marți, 10 mai 2011

Cum putem oare sa ne eliberam de capcana gandurilor?

E atat de complicat sa te indragostesti?Nu, nu este greu, dar mai greu este sa uiti totul...este o latura frumoasa din viata unui om. Cum putem scapa de gandurile ce ne apasa? Sa ne rugam intodeauna la cel de sus, si sa nu-l dusmanim pe cel aflat intr-o asemenea situatie. Cateodata, ai vrea sa faci mult mai mult pentru cel drag, dar nu depinde intodeauna doar de tine. Dureaza mult pana sa intalnesti persoana potrivita, si cand crezi ca ai facut pasul cu ea, tocmai atunci se ivesc alte probleme. Nu ni se intampla in fiecare zi asemenea lucruri, de aceea sa le pastram in amintiri frumoase, nealterate. Cand cineva va repeta mereu...doar cuvinte urate...acea persoana nu poate fi de incredere.
Daca aceasta poleala stralucitoare ce inveleste dragostea, ar fi pastrata mult timp, poate pe pamantul acesta nu s-ar intampla atatea nenorociri. CE ESTE DE FACUT?
Sa te baricadezi in vizuina ta si sa astepti clarificarea tuturor lucrurilor, sau sa calci peste cadavre si sa mergi inainte? Doamne cat de incurcate sunt toate cararile Domnului si ce greu poti iesi din ele?
Pacat ca barbatii nu se pot implica in fiecare gest al femeiei si ranesc usor sufletul acesteia, spunandu-i usor cele doua cuvinte otravitoare''dute dracului!"....eliberandu-se de tot ce a fost, fara un regret prea mare in suflet.
Numai atunci cand esti pe punctul de a lua o hotarare definitiva intr-o relatie, simti ca din cauza acestor cuvinte, cade tot tavanul pe capul tau...dar cine sa stie si sa te inteleaga? Nimeni nu te poate ajuta, si preferi sa stai cuminte in banca ta, fara sa te mai legi la cap...si sa astepti o clipa mai fericita, daca va mai fi vreodata!
Cand incerci mereu sa-i repeti unei femei ca a facut o "alegere gresita", oare la ce te mai poti astepta in viitor?
Poate ca ar trebui sa le spunem asa pe sleau"Imi pare rau dar nu va iesi nimic in viitor"'. Si acum ajung la vorba unui copil "nu este de ajuns doar dragostea" intr-o relatie de lunga durata. La inceput, frematam amandoi de bucurie, de fericire, crezand ca l-am prins pe D-zeu de un picior...si apoi observam ca nu ne potrivim in multe privinte, ceea ce este tare dureros. Am suferit destule din cealalta relatie, si chiar nu mi-as mai dori inca un chin in plus. Prefer sa raman singura si sa-mi vad de cariera, asa dupa cum eu ma pricep. N-o sa-mi fie asa de usor, dar o sa incerc sa pun acum cartile pe fata. S-au adunat prea multe...si nu stiu daca voi putea depasi cu usurinta multe dintre ele?
Ma consider ca nu sunt femeia potrivita pe care acest domn o cauta si gata.Voi pune punct la toate, si asa voi fi poate mult mai linistita....desi nu prea cred?
Cand cantitatea de informatii pe care o primim devine sufocanta, memoria refuza sa o mai primeasca si asa apare neputinta de a tine minte..tot ce a fost frumos intr-o relatie..chiar si de scurta durata. Vom uita poate adresa, numele si telefonul...daca asta este dorinta lui...desi eu nu cred acest lucru, ca se va intampla?Dar totul este posibil in viata aceasta...