As vrea sa mor,... , dar nu pot lasa in urma mea un suflet la fel de insingurat.. Atata doar mi-a mai ramas din toata viata aceasta zbuciumata. Cer prea mult, cer prea putin..Dumnezeu va alege soarta sufletului meu.
Am incercat sa ma detasez de tot ce-a fost mai greu..sperand in ceva mai bun, mai frumos..dar vad ca problemele apar din nou..inchid ochii si ma intreb: ce cale pot sa mai urmez de una singura? Haiducii isi alegeau calea codrului....calugarii pe cea a pustiei, maicutele pe cea a manastirilor..eu oare pe care sa o aleg?
Am stat mereu si-am taiat firul in patru, dar acum m-am hotarat...vreau sa ma recasatoresc. Problema este ca nu mai are cine ma cere de nevasta..si ca sa mai caut imi vine foarte greu. Daca din intamplare veti auzi pe cineva ca vrea sa-si refaca casnicia sa ma anuntati. Acest lucru mi se pare incredibil dar adevarat. As putea multa vreme sa mai sufar...dar ce rost ar mai avea viata mea de una singura? Daca iubirea lui va continua sa fie doar pentru mine, atunci nu ma voi abate niciodata din drumul sau. Nu stiu daca vi s-a intamplat asa ceva vreodata DOAMNELOR? Sa iubesti neconditionat un om..sa nu poti respira o zi fara sa-i vezi chipul, sau sa-i auzi vocea la telefon? Ce sa fie oare? Este iubire adevarata sau viata imi joaca iarasi feste? Pe scurt..voi crede doar in aceasta iubire adevarata. E treaba lui ce va face el cu viata lui? Este un om in varsta si destul de destept. Mi-a vorbit la fel de sincer si la obiect. Testarea mea a luat sfarsit. Spun cu sinceritate ca l-am iubit si-l mai iubesc.
