Totul a fost ca o muzica minunata care iti dezmiarda sufletul, iti destinde trupul si de care cu greu te poti desparti. A fost o intimitate aparte, o armonie linistita intre timp si spatiu, chiar o comunicare aproape perfecta. Dupa cele intamplate nu poti uita totul asa de usor, dar eu cred ca o poti lua de la inceput....nu trebuie decat sa vrei. Ce a fost urat sa uitam si sa ne amintim doar clipele frumoase. Nu gandurile ma vor impiedica sa adorm ci fiecare particica din trupul sau. Sufletul meu nu-si va gasi linistea niciodata in alta parte..
Voi visa la toate garile prin care am trecut..gari mici sau mai mari necunoscute pana atunci de mine. Cineva, intr-o zi, va vorbi despre toate cele intamplate, la cat de tare m-au lovit...acum nu sunt in stare sa vorbesc. Putem comunica si fara sa avem nevoie de cuvinte care dor.
” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )