Ti-as zice!

Ti-as zice ca esti frumoasa,
Dar in umbra serii, esti tot dureroasa.
Ti-as zice ca esti o floare,
Dar ce folos, ea se ofileste si moare.
Ti-as zice ca esti frumoasa,
Dar nu esti ca pasarea de voioasa.
Maine poate sufletu-mi se-nchina tie,
Si-o sa traim intr-o vesnica fratie...
Prin vesnica mea gingasa zambire,
Tu imi aduci in suflet bucurie, fericire.

Curaj , prieten drag!

In pieptul unui turn, bate un clopot
Curaj, prieten drag, ca prin venele-ti subtiri
Va curge iar speranta ca un ropot
Si vei gasi un suflet bland si marile iubiri.
Iubirea de parinti e tare dureroasa...
Si cand in jur totu-i pustiu,
Poate maine inima ta, va fi iar voioasa
Astazi din suflet pentru tine scriu.
Ridica capul sus, nu te-ntrista prea mult
Cand un necaz te copleseste...
Eu sunt aceeasi azi , n-o sa ma schimb nicicand..
A suferi, a iubi, a infrunta necazul,
Eu cred ca-i omeneste.

TOTUL A FOST CA O MUZICA

Totul a fost ca o muzica minunata care iti dezmiarda sufletul, iti destinde trupul si de care cu greu te poti desparti. A fost o intimitate aparte, o armonie linistita intre timp si spatiu, chiar o comunicare aproape perfecta. Dupa cele intamplate nu poti uita totul asa de usor, dar eu cred ca o poti lua de la inceput....nu trebuie decat sa vrei. Ce a fost urat sa uitam si sa ne amintim doar clipele frumoase. Nu gandurile ma vor impiedica sa adorm ci fiecare particica din trupul sau. Sufletul meu nu-si va gasi linistea niciodata in alta parte..
Voi visa la toate garile prin care am trecut..gari mici sau mai mari necunoscute pana atunci de mine. Cineva, intr-o zi, va vorbi despre toate cele intamplate, la cat de tare m-au lovit...acum nu sunt in stare sa vorbesc. Putem comunica si fara sa avem nevoie de cuvinte care dor.

SINGUR!!!

Este graitoare urmatoarea intamplare, care ne caracterizeaza mai mult sau mai putin:


Pelerinul: Blagosloviti , parinte..

Parintele: Domnul sa te binecuvanteze fiule...esti singur?


Pelerinul: Din pacate, da parinte , sunt singur. Oamenii, apropiati casei mele m-au parasit....


Parintele: Te-au parasit ei sau tu i-ai parasit? Si iti pare rau ca esti singur?


Pelerinul: Da, sunt singur si imi pare rau, tare rau...insa jur ca nu eu sunt de vina. Eu chiar m-am luptat sa iubesc oamenii, chiar si pe cei straini, si sunt pregatit sa ma jertfesc pentru ei, dar nu pot sa iubesc un om anume. De indata ce se aseaza cineva langa mine, ma tulbur foarte tare. Ma deranjeaza ceea ce spune, ceea ce face si nu il suport decat foarte putin timp langa mine. Sfarsesc sa fac companie doar cu mine insumi...si nu stiu de ce?


Am intodeauna cele mai bune intentii, crede-ma parinte, insa nu -i pot suporta. Aceasta este nefericirea mea cea mai mare pe acest pamant care in curand va disparea de tot...


Parintele: Dar de unde stii tu fiule ce se va intampla, daca nu poti iubi pe aproapele tau ca pe tine insu-ti? Omul se primejduieste singur din cauza propriilor minciuni si asa isi pierde pretuirea fata de el insusi si acesta este cel mai mare rau. Sfatul meu este sa nu te iubesti exagerat pe tine insuti. si sa te indreptatesti tot tu intodeauna.


Pelerinul: Sunt bun , parinte... Nu va spun minciuni. Iubesc intreaga umanitate. Vreau sa ma jertfesc pentru toti.Visez la o societate fericita si eu sa fiu cauza acestei fericiri. Il iubesc pe Isus. Insa...?


Parintele:Continua , fiule....


Pelerinul: Insa celalalt, omul concret care se va afla pe drumul vietii, naruieste toate aceste vise ...si ma intreb de ce? Am vrut sa ma casatoresc, insa nu am reusit si stau singur. Mi-a fost tare frica ca nu voi gasi o femeie cu care sa ma potrivesc. Am vrut sa am multi prieteni, insa nu-i am si traiesc singur. Ceilalti ma deranjeaza, toti sunt de vina inaintea mea...oare de ce le caut nod in papura la toti? Ca sa ma crezi, uite un xemplu: am intrat trei insi in Muntele Athos, eu si doi prieteni de-ai mei. Sunt oamen buni. Ne-au pus in aceeasi camera. N-am inchis un ochi toata noaptea. Unul era racit si a stranutat toata noaptea, celalalt a adormit imediat si prin vis cerea ajutor, asa de tare ca te apuca groaza. Nu am inchis un ochi toata noaptea. Cand dimineata a batut toaca ..ma durea ingrozitor de tare capul. Cand m-am trezit in loc sa merg la Sf .Liturghie, mi-am luat rucsacul si am plecat asa de unul singur , si de atunci sunt tot singur. Pe drum imi ziceam asa: Vino, tu , cel singur la cel singur!


Oare se va milostivi de mine bunul Dumnezeu? Parinte am spus tot adevarul. Iubesc omenirea, dar nu pot sa-l iubesc pe aproapele.


Parintele: Fiule, te-am ascultat cu mare atentie Se pare ca esti sincer. Insa faci o mare greseala, fara sa stii. O sa-ti atrag atentia, cu multa dragoste, ...nu iubesti pe nimeni, decat doar pe tine.


Cand vei accepta un alt chip de om langa tine..si mai ales un chip de om aflat la necaz sa stii ca nu vei mai fi niciodata singur...

Un alt anotimp, o noua viata....

Acum ma voi trezi dintr-un somn adanc la realitate...chiar daca nu m-am scuturat inca de tot, de lantul amintirilor....ce-mi mai rascolesc inca toate madularele. Nu voi lasa gandul sa-mi bantuie prea tare prin toate sertarasele sufletului, deoarece e teribil de complicat sa ma desprind de ceea ce inca mai simt. Nu as mai fi eu daca as incerca sa spun ca sufletul ma doare mai tare ca alta data...ca anotimpurile s-au succedat anevoios, ca timpul meu a trecut...asa cum nu as fi dorit eu....
Ce este oare timpul meu? Ce este ziua aceasta fara tine?...uitare....intristare....prabusire... pasiune...cautare....indreptare....ratacire...mister si revelatie?
M-am nascut intr-o frumoasa zi de APRILIE si am murit in toate cele ce au fost...oare sunt eu?
Dar am invatat ca trebuie sa renasc in toate! Voi incerca sa uit totusi trecutul meu sumbru si sa-mi amintesc doar clipele frumoase petrecute langa un om drag vara aceasta. Am incercat sa-mi scutur praful de pe aripi...sa ma ridic la cer prin dragostea ce-am daruit-o...apoi sa cobor iar cu picioarele pe pamant si sa cred in sinele meu.
Voi pasi iar pe frunzele ruginii si moarte ale acestui anotimp multicolor...ma voi apleca iarasi sa-mi culeg demnitatea, trairile, sa ma ascund o perioada in causul palmei, dar sa nu dispar de tot..din lumea aceasta minunata inca!!!!! Si poate nu stiti de ce?
Astazi sunt asa cum mi-as fi dorit sa fi fost candva...gand..cant...iubire...daruire...eternitate..in sufletul acestui om minunat!!!!!!!!!!!!
Voi invata sa culeg ceea ce mi s-a furat candva...voi canta doar in culorile acestui anotimp...voi picta dorintele toate doar prin muzica ce mi-a fost trimisa....voi radia de fericire doar in culorile ce nu se pot sterge din sufletul meu. Cine sunt astazi eu ?
Un suflet ratacit de femeie, in acest rasarit de viata bizara.....voi invata din nou , sa traiesc!!!!!!!!

UN NOU ÎNCEPUT...

Bine ne-am regăsit !

Id-ul meu pe acest Blogg, este johnell59,

nu mă cunoașteți personal, deoarece eu eram ascuns în umbra întunecată a acestui Blogg.

Sunt omul care a creat acest Blogg, pentru o persoană despre care, cu mare părere de rău, trebuie să vă anunț, că a părăsit această complicată, dar totodată minunată lume a viselor.

Ultima sa dorință,

a fost aceea de a încerca să duc mai departe,

publicarea

” FRÂNTURILOR DE SUFLET RĂNIT ”.

Bineânțeles, așa cum era de așteptat, mai ales că sunt înițiatorul acestei povestiri

REALE și ADEVĂRATE

a

”FRÂNTURILOR DE SUFLET RĂNIT ”
că voi continua publicarea acelor poezii și gînduri,

ale lui marianely,

cu speranță că dvs îi veți fi aproape,

prin gândurile dvs, sfaturile dvs și tot ce considerați de cuviință,

că doriți să comentați

în urma apariției fiecarui post.

O altă deosebită rugăminte a lui marianely,

pe care bineînțeles că nu o pot refuza,

a fost aceea, de a încerca ca în numele ei, să aștern rânduri răzlețe

dar adevarate,

pe paginile virtuale ale

” FRÂNTURILOR DE SUFLET RĂNIT ”

despre ultima poveste de dragoste trăită de aceasta, înainte de a se așeza cu mare grijă,

în rândul oamenilor reali și adevărați.

Aceasta este,

marianely,

cea care a încercat să vă răsfețe cu poeziile sale,

gânduri pline de trăiri puternice, de-a lungul anilor...

O altă mare și deosebită rugăminte a lui marianely,

este aceea ca pe parcursul derulării postării povestirii sale de dragoste,

personajului masculin participant intens la acțiune,

să-i dăm un nume virtual,

anume,

Mister XXL

Vă întreb și pe dvs, dacă sunteți de acord,

și mai mult ca sigur că și dvs doriți să-i îndeplinim orice dorință lui marianely, nu-i așa ?

Deci pentru început,

voi relua o poezie scrisă de marianely

acum destulă vreme în urmă,

în momentele de cumpănă din viața ei...

*************************************************************

AȘA A FOST SĂ FIE VIAȚA MEA !

Nu este perfecțiune pe pământ,

Dar poate fi, măcar comunicare,

Vreau ca pe lume, cât mai sunt,

Să nu mai aud de supărare.

Tu, omule, poți ca să faci ceva,

Cu viața pe care ți-a dat-o Bunul Dumnezeu,

Acum în urma ta, nu te uita,

Încearcă să te-nveselești mereu.

Așa a fost, să fie viața mea,

Când mai bună, când mai rea,

Dar pentru ce să sufăr oare,

Dacă, de la el, n-am nici o... alinare.

Știu, că perfecțiune ...nu există,

Viața lângă el, a fost prea...tristă,

Nu pot ca să mă mai prefac,

Și să le fac, la toți..pe plac.

Le-am suportat, pe toate fără rost,

N-am, așteptat de la nimeni...nici un cost,

Durerea ce am suferit-o eu,

O știe sufletul meu și Bunul Dumnezeu.

Nu mai privesc, în urmă la nimic,

Am suportat, dar acum, eu...vreau să mă ridic,

Nu voi mai crede în , iluzii, toate sunt ...confuzii,

Eu, doar eu, îmi voi face singură....perfuzii.

Dacă nu mi-ar fi dorit moartea, de atâtea ori,

Poate că l-aș fi iertat, cum am făcut destul de des,

Nu pot să îl mai iert, vreau să mă trezesc, în zori,

În liniște, să-mi beau...cafeaua și al plimbare,

Vreau să ies...

**********************************************

Vă rog să comentați ce credeți că a dorit să exprime

marianely în această poezie...

**********************************************

UN NOU ÎNCEPUT....

( Nek, Claudia & DeMarco )

Acest

CLIP VIDEO

este o

Dedicație

din partea lui

Mister XXL

pentru

marianely

***********************************************

Ce ( cea ) care va face cel mai frumos comentariu

pentru

Postare + Clip

vor fi premiati cu un clip

la preferința CĂȘTIGĂTORULUI

***********************************************

Cand boala vine..tu unde fugi iubire?

Dupa ce se incurcase in atatea hatisuri, acum visase dragostea in toata splendoarea ei. Asa sa fie oare? De ce ne speriem in fata bolii? Un pic de dragoste daca a fost, viata ta poate merge-nainte cu un rost.
Sa nu confunzi niciodata ura cu razbunarea? Betia cu alcoolul? Tandretea cu fericirea?
Boala cu moartea? Toate sunt complet diferite...Unul este efectul dupa care se conduc sufletele marunte, celalalt este efectul unei legi dupa care se conduc sufletele mari.
Dumnezeu uraste dar nu se razbuna niciodata. Ura este viciul unor suflete ce plutesc in Univers, fara asi gasi vreodata alinarea. Pazeste-te de omul care uraste si se razbuna, o singura greseala, si viata n-ar mai fi posibila pentru dumneata.
Cand cineva locuieste cu altcineva zilnic impreuna..in loc sa se iubeasca mai mult, ei cauta sa se analizeze mai mult. Acest fenomen este firesc pana la un punct... dar unde este iubirea cea de alta data? Oare spiritul de observatie este mult mai ascutit decat iubirea din interior? Fiecare om isi pierde din stralucirea de la inceput, dar unde este iubire adevarata, stralucirea poate fi adorata pana la adanci batraneti.
Oare tot asa se intampla si cu felul limbajului, ideilor, ca si cu sentimentul?
Inteligenta rugineste si ea de la un timp, la fel ca si corpul, dar nu trebuie sa disparem...sau sa disperam in fata bolii.
Fara sa ne dam seama, noi oamenii imprumutam uneori unii de la altii, gesturile, felul de a vorbi, de a ne comporta, atitudinile dar nu si infatisarea...
Gasirea unui suflet superior tie, este greu de gasit, deoarece omul se poate schimba peste noapte foarte usor...si nu din cauza lui ci a tuturor bolilor ce poate sa-i deterioreze iubirea cea aprinsa candva.
In strafundul inimii, el stie ca ceva mai este, dar durerea fizica insuportabila, striveste si ultima farama de dragoste ce mai exista. Incearca sa o intunece, sa o sluteasca, lasand in urma doar mediocritatea ideilor ce nu au fost puse inca in aplicare. De aici omul incepe sa se urateasca in ambele sensuri, pentru ca sinistra idee a convenientelor de avere domina orice intelegere patrimoniala iar spiritul degeneareaza automat, traind fericirea cu aceste doua ganduri zdrobitoare.
Ele femeile, mai pot oare insemna ceva in viata acestor barbati? Ea rabda cu inversunare ranile facute din mandrie de catre cel pe care-l credea c-o sa-i fie alaturi o viata-ntreaga la bine si la greu.
Obligata sa-si ingroape pe veci comorile iubirii ea nu va arata societatii in care traieste decat doar aparentele.