FRÂNTURI DE SUFLET RĂNIT

” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )

joi, 6 ianuarie 2011

Nu e bogata dar e...

     E ceea ce a vrut sa fie;
     Un fir de iarba vie,
     Poate o floare de papadie,
     Si lumea cand ea moare
     Sa nu afle, sa nu stie.

     Pe varful unor maluri
     Si intre ceruri, si intre valuri
     Iubita ea sa fie de-un necunoscut
     Sa uite-apoi ca tineretea i-a trecut.

     Nalta e stanca, marea-i adanca!
     Dar floricica nu se arunca
     Ea vrea candoare, vrea sarutare
     Oameni fiti buni, iubiti-va tare!

Prietenului meu drag...

     Mâine va fi ziua ta frumoasă,
      Să mă primești cu dragoste în casă.
      Cu brațele deschise la tine voi veni
      Numai dacă inima ta, va voi.

      Sunt, ore, minute fericite,sunt tainice chemări
      Dar în cumpăna vieții vor fi și marile dureri.
      Veniți, scumpe dorinți , visuri mărețe
      Căci nulă și tristă a fost a mea tinerețe...

      Căci steaua fericirii în ochii tăi triști au lucit...
      Eu niciodată-n viață așa nu am iubit.
      Precum un soare dulce în veci neasfințit,
      Așa vei fi pe veci, om bun, neobosit dar necăjit.

      Lumina ta-mi lucește azi prin viață,
      Nu te voi stinge din minte niciodată.
      Întinde spre mine aripile tale ușoare
      Înalță-te cu mine în ceruri, și chiar până la soare.

      O! blândă, mult duioasă sși tainică lumină !
      De tine astăzi speranța vieții mele se anină..
      Și doru-mi tu alină, și jalea mea adâncă,
      Șterge-mi de poți anii de lacrimi, ce mai suspină încă.