Omul de langa tine

Intodeauna, omul de langa tine va incerca sa te contrazica , indiferent daca are sau nu dreptate intr-o situatie declansata. Pentru moment il aprobi..poate doar ca sa nu iasa scandal, dar in timp nu vei putea face fata, de fiecare data, acest lucru ducand mai tarziu tot la o dezamagire. Care ar fi scaparea? Sa taci si sa rabzi de la celalalt tot ce-i macina lui mintea, sau sa te desparti urgent?
Vocea si fotografia de care te-ai indragostit la inceput va ramane doar o amintire in timp placuta sau mai putin placuta. Ruleta dragostei ...of!..of!..e greu de castigat, daca nu exista acea incredere reciproca. Vedem, citim, ascultam zilnic fel de fel de povesti de dragoste...unele mai picante decat altele. Fiecare om, lovit de unele fapte asemanatoare, nu va mai avea puterea necesara sa o ia de la capat, si va incerca sa supravetuiasca de unul singur in pofida celor mai negre rele pe care le va avea de suferit. Fiecare va zice la inceput ca-si va ocroti sotia si n-o sa-si permita sa-i faca rau pe nici o cale..dar exista acel dar...cu f. multe semne de intrebare????
Nu contrazic pe nimeni daca cineva vine cu o alta afirmatie...eu sunt patita si nu stiu ce sa mai cred.... timpul ce-l mai am de trait vreau sa-l traiesc linistita, doar atat imi mai doresc de la viata.
A fost plin de respect, afectiune si daruire sufleteasca..sper sa nu se schimbe in timp. Bratul lui l-am simtit puternic atunci cand m-a mangaiat..gura lui mi-a oferit o sarutare adevarata, imbratisarea aceea sincera nu se poate uita..oricat ai incerca s-o uiti...putem dormi in acelasi pat chiar daca stam la margini opuse si nu ne atingem....deci? ce ar putea urma?
O relaxare in siguranta..ca sa ne simtim bine impreuna sau o despartire ca sa nu ne facem rau mult mai tarziu???

O noua zi, o noua viata

Tot ce mi-e dat sa traiesc acum....nu se poate uita. Viata e o loterie, deci joaca si vei castiga!
O particica din viata ta traita langa un bun prieten, face cat zece vieti la un loc. Nimeni nu stie ce se intampla maine...dar ceea ce ai trait frumos niciodata nu se poate uita asa de usor. Am sa ma straduiesc cat mai traiesc , sa-mi fie bine. La urma urmei, de ce te-ai nascut? De ce iubesti?
Ca sa poti comunica trebuie sa intelegi si sa fii inteleasa de omul de langa tine. As vrea sa fiu ocrotita si iubita de aripile lui.

Ti-as zice!

Ti-as zice ca esti frumoasa,
Dar in umbra serii, esti tot dureroasa.
Ti-as zice ca esti o floare,
Dar ce folos, ea se ofileste si moare.
Ti-as zice ca esti frumoasa,
Dar nu esti ca pasarea de voioasa.
Maine poate sufletu-mi se-nchina tie,
Si-o sa traim intr-o vesnica fratie...
Prin vesnica mea gingasa zambire,
Tu imi aduci in suflet bucurie, fericire.

Curaj , prieten drag!

In pieptul unui turn, bate un clopot
Curaj, prieten drag, ca prin venele-ti subtiri
Va curge iar speranta ca un ropot
Si vei gasi un suflet bland si marile iubiri.
Iubirea de parinti e tare dureroasa...
Si cand in jur totu-i pustiu,
Poate maine inima ta, va fi iar voioasa
Astazi din suflet pentru tine scriu.
Ridica capul sus, nu te-ntrista prea mult
Cand un necaz te copleseste...
Eu sunt aceeasi azi , n-o sa ma schimb nicicand..
A suferi, a iubi, a infrunta necazul,
Eu cred ca-i omeneste.

TOTUL A FOST CA O MUZICA

Totul a fost ca o muzica minunata care iti dezmiarda sufletul, iti destinde trupul si de care cu greu te poti desparti. A fost o intimitate aparte, o armonie linistita intre timp si spatiu, chiar o comunicare aproape perfecta. Dupa cele intamplate nu poti uita totul asa de usor, dar eu cred ca o poti lua de la inceput....nu trebuie decat sa vrei. Ce a fost urat sa uitam si sa ne amintim doar clipele frumoase. Nu gandurile ma vor impiedica sa adorm ci fiecare particica din trupul sau. Sufletul meu nu-si va gasi linistea niciodata in alta parte..
Voi visa la toate garile prin care am trecut..gari mici sau mai mari necunoscute pana atunci de mine. Cineva, intr-o zi, va vorbi despre toate cele intamplate, la cat de tare m-au lovit...acum nu sunt in stare sa vorbesc. Putem comunica si fara sa avem nevoie de cuvinte care dor.

SINGUR!!!

Este graitoare urmatoarea intamplare, care ne caracterizeaza mai mult sau mai putin:


Pelerinul: Blagosloviti , parinte..

Parintele: Domnul sa te binecuvanteze fiule...esti singur?


Pelerinul: Din pacate, da parinte , sunt singur. Oamenii, apropiati casei mele m-au parasit....


Parintele: Te-au parasit ei sau tu i-ai parasit? Si iti pare rau ca esti singur?


Pelerinul: Da, sunt singur si imi pare rau, tare rau...insa jur ca nu eu sunt de vina. Eu chiar m-am luptat sa iubesc oamenii, chiar si pe cei straini, si sunt pregatit sa ma jertfesc pentru ei, dar nu pot sa iubesc un om anume. De indata ce se aseaza cineva langa mine, ma tulbur foarte tare. Ma deranjeaza ceea ce spune, ceea ce face si nu il suport decat foarte putin timp langa mine. Sfarsesc sa fac companie doar cu mine insumi...si nu stiu de ce?


Am intodeauna cele mai bune intentii, crede-ma parinte, insa nu -i pot suporta. Aceasta este nefericirea mea cea mai mare pe acest pamant care in curand va disparea de tot...


Parintele: Dar de unde stii tu fiule ce se va intampla, daca nu poti iubi pe aproapele tau ca pe tine insu-ti? Omul se primejduieste singur din cauza propriilor minciuni si asa isi pierde pretuirea fata de el insusi si acesta este cel mai mare rau. Sfatul meu este sa nu te iubesti exagerat pe tine insuti. si sa te indreptatesti tot tu intodeauna.


Pelerinul: Sunt bun , parinte... Nu va spun minciuni. Iubesc intreaga umanitate. Vreau sa ma jertfesc pentru toti.Visez la o societate fericita si eu sa fiu cauza acestei fericiri. Il iubesc pe Isus. Insa...?


Parintele:Continua , fiule....


Pelerinul: Insa celalalt, omul concret care se va afla pe drumul vietii, naruieste toate aceste vise ...si ma intreb de ce? Am vrut sa ma casatoresc, insa nu am reusit si stau singur. Mi-a fost tare frica ca nu voi gasi o femeie cu care sa ma potrivesc. Am vrut sa am multi prieteni, insa nu-i am si traiesc singur. Ceilalti ma deranjeaza, toti sunt de vina inaintea mea...oare de ce le caut nod in papura la toti? Ca sa ma crezi, uite un xemplu: am intrat trei insi in Muntele Athos, eu si doi prieteni de-ai mei. Sunt oamen buni. Ne-au pus in aceeasi camera. N-am inchis un ochi toata noaptea. Unul era racit si a stranutat toata noaptea, celalalt a adormit imediat si prin vis cerea ajutor, asa de tare ca te apuca groaza. Nu am inchis un ochi toata noaptea. Cand dimineata a batut toaca ..ma durea ingrozitor de tare capul. Cand m-am trezit in loc sa merg la Sf .Liturghie, mi-am luat rucsacul si am plecat asa de unul singur , si de atunci sunt tot singur. Pe drum imi ziceam asa: Vino, tu , cel singur la cel singur!


Oare se va milostivi de mine bunul Dumnezeu? Parinte am spus tot adevarul. Iubesc omenirea, dar nu pot sa-l iubesc pe aproapele.


Parintele: Fiule, te-am ascultat cu mare atentie Se pare ca esti sincer. Insa faci o mare greseala, fara sa stii. O sa-ti atrag atentia, cu multa dragoste, ...nu iubesti pe nimeni, decat doar pe tine.


Cand vei accepta un alt chip de om langa tine..si mai ales un chip de om aflat la necaz sa stii ca nu vei mai fi niciodata singur...

Un alt anotimp, o noua viata....

Acum ma voi trezi dintr-un somn adanc la realitate...chiar daca nu m-am scuturat inca de tot, de lantul amintirilor....ce-mi mai rascolesc inca toate madularele. Nu voi lasa gandul sa-mi bantuie prea tare prin toate sertarasele sufletului, deoarece e teribil de complicat sa ma desprind de ceea ce inca mai simt. Nu as mai fi eu daca as incerca sa spun ca sufletul ma doare mai tare ca alta data...ca anotimpurile s-au succedat anevoios, ca timpul meu a trecut...asa cum nu as fi dorit eu....
Ce este oare timpul meu? Ce este ziua aceasta fara tine?...uitare....intristare....prabusire... pasiune...cautare....indreptare....ratacire...mister si revelatie?
M-am nascut intr-o frumoasa zi de APRILIE si am murit in toate cele ce au fost...oare sunt eu?
Dar am invatat ca trebuie sa renasc in toate! Voi incerca sa uit totusi trecutul meu sumbru si sa-mi amintesc doar clipele frumoase petrecute langa un om drag vara aceasta. Am incercat sa-mi scutur praful de pe aripi...sa ma ridic la cer prin dragostea ce-am daruit-o...apoi sa cobor iar cu picioarele pe pamant si sa cred in sinele meu.
Voi pasi iar pe frunzele ruginii si moarte ale acestui anotimp multicolor...ma voi apleca iarasi sa-mi culeg demnitatea, trairile, sa ma ascund o perioada in causul palmei, dar sa nu dispar de tot..din lumea aceasta minunata inca!!!!! Si poate nu stiti de ce?
Astazi sunt asa cum mi-as fi dorit sa fi fost candva...gand..cant...iubire...daruire...eternitate..in sufletul acestui om minunat!!!!!!!!!!!!
Voi invata sa culeg ceea ce mi s-a furat candva...voi canta doar in culorile acestui anotimp...voi picta dorintele toate doar prin muzica ce mi-a fost trimisa....voi radia de fericire doar in culorile ce nu se pot sterge din sufletul meu. Cine sunt astazi eu ?
Un suflet ratacit de femeie, in acest rasarit de viata bizara.....voi invata din nou , sa traiesc!!!!!!!!