Viata mea intre trecut si prezent

"Ce am cheltuit, am pierdut;ce am avut, am lasat altora;dar ce am dat din suflet mai este inca al meu"-La Oxenstierna

Cele mai dificile lucruri pe care nu le poate realiza un om nu sunt suferintele trupesti si nici cele spirituale ci altele...
-Sa rasplatesti ura prin dragoste;
-Sa recunosti atunci cand nu ai dreptate;
-Sa spui ca e posibil de realizat un lucru imposibil;
-Sa iubesti neconditionat o alta persoana;
-Sa te ridici doar prin ambitia ta si nu prin prostia altora;
-Sa alungi boala din corpul tau fara medicamente;
-sa..............??
"Dar lucru cel mai scump e cinstea" asa spun invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie. Sunt putine celelalte virtuti morale care sa nu presupuna si aceasta calitate. Nu poti fi viteaz, drept, patriot,etc..,daca nu esti cinstit cu tine si cu ceilalti, indiferent de distanta care te desparte.
Poti fi cu adevarat cinstit doar cand tu insuti nu ai nimic ati reprosa,nu ai nici un gand ascuns, nici o intentie rea, nici o fapta urata savarsita de care trebuie sa te feresti de ceilalti pamanteni. Aceasta atitudine e greu de insusit de catre multi oameni...vorba e una si realitatea ese de fapt alta.
Cand ajungi sa-ti insusesti organic atitudinea cinstita privesti deschis in ochii celorlalti, te impui in proprii tai ochi, iti poti permite o atitudine demna, fara teama de a fi candva "prins cu mata-n sac"....
"Cerul senin de trasnete nu se teme niciodaa", subliniind de fapt linistea, seninatatea si demnitatea omului cinstit(asa a fost mama mea, de la care am invatat cate ceva). Sa-ti respecti intodeauna promisiunile si cuvantul dat "fagaduiala data e datorie curata", inseamna sa nu te rusinezi de conditia ta fizica si psihica, si asa nu ti se poate reprosa nimic in aceasta privinta.
"Lacomia pierde omenia" acest proverb romanesc nu trebuie niciodata uitat de unele fiinte omenesti. Sa fii modest, cumpatat in toate, ospitalier cu ceilalti, nu e greu de realizat, daca tu vrei cu adevarat sa fii un om cu principii morale oneste.
Eu cred ca in limita posibililui am cautat atat in trecut cat si in prezent sa fiu un astfel de om....si am intalnit inca o persoana draga mult mie care deocamdata nu a ascuns prea multe din trecutul sau...insa mai este de discutat??

Cine ne ridica moralul si prin ce?

Nimeni nu poate sa ne ridice moralul mai bine decat noi. Dar uneori simtim si nevoia unui om dinafara ca sa ne aduca laude. Prin unele laude , sfaturi, recompense...santem stimulati sa mergem mai departe, ne fac sa gandim pozitiv, asadar sa fim si pretuiti mai mult. Asa putem sa ne mentinem mult mai sanatosi, mai increzatori in fortele noastre proprii. Imi amintesc cu drag de clipele, cand urcam pe scena improvizata de cadrele didactice, ca sa-mi ridic premiul I si coronita. Doar intr-un singur an(clasa a IV-a)am luat premiul al -II-lea si simteam cum ma prabusesc cu scena cu tot...oare de ce? Era pe vremea aceea simtul raspunderii si recunostinta fata de parintii tai, care ti-au dat viata, acum? nu cred ca mai exista...vor doar bani nemunciti. Recunoasterea unui om ca e mai bun decat celalalt are nenumarate chipuri. Toate recompensele dau nastere unui sentiment extraordinar, asemanator cu iubirea neconditionata, centrul satisfactiei din creer secreta dopamina, un neurotransmitator euforizant. Mandria ne inunda tot corpul si parca il si insufleteste. Noi oamenii asa ne nastem cu aceasta dependenta fata de acest sentiment, mult mai mult decat ne imaginam. Chiar daca suntem fermi convinsi de propria noastra valoare, simtim uneori sa fim apreciati si de alte persoane. Aprecierea pe care o primesti din suflet este un factor primordial, generator de motivatie, un catalizator al fericirii interioare. Numai printr-un echilibru emotional pozitiv reusesti sa inlaturi negativismul si sa mergi mai departe...aceasta poate impulsiona dorinta noastra de actiune, pe o perioada mult mai lunga. Elogiul, este mult mai eficient decat critica. Premiile acordate la locul de munca, te fac mult mai activ, "vorba dulce-mult aduce". Acest proverb romanesc nu trebuie uitat niciodata, indiferent ce rang ai in societate. Desi ma indoiesc mult, cand il spun, deoarec multi nu-l pun in practica. De cele mai multe ori criticam copiii,sotul, sotia, rudele, cu reprosurile noastre stresante zilnice...fara sa vedem care sunt cauzele reale ce au dus la aparitia stresului. Unii copii nemaisuportand atmosfera din casa, fug in lumea lor, refugindu-se fiecare in ceea ce vrea muschiul lor. Prea tarziu, incercam sa-i readucem pe drumul cel bun, dupa cativa ani intervine rutina in toate. Din greselile parintilor ,ar trebui sa invete si ei la randul lor ceva...dar nu se intampla asa, ci tocmai invers. Cand cineva doreste sa intemeieze un cuplu sa discute mult mai multe despre modalitatea optima de a oferi complimente, sentimente curate si de ce nu, si recompense. Unii fac risipa doar de cuvinte in vant, altii doar de bani..si se trezesc ca de fapt nu au castigat nimic din acea relatie... De ce am avea nevoie acuta de aceste complimente? Natura ne-a inzestrat pe noi oamenii cu creer, cu un sistem nervos "sociabil"si nu irascibil, dar pacatul nostru este ca nu stim sa-l folosim doar pentru a ne fi bine. In creerul nostru se gasesc neuronii care analizeaza si reproduc orice miscare, expresie faciala sau schimbare de dispozitie. Daca nu am sti sa ne controlam impusurile, ce s-ar putea intampla? Zilnic ar fi doar crime, batai, reprosuri si totul s-ar duce de rapa...asadar, este necesar sa venim intodeauna si cu laude, fiindca nu ne doare gura. La locul de munca intampinam multe din cauza colegilor invidiosi, ce putem face noi?Sa-i tratam cu respect sau cu indiferenta? Parerea mea este sa-i lasam sa fiarba in sucul propriu ce si l-au preparat, si intr-o zi nu vor mai avea incotr-o si te vor aprecia. La fel se intampla si intr-o casnicie...cand vede ca te-a pierdut de tot, atunci incearca mai mult sa te recupereze, de parca ai fi un bun amanetat. "LAUDA NU-SI MAI ATINGE SCOPUL DACA SE TRANSFORMA IN VORBA GOALA"

Ogarul afgan, vanatorul perfect

Stiai,ca acest caine a fost preferatul lui NOE?
Iti doresti si tu un caine la fel de activ? Ogarul afgan este alegerea perfecta.Tot ce trebuie facut este sa te inarmezi cu rabdare pentru ca, desi este foarte inteligent, e incapatanat ca si un catar si greu de dresat...
PUNCTE FORTE:calm, rabdator, seducator, poseda ceea ce noi oamenii, numim bun-simt.Se ataseeaza foarte tare de stapan, dar isi pastreaza mult timp spiritul independent.
PUNCTE SLABE:in primii ani de viata(doi)nu poate fi lasat singur in casa...este obisnuit sa traiasca in haita si de aceea nu suporta singuratatea, care pune amprente pe caracterul distant si independent.In plus, din plictiseala, roade lucrurile de prin casa(ceea ce-i place mai mult).Din instinct, vaneaza tot ce se misca in preajma lui, de aceea nu e indicat sa traiasca in preajma animalelor mici.
UN AVERTISMENT SI PENTRU CEI SLABI DE INGER!!!!!!!!!

CHEC DE CIOCOLATA

O bunatate de prajiturica in fata careia nici cel mai carcotas musafir nu rezista...o simfonie de ciocolata preparata in casa...
Ingrediente:300 g ciocolata neagra,150 g unt,150g zahar tos,6 lingurite de cacao,6 oua, 450 ml frisca lichida,300g crema de menta.
Preparare:
1.Pune ciocolata la topit pe o oala cu apa ferbinte la foc mic, amestecand des. Apoi mixeaza untul cu 75 g zahar, pana devine cremos. Adauga cacaua, apoi ciocolata topita.
2.Intr-un vas, bate apoi galbenusurile cu restul de zahar pana ce mixerul face urme in crema iar in alt vas bate frisca.
3. Adauga acum frisca si amesteca incet, dar pana ce totul se incorporeaza complet, astfel incat crema devene fina ca o alifie.
4.Pune hartie de copt intr-o forma de chec si torni preparatul astfel: un strat grosut de crema de menta, apoi unul de ciocolata, si tot asa pana ce ala de deasupra sa fie de menta. Dai apoi la frigider pana a doua zi, cand il tai ca pe felia de chec.

POFTA BUNA ,VA UREAZA MARIUCA!

Sunt oameni detectivi dar si arbori!

Cine nu a auzit despre oameni care, cu ajutorul unei nuieluse de alun, stiu sa gaseasca izvoare subterane pentru fantani, zacaminte de minerale, comori de aur, ba, uneori, si ramasite omenesti disparute in timp. Asemenea unor detectivi iscusiti, unele plante, folosite cu un dichis anume, descopera taine ascunse in adancul pamantului.
Nuiaua de alun cu care oamenii cautau odinioara locurile unde sa-si sape fatani este un instrument de investigare in planul eteric. Traditia cerea ca nuiaua fantanarului sa fie facuta dintr-o creanga de alun bifurcata, crescuta primavara si retezata spre sfarsitul lui iunie, in preajma sarbatorii de Sanzaiene, intr-o zi prielnica si la ceasul astral potrivit. O asemenea nuia detecteaza radiatiile telurice, ca si mineriurile ascunse in pamant.
Pentru descoperirea surselor de apa este insa nevoie mai mult de o creanga de salcie, deoarece salcia traieste in preajma paraielor, asadar e strans legata de ea.
Taierea crengii trebuia sa respecte un intreg ritual. Ea se facea de preferinta pe la mijlocul noptii dinaintea celei mai lungi zile a anului(21 iunie, solstitiul de vara),cu un cutit nou, ce fusese cufundat in aghiazma. Fantanarul se apropia de tufa de alun mergand de-a-ndaratalea, apuca ramura aleasa cu mana stanga infasurata intr-o panza alba, o tragea in fata printre picioare, in timp ce rostea o anumita formula magica, iar apoi o taia. Nuiaua era folosita, in tacere si cu respect, de una si aceeasi persoana si se cresta cate un semn pe fiecare din bratele furcii, pentru a sti care trebuie tinut cu mana dreapta si care cu stanga, fiindca se credea ca nuiaua se desprinde cu purtatorul ei si i se adapteaza, astfel incat fluxul lui de energie personala sa poata circula printr-insa nestingherit.
Cand omul inainteaza, strangand in maini cele doua capete ale furcii, el va ajunge la un moment dat intr-un loc unde punctul de intalnire al celor doua ramuri se va misca repede si cu putere in jos, aratandu-i ca acolo se afla ceea ce cauta. Este posibil chiar ca nuiaua sa se indoaie de mai multe ori, numarul batailor indicand exact la cati metri sub pamnt se gaseste lucrul cautat.
Pentru aceasta, purtatorul nuielei trebuie sa se concentreze cu toata puterea gandului sau asupra a ceea ce vrea sa descopere, indiferent ca e vorba de radiatii teliurice, surse de apa, o comoara ingropata sau temeliile unei constructii disparute. Vibratiile gandului si vibratiile obiectului cautat, oricare ar fi el, se intalnesc prin intermediul nuielei fantanarului.
Totusi, cateodata nu avem nevoie de o nuia pentru a da de urma anumitor materii sau filoane de minereuri din pamant, deoarece numeroase plante ne semnaleaza, chiar prin locul unde cresc, faptul ca acolo solul contine acele substante care le sunt indispensabile pentru dezvoltarea lor.
Si acum o intrebare mai sensibila:"Cine detecteaza un om mai mult timp crede ca va trai mai bine cu aceasta sau cu acesta?"

Credinta

As vrea sa am credinta, ca-mi va fi bine
Sa fiu o calauza alaturea de tine.
Sa nu-i dezamagesc pe cei ce cred in mine
Sa cred ca nu-i departe..clipa care vine.

Sa raman tot asa puternica, cum mama m-a nascut
S-o pot lua incet dar sigur, pe-un drum necunoscut.
Sa am curajul de-a merge mai departe..mai departe,
Sa nu-mi ramana visul intiparit doar intr-o carte.

Ma rog in fiecare zi sa-ti fie numai bine,
Sa ma visezi tu seara ,alaturea de tine.
Nu vreau sa fii iar singur, suflete de rand,
Viata nu e frumoasa, decat aicea pe pamant.

Spleen-Etienne Lousteau

Vreti versuri de la mine, un biet necunoscut
Ce rataceste-n lume cu suflet nestiut
Si il inghite haul?
Eu, care caut vesnic in noapte vreo lumina
Si din aceasta viata de suferinta plina
Vad astazi numai raul?
O mana de femeie va rasfoi, vreodata
Acest album in care mi-am pus tristetea toata
De ce s-o-ntunec eu?
Unei femei vorbeste-i de versuri, de iubire
De baluri, de matasuri, de rochii, de safire
Si-un pic de Dumnezeu.
Ar fi o crunta gluma sa mi se spuna-n fata
Cu nepasare, mie, cel obosit de viata:
Tu fericirea mi-o arata.
Dar orbului poti sa-i lauzi lumina cea curata
Orfanului, in lacrimi, pe mama ce-i plecata
Si inima i-o frangi!
Cand recea disperare venit-a timpurie
Cand nimeni nu te striga in noaptea cea pustie
Ce-ai mai putea ravni?
Si cand nu vine nimeni sa planga langa tine
O inima prea plina durerea sa-ti aline
Mai bine ai muri.
Si plin de intristare si am ajuns de plans
Eu, care altadata de Dumnezeu am ras
Cu ingamfare, singur.
Ar fi putut sa-mi lase averi, glorii, nume
Dar el, din inaltime m-a aruncat in lume
Urat, sarac si singur!