Dupa o perioada de emotii si sentimente curate, vine timpul negocierilor intr-o relatie. Fiecare devine suspicios de ceva necunoscut in interiorul sufletului celuilat....si?...incepe telenovela unor negocieri de prost gust. Dispozitie schimbatoare in ceea ce vrea si gandeste..., iritare subita, melancolii fara cauza...depresii, nervozitate, emotii in exces. De aici un intreg cerc vicios, care nu va duce la nimic bun. Sa fie de vina hormonii cand noptile sunt chinuite de insomnii, scaderea masei musculare, cresterea stratului de grasime intra-abdominal care face sa scada nivelul testosteronului?sau poate fi de vina chiar dragostea? Stresul alunga dorinta la fel ca si unele traumatisme....o pauza in toate face mult bine. Daca lucruile nu revin la normal, atunci fiecare trebuie sa mearga pe drumul lui intr-o relatie, sau la un medic bun.
Sportul te poate tine mereu in priza, mancatul echilibrat si la ore exacte poate acoperi toate necesitatile unui om. In fiecare zi o plimbare in aer liber te face mult mai constient, iar dusurile alternative te calesc mult mai mult...de asemeni echilibrul alimentelor este indispensabil sanatatii precum si aerisirea
permanenta a camerelor oxigeneaza creerul si asa gandesti pozitiv. Relaxarea inseamna timp castigat intr-o relatie.
Toti ne plangem ca n-avem timp suficient de a ne relaxa...ca muncim prea mult, ca sa ne mai ocupam si de noi. Ca n-avem vreme de sanatate, de prieteni, de familie, de plimbari in natura.
Asa a fost in familia mea...si unde am ajuns? La destramarea unei casnicii...care scartaia de mult timp din toate incheieturile.
In copilarie, zilele ni se pareau nesfarsit de lungi. Ele nu se masurau in ceasuri , ci pareau o eternitate, in care isi gaseau locul o sumedenie de activitati: joaca de-a v-ati ascunselea, cataratul prin copaci, plimbarile cu bicicleta, construirea unor castele din nisip, imormantatul papusilor cu coronite din florile campului, alergatul permanent si chiar bataile intre copii, toate ne faceau mult mai fericiti decat sunt astazi unii dintre copii.
Cand, in sfarsit, ni se iveste un mic ragaz, constatam ca ne vine mult prea greu sa ne desprindem de obsesia eficientei. Dispunem uneori de mult timp liber si nu stim sa-l pretuim...ce pacat!
Traim continuu la o turatie inalta, fara sa constientizam ca timpul nu se mai intoarce si nu suntem capabili sa ne deconectam de la aceste calculatoare care in final ne fac mai mult rau decat bine.
Ni se pare chinuitor sa nu producem si sa gustam din plin clipa. Ne gandim la atatea lucruri pe care le-am putea pune intr-o anumita ordine...si uitam tocmai de acea clipa minunata de respiro.
O consecinta a presiunii timpului este aceea ca suntem mai putin atenti la nevoile corpului nostru. Facem economie de timp bagand repede ceva la repezeala in gura, ceva care, de regula, e ori prea dulce, ori prea sarat, ori prea gras. Muncim de multe ori mai mult seara...ceea ce nu e bine. Somnul cel mai eficient este intre orele10 seara si 5 dimineata.
O hrana echilibrata in vitamine, un program de sport si somn ne-ar putea reduce stresul de zi cu zi si am scapa de anumite boli ce se ivesc la orizont, cand ti-e lumea mai draga. Daca vom fi relaxati si concentrati-in loc sa ne crispam si sa avem doar cosmaruri-putem schimba ceea ce-i rau si asa vom trai mult mai mult si mult mai frumos.
Pentru a fi mult mai organizati, ne procuram o agenda noua sau citim unul din ghidurile practice existente pe tarabe, care ne invata cum sa valorificam timpul la maximum.
Edward Hallowell caracterizeaza managementul timpului drept "o forma moderna de dieta.Toti ar vrea sa-l practice, putini il pun in practica cu succes si chiar si acestia se intorc intr-o buna zi la vechile lor deprinderi".
” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )
joi, 5 mai 2011
miercuri, 4 mai 2011
Cu cine poate fi asemanat omul?
Cu soarele care e un flacau curat si neumblat in pacate. Pe dansul tare l-a vrut Luna, bagandu-se mereu in seama si-n sufletul lui, iubindu-l foarte mult. Atunci el i-a zis:"Nu destul ard eu lumea, si daca m-as insura cu tine si as avea copii, ce-ar mai fi din oameni?"Ar arde lumea cu totul si s-ar prapadi tot norodul...El a luat atunci o balega si i-a aruncat-o drept in obraz; si acuma se vad doi oameni pe luna, cum o tot ranesc si n-o pot curati de tot. Daca intr-o zi o sa-ti pierzi si ultima speranta in cei dragi..sa nu-ti mai pierzi timpul cautand-o!
Regulament de ordine interioara
Crede doar ce inima ta iti doreste
Nimeni nu-ti poate fagadui fericirea,
Nimic nici cerul nu-ti fagaduieste,
Alina-ti singura mereu, mahnirea!
Purtand din greu povara crucii sale,
Ca rob umil, cerescul imparat
Blagoslovind meleagurile tale,
Departe-n lume pe mine m-a purtat.
Mi-e dor de linistea eterna,
Mi-e dor de cantul meu plecat,
As vrea sa ma asez pe-o perna,
Si langa sufletul ce eu l-am cautat.
Mi-s gandurile iarasi ratacite
De toate cate mi s-au intamplat,
In viata aceasta multe-s putrezite..
Si nu mai stiu , pe ce drum am apucat?
Sunt amintiri de ieri, de-alaltaieri, de azi,
Sunt amintiri ce nu se pot uita..
E bine sa te ridici, chiar daca astazi cazi,
Asa sa-ti fie tie"iubire" toata viata ta.
In sufletul meu prea multe-am adunat,
Sunt amintiri urate ,frumoase, calatoare..
Sunt si vor ramane si amintiri de neuitat,
Ce mult as vrea din suflet, acestea, sa nu zboare!
Nimeni nu-ti poate fagadui fericirea,
Nimic nici cerul nu-ti fagaduieste,
Alina-ti singura mereu, mahnirea!
Purtand din greu povara crucii sale,
Ca rob umil, cerescul imparat
Blagoslovind meleagurile tale,
Departe-n lume pe mine m-a purtat.
Mi-e dor de linistea eterna,
Mi-e dor de cantul meu plecat,
As vrea sa ma asez pe-o perna,
Si langa sufletul ce eu l-am cautat.
Mi-s gandurile iarasi ratacite
De toate cate mi s-au intamplat,
In viata aceasta multe-s putrezite..
Si nu mai stiu , pe ce drum am apucat?
Sunt amintiri de ieri, de-alaltaieri, de azi,
Sunt amintiri ce nu se pot uita..
E bine sa te ridici, chiar daca astazi cazi,
Asa sa-ti fie tie"iubire" toata viata ta.
In sufletul meu prea multe-am adunat,
Sunt amintiri urate ,frumoase, calatoare..
Sunt si vor ramane si amintiri de neuitat,
Ce mult as vrea din suflet, acestea, sa nu zboare!
luni, 2 mai 2011
Splendide versuri
Vreti versuri multe de la mine?
O sa le scriu cu lacrimi multe...
Nu stii ce ti se-ntampla poate maine,
Acum pot scrie vrute si nevrute..
Sunt o fiinta ratacita-n Univers,
Fara el viata mea nu are nici un sens..
Eu care vesnic ravneam la o lumina,
Acum mi-e inima de dorul lui, la fel de plina.
Voi veti rasfoi candva acest album curat
In care iubirea cea curata fara voie a intrat.
Acest album in care mi-am pus tristetea toata,
Si poate imi veti da dreptate, de veti voi ,vreodata....
Unei femei vorbeste-i de versuri, de iubire
De rochii, de distractii, de safire...
Nu o inchide intr-o colivie fara de dragoste,
Va fi pe capul tau , doar o pacoste.
Ar fi o crunta gluma sa mi se spuna-n fata,
Ca am trecut cu nepasare prin propria-mi viata.
Si daca fericirea la mine nicicand n-o sa mai vie,
Eu ma voi inchide iarasi in a mea cochilie.
Orbului poti sa-i lauzi lumina cea curata
Orfanului, in lacrimi, pe mama cea plecata.
Cand recea disperare venit-a timpurie
Sa nu crezi ca viata ti-a fost chiar pustie!
Si daca nimeni nu vine sa planga langa tine
Te vei convinge singur de a lui , sau de a ei iubire...
Poate atunci n-o sa mai ai la ce ravni..
Si atunci cred ca poti in liniste muri.
Si plin de intristare..si chiar de atata plans
Vei constata tu singur de ce oare ,de D-umnezeu ai ras?
Poate ar fi putut sa-mi lase averi, glorii, nume..
La ce sa le lase daca tot voi pleca intr-o zi din asta lume?
O sa le scriu cu lacrimi multe...
Nu stii ce ti se-ntampla poate maine,
Acum pot scrie vrute si nevrute..
Sunt o fiinta ratacita-n Univers,
Fara el viata mea nu are nici un sens..
Eu care vesnic ravneam la o lumina,
Acum mi-e inima de dorul lui, la fel de plina.
Voi veti rasfoi candva acest album curat
In care iubirea cea curata fara voie a intrat.
Acest album in care mi-am pus tristetea toata,
Si poate imi veti da dreptate, de veti voi ,vreodata....
Unei femei vorbeste-i de versuri, de iubire
De rochii, de distractii, de safire...
Nu o inchide intr-o colivie fara de dragoste,
Va fi pe capul tau , doar o pacoste.
Ar fi o crunta gluma sa mi se spuna-n fata,
Ca am trecut cu nepasare prin propria-mi viata.
Si daca fericirea la mine nicicand n-o sa mai vie,
Eu ma voi inchide iarasi in a mea cochilie.
Orbului poti sa-i lauzi lumina cea curata
Orfanului, in lacrimi, pe mama cea plecata.
Cand recea disperare venit-a timpurie
Sa nu crezi ca viata ti-a fost chiar pustie!
Si daca nimeni nu vine sa planga langa tine
Te vei convinge singur de a lui , sau de a ei iubire...
Poate atunci n-o sa mai ai la ce ravni..
Si atunci cred ca poti in liniste muri.
Si plin de intristare..si chiar de atata plans
Vei constata tu singur de ce oare ,de D-umnezeu ai ras?
Poate ar fi putut sa-mi lase averi, glorii, nume..
La ce sa le lase daca tot voi pleca intr-o zi din asta lume?
sâmbătă, 30 aprilie 2011
Hristos a inviat!!
Am fost plecata in Grecia,
O tara minunata-n toate,
Dar Pastele,nicicand nu-l voi uita...
Aici la noi e altfel si la oras si-n sate.
Sunt cu sufletu-mpacata,
Copiii eu i-am vazut,
Dar niciodata nu pot inlocui,
Aceasata tara minunata!
Suntem saraci, o stiu prea bine...
Dar inima mi-e plina, doar de bucurie,
Fericirea va fi doar aici langa tine,
Doar inimioara mea trista, azi o stie.
Sunt pasare cu suflet calator...
Astazi de tine imi este tare dor.
In lumea ta, totul ma infioara iara,
Vreau sa ma iubesti, asa ca prima oara.
O tara minunata-n toate,
Dar Pastele,nicicand nu-l voi uita...
Aici la noi e altfel si la oras si-n sate.
Sunt cu sufletu-mpacata,
Copiii eu i-am vazut,
Dar niciodata nu pot inlocui,
Aceasata tara minunata!
Suntem saraci, o stiu prea bine...
Dar inima mi-e plina, doar de bucurie,
Fericirea va fi doar aici langa tine,
Doar inimioara mea trista, azi o stie.
Sunt pasare cu suflet calator...
Astazi de tine imi este tare dor.
In lumea ta, totul ma infioara iara,
Vreau sa ma iubesti, asa ca prima oara.
luni, 18 aprilie 2011
Ce este dragostea?
Dragostea divina, sfanta,
E cand adanc te daruiesti
Celui ce in cer, exista
Si peste veacuri..aceeasi esti.
El in cer pe toti ne-asteapta,
Toti cu sufletul, curat
Noi sa mai urcam o treapta
Catre sufletul lui drag.
Dragostea divina, sfanta
De cel rau m-a aparat,
Cum sa spun ca nu exista,
Cand in suflet mi-a intrat.
Ca o fiinta urmarita,
Eu mereu lovita-eram
Isus m-a scapat de moarte,
Peste rani a pus balsam.
Dragostea, divina, sfanta,
Mi-ai iertat orice pacat,
Voi canta de fericire,
Toata viata, ne-ncetat.
E cand adanc te daruiesti
Celui ce in cer, exista
Si peste veacuri..aceeasi esti.
El in cer pe toti ne-asteapta,
Toti cu sufletul, curat
Noi sa mai urcam o treapta
Catre sufletul lui drag.
Dragostea divina, sfanta
De cel rau m-a aparat,
Cum sa spun ca nu exista,
Cand in suflet mi-a intrat.
Ca o fiinta urmarita,
Eu mereu lovita-eram
Isus m-a scapat de moarte,
Peste rani a pus balsam.
Dragostea, divina, sfanta,
Mi-ai iertat orice pacat,
Voi canta de fericire,
Toata viata, ne-ncetat.
miercuri, 13 aprilie 2011
Iubirea exista?
Cobor si ma ridic doar prin iubire,
Hai, vino , mai stai la mine fericire!
Un strop de dragoste de ai
Tu fericire nu poti pleca asa..., tu stai.
Ma-nchin in fiecare zi doar prin iubire,
Nu vreau sa fie, o vorba-n vant sau risipire?
De timp pierdut, de dor aprins,
Nu vreau sa cred ca maine ea s-a stins.
Purtam cu grija-n suflet dorul greu...
De tot ce-a fost frumos, n-avem pareri de rau...
Cu dragoste te-ai daruit cuvantului rascolitor,
Eu voi ramane, tu vei ramane mereu nemuritor.
Iubirea deci exista?O intrebare poate optimista,
Pentru cei ce inca se iubesc, traiesc si canta.
Coboara azi iubirea-mi toata intr-un vers
Ce-a izvorat din doua suflete stinghere-n Univers.
Hai, vino , mai stai la mine fericire!
Un strop de dragoste de ai
Tu fericire nu poti pleca asa..., tu stai.
Ma-nchin in fiecare zi doar prin iubire,
Nu vreau sa fie, o vorba-n vant sau risipire?
De timp pierdut, de dor aprins,
Nu vreau sa cred ca maine ea s-a stins.
Purtam cu grija-n suflet dorul greu...
De tot ce-a fost frumos, n-avem pareri de rau...
Cu dragoste te-ai daruit cuvantului rascolitor,
Eu voi ramane, tu vei ramane mereu nemuritor.
Iubirea deci exista?O intrebare poate optimista,
Pentru cei ce inca se iubesc, traiesc si canta.
Coboara azi iubirea-mi toata intr-un vers
Ce-a izvorat din doua suflete stinghere-n Univers.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)