Uneori simți cum puterea divină se joacă cu sufletele acestea pierdute în Univers și nu știi dacă mai poți avea vreo încredere în clipa de față. Cei care sunt cu deosebire nepăsători față de propria lor fericire, rareori sunt prea atenți față de aceea a altora. Dar într-o zi fiecare își va primi răsplata pentru fapta lor bună sau rea.
Noi știm că prin educație omul poate evolua în mai bine, dar ce ne facem cu cei care se complac în continuare în aceeași postură ? Acești oameni nu vor recunoaște niciodată defectele mici decât pentru a convinge pe alții că ei nu au defecte așa de mari. Omul crede de multe ori că se conduce, dar de fapt, este condus și atunci când crede că tinde către o țintă, inima il atrage pe nesimțite spre alta.
Mădălina Manole - Suflet Gol
,, Putem număra stele de pe cer din nebunie ori din plictiseală. Uneori, din ambele motive. Însa, de cele mai multe ori, uităm să ne numărăm și pe noi… singura stea… singura planetă, singurul soare care contează !
… Privim Universul cu o ciudată neîncredere, de parcă nu am putea concepe că mai există și alte lumi, și alte realități, și alte locuri în care alte forme de oameni iubesc, urăsc, ucid, trăiesc… Astfel că realitatea ne izbește necontenit cu partea ei ascunsă în umbră: Ceea ce nu vedem, ne vede. Ceea ce nu simțim, ne simte. Ceea ce nu ne lipsește, ne aparține.
Treptat, însă, lucruri pe care nu le vedem, devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obișnuiți să le avem, începem să le simțim lipsa. Natura noastră ne spune că omul este un sistem dinamic în care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie și spirit, cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atât timp cât va exista un echilibru în acest sistem va exista și armonie.
Însă omul este o ființă haotică ce va tinde să-și asume rolul cunoașterii și va claca în fața noilor infinituri de necunoaștere pe care le va întrezări. "
( Octavian Paler )
ASEMĂNARE
În mine, în tine și-n el
Inima bate, cântă și plânge la fel.
Cântă din clipa cand te-am cunoscut,
Fără să-i pese de cea care ne-a născut.
Când plângem odată cu ploaia
Ne-nchidem cu cheia odaiaș
Când plângem odată cu vântul
Se ducea pe veci legământul.
Asemănare fără s-avem habar,
Împreună am băut din același pahar
Și mâncăm împreun aceeași pâine
Fără să știm ce ne aduce, ziua de mâine.
NU ȘI DA
” Nu și Da ”
Două cuvinte ce sunt rostite
De oameni în fiecare zi,
Așa că două suflete pereche
Ce într-o zi se vor despărți…
“ Nu și Da ”
Două cuvinte ce nu se vor uita
Așa a fost să fie toată viața mea.
Două cuvinte completându-se,
Două suflete acum despărțindu-se..
“ Nu și Da ”
Tot ce a fost s-a terminat așa
Cu aceste două cuvinte ” nu și da ”,
Nu pot să știu de ce și nu pot uita,
Cât tărăboi a fost în viața mea.
Poezia și muzica
Au fost mereu în sufletul meu,
Ele mi-au salvat viața,
Atunci când mi-a fost greu.
