Pomul

Am fost un pom pipernicit...ce intr-o zi a inflorit..
Nu m-au crutat nici  grindini,  nici furtuni,
Mi-au fost crengile sucite si am crescut pipernicit,
Dar acum din lutul reavan, Doamne, iarasi sa m-aduni.

Oamenii sa creada iar in fructul meu,
Si a soarelui lumina sa mi-o pui in flori,
Vreau sa uit ca-n viata mi-a fost greu,
Pe aceeasi scara din copilarie, iarasi sa cobori.

Tu soare al meu,ce mult am asteptat,
La mine sa te-aduca, si-n suflet mi-ai intrat,
Scurma in piatra dorul, ca viermele rapus
Si sufletul de inger bun, veghea acolo sus.

Care o fi destinul meu?

   M-am nascut la lumina unei lumanari,a treia zi de Paste. Viziunea trista si abatuta despre viata, m-a determinat sa dau frau liber cuvintelor, esenta acestor vorbe fiind ca un pahar ce contine un vis neimplinit, si nu doar un pahar cu vin ce l-ai dat pe gat intr-o anumita imprejurare.
                     Chiar de mi-ar fi viata o noapte de razboi
                     N-am sa ma las infranta de lupta dintre noi.
                     N-oi mai intreba de unde vii, si cine esti,
                     Dar stiu ca pan-la urma, tu,  ai sa ma iubesti.
Aceasa fuziune intre universul interior, dominat de aspiratia linistii desavarsite, m-a determinat sa imi caut linistea sufeteasca in scrierea acestor memorii, cuprinse in aceasta carte, numita"Franturi de suflet ranit". Viata mea va merge inainte cu bune si cu rele, ca si pana acum, dar nu voi mai ingadui nimanui sa se atinga de sufletul meu sensibil.
    Daca destinul omului este conceput la un moment dat ca o emanatie a vointei divine(durerea), animat de unele impulsuri apuse, eul unui om, fie ca etaleaza, orgoliul titanic de berbec, fie umanizeaza cu cuvintele sale intregul Paradis.
   In dragoste, ca si in viata de zi cu zi, totul este frumos si adevarat pana la un anumit punct, apoi apare dezamagirea, fiindca omul isi arata a doua fata,cea hidoasa ascunsa bine printre aminirile ce nu se pot uita. Si, abia atunci apare dezamagirea, intrebandu-te cine-i omul din fata ta pe care l-ai venerat.
Despre acest subiect  voi spune mai multe amanunte, dar intr-o continuare a acestei carti, care a aparut datorita unei fiinte tot la fel de sensibile ca si mine, care poate a trecut prin aceleasi greutati. Eu nu pot decat sa-i multumesc  ca exista si ca ma sprijina in continuare cu multa rabdare si devotament.
Poate impreuna vom reusi sa  implinim un vis de mult apus(iubrea). Gasesc o apropiere sufleteasca de cele ce exista-n Univers, si de misterele Crestinismului.Acum as vrea sa  recladesc in mine tot ce s-a surpat candva in copilarie, adolescenta si prima tinerete.
   Poate in scrierile mele se vor regasi si ale fiinte sensibile, ce vor dori sa se haneasca cu"franturile mele de suflet ranit'' si mai apoi sa renasca la fel ca si mine din propria lor cenusa.
   Eul acesta din mine , s-a transformat dintr-o data intr-un interogator al tuturor lucrurilor de pe pamant. Mi-ar placea mult sa spun ca lupta mea nu a fost in zadar, alaturi de un om bun, sensibil si cinstit. Mi-ar placea sa imi imaginez macar ca vom ramane doi buni prieteni si ca in plimbarile sau tacerile noastre, ne-am alina durerea cu ''franturile si deziluziile" ce ne-au cuprins ca-ntr-o menghina.
  Poate ca destinul si speranta, ce acum clocotesc in sufletele noastre pereche, se vor intalni la o raspantie de drumuri, cu acea incredere mult mai mare in oameni, cu acea pasiune si dorinta de a ne reface viata impreuna. Poate omenia lor, alcatuita din defecte si calitati , din setea de cunoastere, din dorinta de a face mai mult bine celor din jur,din adevar si minciuna,din tot ceea ce e frumos si urat,va fi de un real folos si altor oameni.

        ''Multi se vor apropia de a lor fantana umpluta cu lacrimi, dar putini vor fi cei ce vor cobora in ea''