Solutionarea conflictelor prin iubirea de sine

"Cum suntem in interior, asa suntem si-n exterior"
Fara o iubire profunda a eului din noi, nu putem solutiona conflictele din exterior. Se intampla adeseori sa repetam in viata greselile parintilor nostri, de ce? Ei au fost primele modele, exemple ale noastre. Cine poate sa fie perfect in viata aceasta? Dar sa incercam macar pe jumatate sa fim niste modele bune pentru copiii nostri. Ei nu-si pot trai eul propriu, ci un model preluat din familie sau dinafara, preluat in mod inconstient la o varsta frageda. Daca modelul a fost unul cu agresivitate, oare la ce ne putem astepta mai tarziu? Ei isi vor agresa semenii tot cu reprosuri, conditii, pretentii si acuze, asa cum au vazut odinioara in copilarie. Ne miram cand cresc mari copiii nostri de ce nu ne asculta? Iata de ce? noi suntem primele modele in viata lor, si numai de noi depinde viitorul lor.
Conflictul din exterior cu omenii din preajma nu este altceva decat o lupta permanenta cu ceea ce este in interiorul tau. Iar aceasta poate sta la originea mortii celulelor. Daca vreti sa fiti sanatosi, daca vreti ca celulele dumneavoastra sa fie in forma maxima, feriti-va de conflicte cat puteti de mult. Incercati sa fiti cat mai generosi, toleranti, sa nu va lasati tulburat de comportamentul celor din jur, dar nici nu incercati sa va impuneti cu duritate opinia, nu va amestecati in treburile persoanelor apropiate(copii, parinti, parteneri, frati, surori, socri, vecini etc.)
Cine se iubeste pe sine se stimeaza mult mai mult si poarta mult mai multa pace-n suflet, mai multa modestie si armonie. Multe lucruri din exterior inceteaza sa ne mai deranjeze..asa putem face fata cu brio tuturor greutatilor. Manifestam mai multa intelegere si calm fata de atitudinile si deciziile celorlalti. Asa oamenii se vor simti mult mai bine in prezenta noastra.

Ma rog in fiecare zi...

In fiecare zi ma rog..
la tine, mama mea cea buna,
Tu ai fost apa cea curata,
din a mea fantana.

In fiecae zi ma rog...
la florile lunii lui Mai,
Tu dragoste curata, ce-ai fost,
ramai aici cu mine,te rog, mai stai!

In fiecare zi ma rog...
la ale tale soapte de amor,
Nu vreau sa pleci iubire,
as vrea, langa tine eu sa mor!

In fiecare zi ma rog...
la luna si la stele,
Sa-ti fie tie bine maine,
aici in bratele mele!

Care sunt cele mai bune creme pentru fata ta?

Nu mai este mult si vara ne bate-n usa.Ce vom face cu fata noastra, care va fi arsa de soarele arzator si surazator? Iata ce propunere am eu.
Laboratorul din bucataria noastra. Multe feme delimiteaza strict bucataria de baie: in prima gatesc, in cea de-a doua isi ingrijesc frumusetea. Unele dintre ele se-ndeamna cu chiu cu vai, cam odata pe luna, sa prepare o masca si s-o aplice pe fata. Din modul greoi si complicat in care-o fac, devine evident cat de dificila li s-a parut luarea acestei hotarari eroice.
Si cand te gandesti cat de simplu este!Cu un dram de placere si cu putina stiinta, gasesti in bucatarie toate acele substante potrivite care fac prepararea si aplicarea cremelor proaspete, a mastilor si a compreselor un adevarat regal. Folosirea miezului de la fructe, a smantanii, a iaurtului, oualelor, a sucurilor de fructe si legume, a drojdiei de bere, in stare proaspata, nu ridica nici o problema.
Pastrati permanent in frigider o cutie sau un borcanel cu crema dvs.preferata. Aceasta crema hranitoare devine, practic, baza cosmeticii practicate de dumneavoastra pentru viitor. Este mult mai eficace si mai sanatoasa decat cosmeticele din comert. In fiecare dimineata si seara aplicati pe fata bine curatata un strat subtire din aceste creme si veti vedea cum intineriti de la o zi la alta...
Un produs ideal este maioneza:Preparata, pur si simplu dintr-un ou, putina zeama de lamaie + un firicel de ulei de masline.
Este una din cremele cel mai usor de preparat si este una dintre cele mai bune , deoarece virtutile ei transforma orice ten, in cateva zile, intr-unul sanatos, proaspat si stralucitor.

Povestea unei femei invingatoare

Mi-as fi dorit mult sa incep aceasta poveste intr-o nota mult mai optimista...dar viata mea s-a desfasurat exact asa dupa cum am trait-o. Am venit pe lume a cincea din familie(adica la mijloc)deci sunt intre ciocan si nicovala. Primul frate a murit la sase luni..si eu am ramas la mijloc. Am fost o fetita, cu parul blond carliontat si ochii caprui. Intodeauna am stiut ca o sa izbutesc in toate, oricat de greu imi va fi. Necazurile prin care eu am trait m-au facut sa renasc din propria-mi cenusa. Cu incredere, poti reusi!Nu-ti trebuie decat putin noroc si multa vointa! Un imbold pentru cei descurajati...
Dumnezeu mi-a dat creer si putin noroc...mi-a dat putere si am continuat studiile ,chiar daca am fost foarte bolnava, cand eram mica. Am invatat sa respect oamenii...si munca lor. Iar mai presus de toate, am invatat sa nu ma las prada bolii si sa nu devin o intretinuta. Ziua, singurii prieteni mi-au fost soarele, apa, padurea si campia, iar noaptea luna de pe cer si rugaciunile. Am avut langa mine doi copii, care mi-au fost sprijin si la bine si la greu..iar acum un om minunat, care doreste sa ma sprijine in tot ceea ce vreau sa fac. Chiar nu am de ce ma plange astazi, sunt cu adevarat fericita. Ca fiecare om am avut dureri insuportabile, dar nu am renuntat, voiam sa-mi dovedesc ca sunt in stare si, cu sufletul deschis, pot spune ca am reusit. Doresc din suflet sa le multumesc tuturor prietenilor care ma cunosc si ,la care nu le-am facut nici un rau...ci doar bine. Nu ma gasesc a fi o frumoasa, dar stiu ca fizicul meu a placut intodeauna-fara sa mi se spuna in fata ca sunt o draguta. D-zeu m-a proportionat bine in toate, dar fizicul meu va ramane comun, ca al tuturor femeilor trecute de o anumita varsta. Mi-a fost frica intodeauna de prima atintire asupra mea...de aceea poate am evitat de multe ori privirea lor. Realmente, ma tem ca nu sunt iubita asa cum as fi dorit eu...din tot sufletul si nu pe jumatate. Mi-ar placea mult sa stiu ca as mai trebui cuiva. Mi-ar placea mult sa arat interiorul sufletului meu si ca ceea ce arata fata sa fie si in interior. Dar nu este chiar asa? Voi ramane o necunoscuta?
Stiu ca nu voi fi respinsa..dar nici iubita asa cum eu imi doresc. Stiu ca nu voi avea niciodata seductia Juliei Roberts!Dar voi face eforturi sa ma "imblanzesc". Lipsa de neincredere in unii oameni m-a determinat sa nu pot avansa nici in profesie, acum vreau sa lupt cu asta. Obiectivul meu astazi este sa ma simt din ce in ce mai bine pe toate planurile, indiferent de aparenta fizica. Stiu ca frumusetea este strans legata de starea de bine...de aceea voi lupta sa-mi fie numai bine.
In prezent nu ma mai chinui, incerc sa privesc lucrurile neutru. Dar exista o
suferinta in relatia amoroasa, pe care va trebui sa mi-o rezolv singura intr-o zi. Probabil ca toate acestea au o legatura cu mama mea, care nu mi-a oferit acea protectie necesara pentru a fi iubita neconditionat, de cineva...chiar daca nu am fost o fetita frumoasa. Si atunci cand cresti daca nu te vezi frumoasa , nu te vezi frumoasa toata viata...

Un film interesant...durere sau vindecare?

Aspiratia catre iubirea perfecta, este poate cea mai importanta cale de a supravetui, acest lucru presupune bunavointa din ambele parti. Una dintre cele mai grave boli o reprezinta lipsa iubirii...si cand o gasim nu stim s-o pretuim..se transforma in durere. Ce sa fie oare? O mai mare durere sau vindecare? Iubirea dintre oameni nu se supune controlului mintii si nu se obtine la comanda. Iubirea n-ar trebui sa fie oferita sub presiunea unor constrangeri sociale sau din teama de a nu pierde pe cineva. Asteptand permanent sa fim neaparat iubiti si pretinzand acest lucru, creeam doar blocaje, caci o astfel de atitudine n-are de a face cu iubirea libera, adevarata. Cine se minte permanent pe sine si pe ceilalti, jucand fals, ajunge intr-o zi sa fie pus cu fata la zid. Mai precis se imbolnaveste si mai rau. De ce? Pentru ca lipsa iubirii ne perturba nu doar sentimentele curate ci si functiile celulelor care compun orgnismul. Unele stari sufletesti cum ar fi amaraciunea, mania, nemultumirea si agresiunea, insotite adesea de o aroganta ascunsa si o dorinta de razbunare, sunt gauri negre care ne seaca de energie. Solutia ideala aproape pentru toate conflictele interumane, in special cand ele au ajuns sa provoace grave boli, poate fi gasita prin iubirea de sine."IUBESTE-TI APROAPELE CA PE TINE INSU-TI", aceasta pilda a lui ISUS, nu a fost spusa degeaba! Daca iubirea adevarata nu porneste din adancul inimii noastre si nu se afla in rezonanta cu semenele de langa el, nu poate fi iubire. Intr-o buna zi, peste ani, castelul injghebat din carti de joc sau pazzle, al iubirii conditionate si egocentrice se va narui la fel ca un castel construit din nisip. Ce inseamna iubirea de sine? - Sa poti sa restabilesti contactul cu tine insuti. Sa nu mai fii un strain in propria-ti casa. - Sa te acceptoi asa cum esti, cu tot cu defecte, si sa te ierti pentru greselile comise in trecut. - Sa dai atentie sentimentelor tale si sa actionezi in virtutea lor. Sa fii bun cu tine si sa-ti rezervi timp pentru tine. Sa restabilesti legatura cu inima si cu pantecele tau si sa te imprietenesti cu tine. Noi nu putem avea o legatura adevarata cu semenii nostri, daca nu ne iubim pe noi insine si nu ne aflam in contct cu D-zeu(sufletul). - Impaca-te cu tine insuti! Problemele si conflictee dintr-o relatie isi pot gasi cel mai bine rezolvarea dupa ce tu te-ai limpezit, ti-ai descoprit eul divin si te-ai detasat de modele conflictuale induse de altii. - Iubirea de sine iti daruieste protectie, siguranta, incredere in sine, te conduce spre o implinire si-o pace interioara deplina. Iubirea de sine este averea noastra cea mai de pret. Fara aceasta iubire interioara, cu greu reusim sa ajungem la o armonie interioara si pace launtrica. Ca sa facem pasul catre aceasta iubire trebuie sa daramam tot cea fost urat inainte(modele de gandire si de comportament), astfel sa putem face pasul spre propriile noastre ganduri curate si sentimente. Generozitata, toleranta, curajul, sinceritatea si mai ales , credinta in D-ZEU amplifica perceptia iubirii. Dimpotriva, formele negative de comportament, ca tendinta de a critica totul si amestecul in viata altora, barfa, clevetirea, stresul, ura ascunsa, mania, reprosurile, revendicarile, razbunaea, gelozia, atacurile verbale, invinuirile etc...,restrag considerabil prceptia sentimentelor placute si fericite. Aceste atitudini perturbatoare au drept rezultat o saracire energetica si un pericol pe care nu-l putem sublinia indeajuns; degenerarea treptata a tuturor celulelor. In clipa cand noi ranim pe cineva, producem o rana si-n interiorul nostru. Ar trebui de fiecare data sa ne intrebam ce se intampla cu noi? Care sunt cauzele ce ne dezechilibreaza? De ce suntem permanent nemultumiti?In dimineata aceasta am urmarit un film interesant pe TCM,si am tras concluzia ca nu ai ce cauta in compania unei persoane care ti-a inselat increderea si respectul de sine. Femeia aceasta a avut incredere oarba in cineva si? O chinuiau tot felul de ganduri noaptea...si n-a stat mult , plecand in goana spre locuita respectivului cu o masina. A ramas profund dezamagita cand si-a vazut prietenul incolacit langa o alta persoana...atunci a desfacut o cutie cu vopsea si a turnat-o peste cei doi. Un om conflictual nu-si va putea gasi niciodata cu adevarat satisfactia si fericirea, nici in plan personal dar nici profesional, decat in clipa cand isi va schimba pe deplin comportamentul sau. Tineti minte:iubirea de sine este calea inimii, si nicidecum o pozitie egocentrica. Cel ce devine mai iubitor cu propria persoana automat se va schimba si in relatia cu celelalte persoane. Unde este iubire este si Dumnezeu.

O noua poveste de dragoste...un nou inceput?

Visele, aceste cai regale, cum le numea Freud, sunt prin definitie necontrolabile, la fel ca si sentimentele de dragoste. Iubesti si atat. Exista totusi o explicatie in toate. Fabricate de creerul nostru, care"macina "intr-una toate visele, gandurile de peste zi si noapte, filmele noastre personale, pot pastra mult timp o nota de mister. Cultivate in permanenta ele pot deveni realitati, sau pot ramane untr-un sdadiu latent, pentru a ne "hrani", cu tot ce viata ne-a harazit sa fie frumos.
Noi visam aproximativ 100 de minute pe noapte, spun specialistii in vise. Aceasta productie de imagini mentale are loc in faza de somn paradoxal. Visul este un proces natural, indinspensabil echilibrului psihic, chiar daca,necunoscandu-i functia"stiintific" definita, el isi mai pastreaza doza lui de mister. Procesul acesta de fabricare al viselor serveste totusi si la ceva bun...depinde insa ce se petrece ziua cu noi? Aceasta activitate transforma memoria de durata scurta in memorie de durata lunga. Nu spunem degeaba ca "noaptea poate fi un sfetnic bun".
Ne influenteaza cu ceva oare visele? Cu siguranta ca da! Traieste momentul cu adevarat..ca sa ai o viata cat mai placuta, mai palpitanta si reala. Iar un cosmar oribil, ne poate face nefericiti pentru toata ziua....Visele noastre influenteaza continutul viselor si cursul vietii cotidiene.Imbatranind o sa ne amintim mai greu toate visele, important sa ni le amintim doar pe cele frumoase.





influenteaza

Se duce primavara...

Se duce primavara si imi pare rau,
Ca tu nu esti langa mine, dragul meu.
Voi toti ce mi-ati fost aproape-n noapte,
Nu uitati, de dorul meu, de-ale mele soapte....

Primavara a fost si va pleca din inima mea,
Pe tine, radioule ,si om bun, nu te-oi uita!
Adunati-mi voi toate dorurile arse de dor,
Adunati-mi toti ingerii de pe cer, ca sa nu mor.

Sriviti-mi foamea de viata si de chin,
Astazi in fata voasta ,eu iarasi ma inchin!
Se duce primavara, poate ma duc si eu...
Vor ramane poate ,doar parerile de rau.

Am sa va las doar visele-mi ravasite-n pripa,
Si-un dor aprins, de un sarut, pe-a lui aripa.
Voi fi o pasare ascunsa-n noapte,in gandul tau fugar..
Voi fi un suflet nemangaiat, mereu hoinar!