N-aş fi crezut că eu te voi iubi,
Văzând tăcerea din ochii tăi,
N-aş fi crezut, că m-aş îndragosti,
Citindu-ţi doar privirea....
N-aş fi crezut că dragoste poate fi:
tăcerea din ochii tăi,
ochii mei,
tăcerea de de pe buzele tale,
buzele mele,
N-aş fi crezut că dragoste poate fi:
durerea, tăcerea, speranţa...
Şi ce păcat că mâine, noi, vom îmbătrâni !
” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )