Ce este sacrificiul?

De multe ori, m-am sacrificat la maxim pentru alţii, de multe ori nu s-a meritat, dar am trecut cu vederea şi am reuşit să merg mai departe. Important este că am lasat ceva bun în urma mea. Am renunţat la toate avantajele pe care puteam să le am, doar ca să le fie lor un pic mai bine. Niciodată nu mi-am dorit o fericire cu forţa sau cu convenienţe. Dăruirea mea e atât de îndeplinită, încât pot să trăiesc iar pe picioarele mele, fără a striga mereu după ajutor, aşa cum procedează alte femei. Sunt fericită că-l pot iubi în taină, ca pe un prieten adevărat ce mi-a fost.Credeam la un momrnt dat că am pierdut respectul lui, dar dovada sacrificiului de a mă convinge să fim împreună, m-a consolat.

O femeie nu se simte iubită decât atunci când cel care a preferat să fie cu ea, stă o perioadă în penumbră.Viaţa este o încântare doar fără conflicte. Poate într-o zi va înţelege sacrificiile mele, eu le voi înţelege pe ale lui şi toată recunoştinţa se va revărsa ca un parfum de trandafiri sau tuberoze asupra noastră.

Şarpele

Am întâlnit un şarpe împodobit splendid,
În verdea lui armură cu stropi de-azur sub soare.
Se odihnea cuminte la margine de lume, pe-o cărare,
Şi-n pielea lui tot cerul se răsfrângea candid.

Părea că e acolo un giuvaier de vis,
Să-l iei ca din tezaur şi să-l înfingi la piept.
Am ridicat călcâiul. El m-a privit lin ,drept,

C-o grea făgăduinţă în ochiul lui deştept.

La adăpostul întunericului

Această fiinţă de treabă se supusese dinainte la orice neprevăzut al situaţiei noastre şi acum ştie bine să păstreze tăcerea amintirilor. Aş dori să te vizitez într-o bună zi, doar să vad dacă eşti cu adevărat fericit. Nu pot suporta, să ştiu că eşti nefericit...voi încerca să acopăr cu multă grijă toate rănile. Poate nu vei înţelege niciodată, ce ai însemnat pentru mine, şi poate nici nu vei pricepe că iubirea dintre noi nu a fost una întâmplătoare...din sacrificiu pentru mine va răsări mâine o floare cu petale parfumate,  şi vei fi atins în inimă de sensibilitatea acestei femei.

Casa suspinelor...

Omul era convins că n-o să poată nimeri să-i vindece rana din inimă cu un cuvânt sau două...de aceea a trecut la fapte. Oricât ar fi încercat să-mi dovedească, ceea ce voia, eram de neînduplecat. Câteva săptămâni se condamnase singur la post şi la rugăciune, o dovadă în plus că-i pasă de mine. Oamenii care au trecut prin multe greutăţi, ştiu să rabde cruzimi şi nedreptăţi. Ei ştiu doar atât, că pe lume există dragoste şi moarte.În aceste momente se iubeşte repede şi se poate muri tot la fel.
Eram fericită, când vedeam sacrificiul făcut pentru mine, dar şi mai nefericită când ştiam că nu poate fi mereu numai al meu. Eram sigură, că dacă mai continuam..sfârşitul avea să fie unul tragic de tot. Simţeam, că nu mai rămăsese în el nici un pic de forţă...şi prin cuvintele jignitoare ce mi le arunca la telefon, încerca să mă uite ..şi cu cât avea să fie mai pustiitoare furtuna, cu atât mai luminoasă i se părea minciuna cu care îşi lega acum sufletul, de cea pe care o gasise în aceste momente de tensiune. Adevărul este că stabilise motive serioase de om inteligent....prin mijloacele lui personale, căutând să mă înjosească cât mai mult.
O întrebare mă macină în continuare...de ce iubesc bărbaţii femeile?

Noroc bun!

Aventura ta continuă, eu am să mă opresc aici. Astăzi soarele e mult mai strălucitor, cerul e albastru, păsările îşi strigă bucuria de a trăi libere sub soare, toată natura respiră mult mai mult decât înainte. Nu mai trebuie să stau cu capul plecat, dar e lesne de înţeles, că o suferinţă nu se reface aşa după cum ai coase un nasture la o cămaşă.Am trecut şi prin izbânzi dar şi înfrângeri, dar ca un om liber ce sunt astăzi, am să vă povestesc, într-o bună zi, mult mai multe istorioare..unele pline de tâlc, altele banale, care încă nu şi-au găsit locul aici.
Oamenii care nu nutresc gânduri rele despre ceilalţi se dovedesc ei înşişi buni şi drepţi. Am priceput ce ai dorit de la mine....viaţa merge înainte...înapoi să nu mai priveşti niciodată. Mai văd câteodată aripioarele acelea de fluture jucăuş, mai revăd apa aceea tulbure şi prea sărată, muntele înalt şi plin de primejdii, dar pentru prietenul meu astăzi toate s-au încheiat. Această amintire îl va ucide ca pe un laş, deoarece este tipul aventurierului drept şi nepătat în tagma sa.

Fântâna cu miracole

Ca fructul amar, am intrat şi-am ieşit la suprafaţă. Am intrat printr-un gang umed, plin de necazuri şi taine, fără să înţeleg de fapt ce ne-a legat. Acum simt adevărul în mine ca un spin şi murdar de toată murdăria ce mă înconjura. Fireşte că, peste oameni şi chinuri, zbura un înger, să vestească parcă ceva. Un şarpe veninos, verde, înfăşurat de la coadă până la cap de o panglică pe care nu ştiam ce scrie, se ridică din foc, ca să gonească pe sfântul cu goarnă, dar gura lui de smoală aprinsă nu putea să atingă veşmântul roşu....
Nu puteam să mă apropii mai mult....deşi sufletul dorea această apropiere. Strigam dar nu mă auzea nimeni...pragul acesta dintre viaţă şi moarte...m-a determinat să stau pe loc, ca o piatră de mormânt.Nu mă mişcam...nu vorbeam...nu auzeam..ci doar ascultam şi aşteptam o minune.L-am căutat pe D-zeu, şi l-am găsit. Doar pentru că îndrăznisem să-l caut..şi să-l strig pe nume, acesta mi s-a arătat iar. Mulţi se vor apropia de această fântână, dar puţini vor coborâ în ea.

Încă o zi,..trăieşte-o ca şi cum ar fi ultima!

Ea păstră mâinile aproape de ale lui, aşa după cum sunt pe acest blog. Interiorul sufletelor noastre nimeni nu-l va cunoaşte, ci doar noi doi. Erau mâini albe şi îngrijite, mâini ce stăteau în aşteptare lângă ale lui, să-l ajute atunci când suferinţa, va cădea peste el. Mi-aş fi dorit din tot sufletul să-l pot ajuta, acum însă este târziu...mă va privi poate ca prin ceaţă..sau poate deloc.Mâinile lor, sufletele lor, inimile vor pluti pierdute pe apele trecutului lor atât de puţin îndepărtat, dar atât de bogat în amintiri...unele triste, altele frumoase.

Acesta era finalul unei frumoase poveşti de dragoste...cu o lovitură de gong, totul a luat sfârşit. Ne va podi pe amândoi lacrimile...dar acestea nu vor putea ţine loc de dragoste. Nu am să înţeleg niciodată, de ce a trebuit să ne întâlnim, tocmai acum?