Multe le vezi, multe le culegi, multe le auzi. Te trezeşti deodată, că tot ceea ce vezi nu poate fi adevărat, că ceea ce culegi este putregai, iar ceea ce auzi nu te mai încântă. Acum mi-e necaz pe gesturile mele prea vii, pe felul meu de a vorbi prea sincer, pe...De acum voi fi o prietenă cuminte, care nu mai întreabă, nu se mai plânge, nu mai regretă, nu mai aşteaptă. Deşteptare fără cuvinte..de unde răsărise oare?
De la distanţe cu care ochii ei nu erau obişnuiţi, în această lume mică necunoscută. În timpul nopţii îmi voi schimba lentilele ocheanului la 180 de grade şi voi reuşi să privesc mult mai clar, lumea aceasta mică în care am intrat. În resemnarea lui de cenuşă, nu mai e loc pentru o nouă aşteptare, pentru o inutilă speranţă.
Nimeni nu va putea citi pe obrazul lui disperare, regrete, stupoare...va rămâne aşa, fără gânduri, fără amintiri, uitând şi ziua în care m-am nascut, sau când m-a cunoscut.
Voi mai auzi poate în jurul meu voci, paşi, chemări, dar totul surd şi cenuşiu, ca un fel de deşteptare fără cuvinte.....cu indiferenţă voi privi totul.
De la distanţe cu care ochii ei nu erau obişnuiţi, în această lume mică necunoscută. În timpul nopţii îmi voi schimba lentilele ocheanului la 180 de grade şi voi reuşi să privesc mult mai clar, lumea aceasta mică în care am intrat. În resemnarea lui de cenuşă, nu mai e loc pentru o nouă aşteptare, pentru o inutilă speranţă.
Nimeni nu va putea citi pe obrazul lui disperare, regrete, stupoare...va rămâne aşa, fără gânduri, fără amintiri, uitând şi ziua în care m-am nascut, sau când m-a cunoscut.
