria este o decalaratie, un angajament care are consecinte puplice, cat si private. Este o institutie care ofera beneficii nu numai cuplurilor, dar si societatii ca intreg.
Cand oamenii se casatoresc, ei isi iau un angajament nu pentru a fi parteneri doar din punct de vedere emotional si sexual, dar si de a avea grija unul de celalalt- cum se spune"la bine si la rau". Ei promit in fata lui Dumnezeu, prin cununia religioasa, sa stea unul alaturi de celalalt pe parcursul suisurilor si coborasurilor vietii. Aceasta promisiune si increderea pe care si-o ofera unul celuilalt construiesc curajul de a face sacrificii pntru binele familiei. Casatoria este in conformitate cu valorile religioase, lasata de la DUMNEZEU, gandita bine pentru binele ambilor parteneri si al copiilor. Venirea intr-un cuplu al copiilor prin casatorie civila si religioasa, uneste mult mai mult relatia celor doi.
Argumente impotriva casatoriei sunt oare? Argumente de acest fel nu prea exista. Doar recomandarea sa astepti pana il vei cunoaste bine pe celalalt destul de bine pentru a face pasul, de a te casatori in deplina cunostinta de cauza.
De ce sa alegi mai degraba casatoria? Deoarece de mici fetile isi doresc sa ajunga niste printese,imbracate intr-o rochie alba si printul sa vina pe un cal alb.Iar baietii viseaza ca vor avea o sotie nu neaparat frumoasa dar cu care va avea copii, pentru perpetuarea speciei umane. Daca aceasta imagine idilica va disparea cu timpul, atunci va disparea si fiinta umana. Atentie, deci voi barbati ce vreti sa faceti cu destinatia"fericire" intr-un cuplu!!!
sâmbătă, 19 martie 2011
Pescuitorul de iluzii
O gradina de nestemate tu ai fost
Cu parul meu ai vrut sa infasori pamantul
Acuma vad de ce a inghetat avantul,
Si viata mea s-a scurs fara de rost.
Abia-ti zaresc acum mana stand franta
Cum amurgesti...nimic nu te framanta,
In miez de piatra scumpa tinutul s-a inchis,
Voi rataci mereu...dar fara un vis.
Gandul sapa-n suflet la fel ca si o apa
Voi fi vesnic un rau din care caprioara se adapa,
Si sub veninul groaznic credeam ca e dulceata...
Si m-am luptat cu Moartea, uitand de cei frumos in viata.
In sufletul cu ape cand tulburi,cand domoale,
Necotenit zvarli mreje de vorbe, care ma doboara,
Ah! suflete otravit, tu nu vrei decat candoare,
N-ai sa poti trai la fel, cu aceeasi vesnica povara.
Cu parul meu ai vrut sa infasori pamantul
Acuma vad de ce a inghetat avantul,
Si viata mea s-a scurs fara de rost.
Abia-ti zaresc acum mana stand franta
Cum amurgesti...nimic nu te framanta,
In miez de piatra scumpa tinutul s-a inchis,
Voi rataci mereu...dar fara un vis.
Gandul sapa-n suflet la fel ca si o apa
Voi fi vesnic un rau din care caprioara se adapa,
Si sub veninul groaznic credeam ca e dulceata...
Si m-am luptat cu Moartea, uitand de cei frumos in viata.
In sufletul cu ape cand tulburi,cand domoale,
Necotenit zvarli mreje de vorbe, care ma doboara,
Ah! suflete otravit, tu nu vrei decat candoare,
N-ai sa poti trai la fel, cu aceeasi vesnica povara.
marți, 15 martie 2011
Despre gelozie
"Nu fi gelos pe sotia inimii tale si nu-i da pilda rea chiar impotriva ta"
Vorbind de gelozie, aceasta este, desigur, un sentiment apasator, patimas, care il tortureaza pe om. Indiferenta este cumplita, insa nu mai putin cumplita este gelozia, care uneori inabusa cu desavarsire glasul ratiunii si face din om un fel de maniac, lipsindu-l de libertatea morala. Ea duce uneori la nebunie si chiar la omor.
Din ce apare ea? Binenteles, din pricina lipsei de incredere fata de cel iubit, din pricina lipsei de noblete din sufletul celui ce iubeste. Ea apare, probabil, si pentru ca nu-l iubim in Dumnezeu pe cel pe care il iubim, pentru ca harul nu sileste, dragostea nu inabusa. Iubind, ne daruim unul, celuilalt.
Subiectul dragostei nu este un obiect, si nu putem sa extindem noi dreptul de proprietate. Adevarata dragoste sa dainuiasca in noi si sa nu-l inrobeasca pe om, ci sa-l faca sa respecte in el acea libertate imparateasca ce reprezinta o trasatura a chipului dumnezeesc.
Si totusi, toti suntem facuti din carne si sange, si de aceea crestinii care duc viata de familie trebuie sa sa se teama ca nu cumva sa dea jumatatii lor chiar si cel mai mic prilej de gelozie.
Uneori, intre sot si sotie se intampla lucrul urmator: ei se iubesc unul pe celalalt cu putere , cu tarie, cu tandrete, cu bucurie. Si deodata unul din ei devine gelos pe celalalt-nu fata de cineva anume care aici si acum poate pune sub semnul intrebarii dragostea lor, ci fata de trecut...
Cel care iubeste mai mult ar vrea ca viata celuilalt sa inceapa doar din momentul intalnirii lor, iar tot ce a fost inainte sa fie sters cu buretele.
Acest lucru nu este posibil si trebuie sa ne acceptam cu tot trecutul nostru, bun sau rau. Acceptand acest trecut, intelegi mult mai bine ce ai de facut in viitor.
Omul nu poate trai din ziua cand se cunoaste cu celalalt, fie ea cat de luminoasa, a intalnirii cu omul drag, cu cel iubit.Cel care iubeste, trebuie sa accepte taina trecutului ca pe o taina si s-o pastreze, sa o pazeasca prin iubirea ocrotitoare, altfel se duce totul de rapa. Increderea reciproca sa primeze intodeauna, oricat de greu ne va fi la amandoi.
Vorbind de gelozie, aceasta este, desigur, un sentiment apasator, patimas, care il tortureaza pe om. Indiferenta este cumplita, insa nu mai putin cumplita este gelozia, care uneori inabusa cu desavarsire glasul ratiunii si face din om un fel de maniac, lipsindu-l de libertatea morala. Ea duce uneori la nebunie si chiar la omor.
Din ce apare ea? Binenteles, din pricina lipsei de incredere fata de cel iubit, din pricina lipsei de noblete din sufletul celui ce iubeste. Ea apare, probabil, si pentru ca nu-l iubim in Dumnezeu pe cel pe care il iubim, pentru ca harul nu sileste, dragostea nu inabusa. Iubind, ne daruim unul, celuilalt.
Subiectul dragostei nu este un obiect, si nu putem sa extindem noi dreptul de proprietate. Adevarata dragoste sa dainuiasca in noi si sa nu-l inrobeasca pe om, ci sa-l faca sa respecte in el acea libertate imparateasca ce reprezinta o trasatura a chipului dumnezeesc.
Si totusi, toti suntem facuti din carne si sange, si de aceea crestinii care duc viata de familie trebuie sa sa se teama ca nu cumva sa dea jumatatii lor chiar si cel mai mic prilej de gelozie.
Uneori, intre sot si sotie se intampla lucrul urmator: ei se iubesc unul pe celalalt cu putere , cu tarie, cu tandrete, cu bucurie. Si deodata unul din ei devine gelos pe celalalt-nu fata de cineva anume care aici si acum poate pune sub semnul intrebarii dragostea lor, ci fata de trecut...
Cel care iubeste mai mult ar vrea ca viata celuilalt sa inceapa doar din momentul intalnirii lor, iar tot ce a fost inainte sa fie sters cu buretele.
Acest lucru nu este posibil si trebuie sa ne acceptam cu tot trecutul nostru, bun sau rau. Acceptand acest trecut, intelegi mult mai bine ce ai de facut in viitor.
Omul nu poate trai din ziua cand se cunoaste cu celalalt, fie ea cat de luminoasa, a intalnirii cu omul drag, cu cel iubit.Cel care iubeste, trebuie sa accepte taina trecutului ca pe o taina si s-o pastreze, sa o pazeasca prin iubirea ocrotitoare, altfel se duce totul de rapa. Increderea reciproca sa primeze intodeauna, oricat de greu ne va fi la amandoi.
luni, 14 martie 2011
Despre greutatile vietii de familie
Casatoria are mangaieri multe, dar este insotita si de multe tulburari si necazuri, uneori foarte adanci. Sa tineti minte lucrul acesta, ca atunci cand veti avea de infruntat ceva asemanator sa nu fiti luat pe neasteptate. Acum sunteti impreuna si bucuriile sunt mai puternice, si necazurile sunt mai usor de rabdat in doi. Tare bine ar fi ca sa nu fie nimic de impartit intre cei doi, ci sa fie totul in comun, si o singura inima, si o singura cale, cea spre fericire.
Doi oameni, care inainte sa se casatoreasca traiau fiecare viata sa aparte, care aveau obisnuinte, vederi deja formate, care aveau fiecare prietenii sai, cunoscutii sai, incep odata casatoriti, sa traiasca o viata
comuna. Desigur, lucrul acesta nu se poate infaptui usor dintr-o data-este nevoie de multe sfortari venite din dragoste pentru a te adapta unul cu celalalt, pentru a invata sa cedezi si sa gasesti cai de viata care nu sunt impovaratoare pentru niciuna din parti. Atunci cand in inima este dragoste, binenteles ca totul devine usor, firesc-dar daca nu avem de-a face cu dragostea autentica, ci cu "indragostirea fiziologica", cu atractia pur sexuala a unuia fata de celalalt, atunci partile lasa de la ele pentru o vreme, ca si cum ar inchide ochii la tot ce este dificil in celalalt, ca dupa aceea, trezindu-se din "delirul patimii", sa traiasca un puternic sentiment de repulsie reciproca.
Inchipuindu-si ca alegerea fericita a perechii asigura pentru totdeauna fericirea familiala si ca aceasta este temeinica de la prima atractie reciproca, multi soti pierd din vedere faptul ca la inceptul casatoriei nu se cunosc asa cum trebuie nici unul pe celalalt, nici pe ei insisi in noua lor situatie. Numai traind aproape unul de celalalt si numai cu timpul isi pot afla felul de a gandi, gusturile, inclinatiile, obiceiurile-si, spre mirarea multora, in alesii sau alesele inimilor lor se descopera, odata cu acele calitati care au starnit dragostea, si neajunsuri insemnate.
Darea in vileag a neajunsurilor acestora, gandurile, dorintele si pretentiile la care nu se asteaptau din partea celuilalt ai socheaza uneori atat de mult pe amandoi sotii ca ceva neobisnuit, primejdios pentru fericire si care dovedeste ca alegerea a fost gresita. Cand neajunsurile continua sa iasa la lumina, gandul acesta prinde radacini; ciocnirile se imultesc ,
neintelegerile si conflictele, in conditiile insuficientei luari-aminte la sine si ingaduite reciproce sunt luate drept dovada a faptului ca fericirea se destrama, ca nu a reusit casnicia, ca cei doi trebuie sa se desparta-in timp ce regulile crestine cereau de la amandoi sotii, multumind lui Dumnezeu pentru calitatile pe care le-au descoperit unul in celalalt, sa fie cu ochii in patru si sa astepte darea in vileag a neajunsurilor celuilalt ca pe ceva inevitabil pentru oricine, sa studieze neajunsurile acestea, sa le priveasca cu toata ingaduinta pe care o cere dragostea reciproca si sa se indrepte unul pe celalalt cu blandete si cu rabdare.
Din vina unuia dintre soti sau a amandorura, viata conjungala poate sa devina nefericita. Posibilitatea de a fi fericit in casatorie e foarte mare, insa nu trebuie sa uitam nici de posibilitatea esecului. Numai viata conjungala corecta si inteleapta ai va ajuta pe soti sa ajunga la relatiile ideale.
Exista si casnicii nefericite: uneori, sotul si sotia se insotesc parca spre pacat si spre nenorocirea amandorura. De ce sunt nefericiti? In cea mai mare parte, din pricina nepotrivirii de caracter, din pricina rigiditatii, a incapatanerii, a samalvoniciei si asprimii sotului sau sotiei; din pricina neinfranarii sotului sau a obiceiurilor necuviincioase ale acestuia; din pricina patimii acestuia pentru jocurile de noroc sau a betiei.
Asteptai odihna, si ai primit multa amaraciune. Ce sa-i faci; nu te mahni, nu trandavi, ci mangaie-te cu gandul ca nu esti tu singura care suferi in tacere.
Doi oameni, care inainte sa se casatoreasca traiau fiecare viata sa aparte, care aveau obisnuinte, vederi deja formate, care aveau fiecare prietenii sai, cunoscutii sai, incep odata casatoriti, sa traiasca o viata
comuna. Desigur, lucrul acesta nu se poate infaptui usor dintr-o data-este nevoie de multe sfortari venite din dragoste pentru a te adapta unul cu celalalt, pentru a invata sa cedezi si sa gasesti cai de viata care nu sunt impovaratoare pentru niciuna din parti. Atunci cand in inima este dragoste, binenteles ca totul devine usor, firesc-dar daca nu avem de-a face cu dragostea autentica, ci cu "indragostirea fiziologica", cu atractia pur sexuala a unuia fata de celalalt, atunci partile lasa de la ele pentru o vreme, ca si cum ar inchide ochii la tot ce este dificil in celalalt, ca dupa aceea, trezindu-se din "delirul patimii", sa traiasca un puternic sentiment de repulsie reciproca.
Inchipuindu-si ca alegerea fericita a perechii asigura pentru totdeauna fericirea familiala si ca aceasta este temeinica de la prima atractie reciproca, multi soti pierd din vedere faptul ca la inceptul casatoriei nu se cunosc asa cum trebuie nici unul pe celalalt, nici pe ei insisi in noua lor situatie. Numai traind aproape unul de celalalt si numai cu timpul isi pot afla felul de a gandi, gusturile, inclinatiile, obiceiurile-si, spre mirarea multora, in alesii sau alesele inimilor lor se descopera, odata cu acele calitati care au starnit dragostea, si neajunsuri insemnate.
Darea in vileag a neajunsurilor acestora, gandurile, dorintele si pretentiile la care nu se asteaptau din partea celuilalt ai socheaza uneori atat de mult pe amandoi sotii ca ceva neobisnuit, primejdios pentru fericire si care dovedeste ca alegerea a fost gresita. Cand neajunsurile continua sa iasa la lumina, gandul acesta prinde radacini; ciocnirile se imultesc ,
neintelegerile si conflictele, in conditiile insuficientei luari-aminte la sine si ingaduite reciproce sunt luate drept dovada a faptului ca fericirea se destrama, ca nu a reusit casnicia, ca cei doi trebuie sa se desparta-in timp ce regulile crestine cereau de la amandoi sotii, multumind lui Dumnezeu pentru calitatile pe care le-au descoperit unul in celalalt, sa fie cu ochii in patru si sa astepte darea in vileag a neajunsurilor celuilalt ca pe ceva inevitabil pentru oricine, sa studieze neajunsurile acestea, sa le priveasca cu toata ingaduinta pe care o cere dragostea reciproca si sa se indrepte unul pe celalalt cu blandete si cu rabdare.
Din vina unuia dintre soti sau a amandorura, viata conjungala poate sa devina nefericita. Posibilitatea de a fi fericit in casatorie e foarte mare, insa nu trebuie sa uitam nici de posibilitatea esecului. Numai viata conjungala corecta si inteleapta ai va ajuta pe soti sa ajunga la relatiile ideale.
Exista si casnicii nefericite: uneori, sotul si sotia se insotesc parca spre pacat si spre nenorocirea amandorura. De ce sunt nefericiti? In cea mai mare parte, din pricina nepotrivirii de caracter, din pricina rigiditatii, a incapatanerii, a samalvoniciei si asprimii sotului sau sotiei; din pricina neinfranarii sotului sau a obiceiurilor necuviincioase ale acestuia; din pricina patimii acestuia pentru jocurile de noroc sau a betiei.
Asteptai odihna, si ai primit multa amaraciune. Ce sa-i faci; nu te mahni, nu trandavi, ci mangaie-te cu gandul ca nu esti tu singura care suferi in tacere.
duminică, 13 martie 2011
Disperarea
Poate tu nu stiai ca disperarea are aripi
Cu mult mai largi decat orice speranta?
Ca strigatul din mine, catre tine
A fost de multe ori chiar o povata.
Azi am trecut s-o vad,instrainata,
Gradina-n care ne-am iubit o seara
Iar parcul, raiul nostru de-altadata,
Un falnic stalp, palpaitor de para.
N-am izbutit..si poate asa-i mai bine,
Sa nu m-aprind ca un paius uscat
Ciudoasa ravna inca ma mai tine
N-am fost destul de calda, dar mori impacat..
Ca mi-ai adus un pic de fericire
Si munca mea si-a ta n-a fost in zadar...
Cand va tasni din suflet sa rasara,
Sa lumineze iarasi,si-n mine si-n afara.
Ramai mereu asa suflet hoinar
Cobori zambind din alba-ntaietate,
Din soiul de seminte, amestecat cu dulce si amar,
Inchis astazi si ieri, si chiar o eternitate.
Cu mult mai largi decat orice speranta?
Ca strigatul din mine, catre tine
A fost de multe ori chiar o povata.
Azi am trecut s-o vad,instrainata,
Gradina-n care ne-am iubit o seara
Iar parcul, raiul nostru de-altadata,
Un falnic stalp, palpaitor de para.
N-am izbutit..si poate asa-i mai bine,
Sa nu m-aprind ca un paius uscat
Ciudoasa ravna inca ma mai tine
N-am fost destul de calda, dar mori impacat..
Ca mi-ai adus un pic de fericire
Si munca mea si-a ta n-a fost in zadar...
Cand va tasni din suflet sa rasara,
Sa lumineze iarasi,si-n mine si-n afara.
Ramai mereu asa suflet hoinar
Cobori zambind din alba-ntaietate,
Din soiul de seminte, amestecat cu dulce si amar,
Inchis astazi si ieri, si chiar o eternitate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)