sâmbătă, 30 iunie 2012

Iubire de catifea

Când soarele apune şi-i târziu
Iubire de catifea, eu iar îţi scriu..
Cui oare îi va păsa de mine
Când lumea  toată-i plină de suspine?

Dar vine mâine ora de trezire şi în gând,
Eu voi intra cu pasu-n holul meu plângând..
E o speranţă-n toate şi-n ce va fi chiar mâine,
Iubirea n-o să uite ce s-antâmplat cu tine.

Cumplită năvăleşte apa-n somn,
Să schimbe dacă poate, dorul în nesomn..
Apare-apoi în zare un alb porumbel
Ce-mi spune-n vis, că ai trăit ca un rebel.

vineri, 29 iunie 2012

N-ai vrut să crezi în mine...

Nu m-aştepta să vin iarăşi la tine,
Ai fost doar ploaie cu suspine...
Ai fost un vis ce-acum a dispărut,
Fiindcă, în mine prea mult nu ai crezut.

Te-am pus la încercări mereu,
Voiam să-ţi port numele tău.
Nu ai crezut în mine şi iar m-ai minţit..
Iubirea mea s-a stins şi a pierit.

Am încercat din răsputeri să fii numai al meu,
Tu ţi-ai ales alt drum, ca să nu-ţi fie greu...
Mă rog la ploaie şi la vânt, la cer,
De mâine nu mai am ce să-ţi ofer.

Ţi-am oferit tot ce-i frumos curat,
Dar tu de mine te-ai îndepărtat...
Un verde strop de fericire.
A fost a mea, a ta iubire.



marți, 26 iunie 2012

Când vine seara

Cu mulţi ani în urmă am trăit o seară tare ciudată....seara când părinţii, au vrut să mă înfiieze unor oameni mai bogaţi ....rude de sânge cu noi. O seară care îmi va aminti de cele mai triste zile din viaţa mea. Viaţa mea nu a fost aşa de bogată în evenimente de excepţie, dar pe cele mai expresive pe care mi le-amintesc le voi relata aici pe aceste bloguri(3 la numar)...două în colaborare cu o persoană, iar ultimul  ce l-am făcut singură”Jurnalul bucuriilor”.
E limpede că şi noi adulţii avem nevoie de câte o poveste. Numai că zânele sunt personaje reale. În fiecare poveste e un sâmbure de adevăr care stă ascuns în carnea obişnuitului om de rând. Aveam atunci şase ani, poate nu chiar împliniţi....mergeam spre locuinţa acestora, în cămaşă de noapte cu care eram îmbrăcată. Dorinţa mea nu a fost aceasta...de aceea a trebuit să aştepte noaptea , ca eu să adorm. M-au luat pe furiş şi m-au aşezat în limuzina lor silenţioasă(o şaretă trasă de doi cai superbi). Eu încă mai visam la povestea ”Dumbrava minunată”...la Lizuca şi Patrocle, ce-au pornit tot în toiul nopţii la drum. Acolo, în vis, mintea mea mi-a explodat din nou şi-am început să plâng de fericire sau nefericire, până când prietena mea, Lizuca, m-a trezit şi mi-a şters lacrimile.
După ce m-am deşteptat, eram departe de casa părintească şi am început să plâng şi mai tare...toată cămăşuţa era plină de transpiratie, deoarece era un plâns jalnic de tot. Au încercat din răsputeri să-mi ostoiască lacrimile cu fel de fel de amăgiri. Mi-a întins o pungă cu bomboane, roze, galbene, roşii, toate culorile curcubeului... foarte mărunte...ceea ce m-a indignat şi mai tare. Atunci eu le-am aruncat în iarba verde şi înaltă, încă nu era vremea cositului, şi ei s-au supărat rău pe mine. Deja, începuse calvarul meu.
Nu mi se mai întâmplase vreodată, să fiu singură cu nişte oameni străini la umblet şi la port. Chiar dacă imi erau rude, i-am considerat întodeauna, doi străini. Mama mea nu avea termen de comparaţie cu nici o altă mamă. Era  mama mea, fiinţa ce mi-a dat viaţă, mi-a alinat suferinţele în serile triste sau îmi oblojea rănile făcute peste zi , în jocurile cu copiii din Dumbrava minunată.!!!!!!
Au dorit, ca eu să le moştenesc după moartea acestora, bura de avere ce o aveau. Vă spun sincer că nu era o imagine, era ceva viu, era o clipă trăită de mine cândva şi pătrunsă miraculos în realitate....după cinci luni, m-a luat mămuca acasă, deoarece slăbisem foarte rău....mă mir că nu am murit de dorul fraţilor!
Casa mi se părea acum, una străină, fără farmecul copilului din mine, iar fraţii şi copiii vecinilor alte fiinţe.
Când venea seara, totul era un coşmar, deoarece în loc să adorm, mă uitam pe pereţii din odaie şi uneori în visurile mele, vedeam chipurile celor doi bătrânei, ce veneau să mă fure. Niciodată nu vom cunoaşte drama copiilor înfiaţi, până când nu trecem prin aşa ceva....este dureros!!



luni, 25 iunie 2012

Gând şi cuvânt

Ma doare lacrima din gând
Mă doare tot, gând în cuvânt.
Mă ostoiesc de dorul cui?
Mă  tot gândesc la dumnealui.

Ma doare gând , mă doare cer,
Eu nu mai am în ce să sper...
Şi luna s-a întunecat...
Tu ai plecat....şi m-ai lăsat.

Mă doare lacrima în cânt
Tu ai făcut un legământ..
Mă doare gând , mă doare dor...
şi poate mâine am să mor...
...

A înviat mortul..oau!

Încep să cred că descântecul şi-a făcut datoria? Deşi nu-mi stă în caracter să fac astfel de lucruri..totuşi ceva s-a întâmplat. Ce să cred oare? Că a fost prizonier în casa ei până acum? Că l-a dat afară iar?
Acum încep să-mi lămuresc nişte lucruri ce trebuiau lămurite de foarte mult timp. Fiecare familie  are câte o cruce de purtat....eu am promis odată, ceva ,cuiva drag...dar promisiunea mea a fost luată în derâdere.
Am fost făcută trădătoare...oare de ce? Nu ştiu să fi greşit vreodată cu ceva....cel vinovat , să plătească oalele sparte. Simţeam cum se învârte casa cu mine de disperare...dar,odată cu trecerea timpului, am început să conştientizez că poţi trăi şi de una singură.
Nu am vărsat atâtea lacrimi în viaţa vieţii mele, oare de ce? Doar pentru simplu fapt că eu l-am primit în casa mea şi l-am iubit cu adevărat?Acest adevăr se află scris şi pus bine la adăpost într-un seif, ce va fi deschis doar o singură dată. Aşa după cum el îşi ţine bine toate actele,  toate secretele, tot aşa şi eu mi le voi ţine. Nimic din tot ce a fost, n-o să mai fie!

duminică, 24 iunie 2012

La mulţi ani fericiţi!

Azi e Sf. Ioan Botezatorul(Sânzâienele)..o sărbătoare care îmi va aminti mereu de tine. În ajunul sânzâienelor fetele şi femeile se duc şi adună aceste flori magice, fac cununi şi le aruncă pe casă. Dacă ele vor cădea până a doua zi de pe casă , e semn de boală şi moarte. Dacă stau pe acoperiş, e semn de bine şi nuntă.
A doua seară, fetele nemăritate îşi pun cununi pe cap, ca să-ţi viseze ursitul. În noaptea de Sânzâiene, unele femei se spală pe faţă şi pe trup cu roua florilor, ca să fie sănătoase tot anul şi să fie iubite şi dorite de iubtul lor. Este miezul verii când soarele îşi face de cap....acum este împlinirea vegetală şi cea  sufletească. Sentimentele omeneşti, aflate la apogeu, explodează din nou. Sânzâienele celebrează cultul iubirii, preaplinul sentimental şi trupesc.Se spune despre ele ca ar fi nişte zâne, nişte fiinţe fantastice care plutesc prin văzduh, dansând şi cântând, ameţindu-i pe flacăii neînsuraţi şi storcându-i de vlagă. Aceste flori au puterea de a opri plantele din creşterea lor, conferindu-le forţa magică, moment pândit şi de vrăjitoare, care le culeg chiar atunci. Multe case destrâmate din cauza acestora...multe lacrimi vărsate dar şi multe bucurii din partea celorlalte. Aceste vrăji se desfac la un momrent dat...şi căsnicia acestora devine un calvar. Nu te bucura de răul altuia...într-o zi totul se destramă.
În Adeal, de Sânzâiene se fac roţi de foc, care se dau de-a dura la vale, din vârful dealului, iar băieţii strigă în gura mare numele fetelor leneşe, ce aşteaptă de la alţii mura-n gură. Uneori mai strigă şi numele celora care au păcătuit cu diverşi bărbaţi.
Un alt obicei este cel al boului înstruţat....legat de fecunditatea apei. Cete de flăcăi împodobesc un bou cu flori de sânzâiene, îl duc pe la gospodarii din sat, care toarnă găleţi de apă în capul conducătorului cetei de flăcai, de obicei în capul celui mai harnic om din sat.
Plantele culese de Sânzâiene sunt bune la toate bolile. Acum înfloreşte şi Iarba Fiarelor, dar numai pentru câteva clipe.Tot acum înfloreşte şi Feriga, care are o floare strălucitoare ca o stea, dar păcat că moare în zori. Tot acum se face descântecul de întors inima unuia către altul, cu nouă cărbuni aprinşi şi-o ulcică răsturnată pe ei....păzea cucoanelor!


Tratament fără răspuns

Înalte limbi de foc grăiesc
Despre comorile ascunse..
Dar jur că încă te iubesc
Şi mădularele  îmi sunt pătrunse..

De tot cea fost şi nu mai este
Eu voi  râmâne c-o poveste...
Cu duhul scurs de-atâta rană
Şi cu perversa ta dojană.

Orice lumină-n sânge azi s-a stins
Aseară ochii eu nu i-am închis..
Trecutul mi s-a aşezat pe frunte..
Stând viitorul o să te înfrunte.

sâmbătă, 23 iunie 2012

Preţul dragostei

Ai fost învăţat să primeşti ce nu meritai
Ai fost învătat dragoste să nu dai...
Ai fost învătat să zâmbeşti când doreşti
Ai fost învătat doar să călătoreşti..

Poveşti...doar poveşti...poveşti
Dragoste, iubire, unde oare eşti?
Am plâns mult şi am oftat
Acum totul s-a terminat...

Să fii fericit acolo unde eşti..
Să iubeşti pe cine pofteşti...
Ceasul de piatră bate de-acum,
Trece sicriul lumii pe drum.

Peste privelişti ceasul a stat,
Pleoapele serii lung s-au lăsat,
Marea e tristă, muntele sterp,
Eu te-am iubit, dar nu mai aştept.

vineri, 22 iunie 2012

Ai plecat...

De ce-ai plecat
Tu chip de om
Cu suflet de copil?
Să fie moartea un mister
Să fie moartea doar Eden?
De ce-ai plecat
Tocmai acum
Cu aura-ţi de nemurire?
Eu am rămas şi-o să te chem,
În suflet tu-mi vei fi, o amintire.
Tăcere şi mister
Vor fi de mâine-n toate..
Plâng stelele pe cer,
Plâng azi a moarte...
Prin lume călător
Ai fost prin gene, stropi de astre,
Astru ocrotitor, nemuritor
Prin plete, flori albastre.

Este momentul să-ţi rezervi o vacanţă în Grecia

Acum este momentul favorabil să oferi familiei tale o surpriză plăcută. Cu banii economisiţi, ai parte de mai multă distracţie la: munte, mare, paradisul acvatic, sau în Grecia. La poalele legendarului Olimp, se întind apele limpezi şi calme ale Mării Egee, iar în apropiere se află frumoasele manastiri de la Meteora.
Aceasta este una din cele mai râvnite locaţii de vacanţă din Grecia de Nord. Copiii mei, sunt în partea de Sud a Greciei, loc la fel de frumos, deoarece Marea Ionică este la fel de frumoasă şi oamenii sunt foarte ospitalieri. Nunta copilului meu, a avut loc aici pe o insulă deosebit de frumoasă, acum 3 ani.
În micuţa staţiune Olympic Beach, copiii se pot distra de minune în parcul acvatic Luna Park. Însă ispita cea mai mare va fi excursia la Muntele Olimp, unde, conform mitologiei greceşti, se întâlneau cei 12 zei şi plimbarea pe străzile de piatră ale”oraşului de piatră” Litochoro.
Cine doreşte, poate merge şi pe Insula Creta.  O mare albastră ca cerneala, vastă, întinzându-se până la ţărmul african. Dimineaţa, marea îşi răspândea mireasma ca un harbuz; la amiază fumega, încremenită, cu uşoare vălurele ca nişte sâni abia schiţaţi la o domnişorică. Seara,ofta, de culoarea trandafirului, sau a vinetei albastru-închis. Ce miracol extraordiar!!!!!!
Viaţa este unică pentru om, deoarece nu există alta, deci , bucuraţi-vă din plin de ea, că niciodată nu o să ne mai fie dată, în vecii vecilor. Sunt oameni deprimaţi din cauza necazurilor....ridicaţi-vă şi plimbaţi-vă!

Cum poate fi omul doar fericit?

Confucius are o vorbă: ”Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii, mai prejos. Dar fericirea e pe potriva omului”. De aceea, omul nu poate fi doar fericit. Există, aşadar, tot atâtea fericiri câte soiuri de oameni sunt. Oamenii văzuţi aici, în singurătatea lor, nu-mi apar ca nişte furnici, ci dimpotrivă , îmi apar ca nişte monştri uriaşi, trăind într-o atmosferă saturată de acid carbonic şi de dens putregai cosmogonic.
Astăzi, fericirea mea, o măsor o dată, şi încă o dată, neliniştită, spre a şti la ce dimensiuni mă aflu. Consider , desigur, această viaţă pe care o trăiesc drept o fericire absolută. Un bun educator, nu-şi doreşte o altă fericire...dar ca fiecare om, am şi eu momentele mele de rătăcire sufletească. Credinţa mea e-un mozaic de necredinţe. Pun întrebări de tot felul, la care nu primesc decât doar jumătăţi din răspuns. Ce să fac? Să-i desconsider pe învăţaţii mei? Să le fac morală şi să-i ponegresc? Nu-mi stă în caracter...în vreme ce eu ţin cârma dreaptă, voi merge pe drumul cel drept....tot înainte!
”SĂ NU UIŢI ÎN CELE MAI DULCI CLIPE MURITOARE, ÎNCOTR-O ŢI-AI ÎNDREPTAT NAVA TU OMULE DE RÂND!”

marți, 19 iunie 2012

Diana aşa cum a fost

The Road Less Travelled, o carte scrisă de dr.Scott Peck, este o carte foarte bună care te ajută „să te confrunţi şi să-ţi rezolvi problemele tale personale”.Milioane de femei s-au întors la această carte atunci când viaţa li s-a părut aberantă. Pe noptiera de la pat ţin această carte, din care poţi învăţa multe lucruri bune.
Tocmai, mi-am făcut o cană cu suc de portocale şi încerc să recitesc pasajele dragi mie, alături de o muzică relaxantă. Întodeauna e bine să-ţi înţelegi propria persoană, căci numai aşa o să poţi pretinde de la ceilalţi să te înţeleagă.
Această carte era deseori citită şi de cea care a fost..şi azi nu mai este... Prinţesa Diana. De rămas, a rămas în sufletele tuturor celor ce-au  reuşit să o aprecieze. ”Instrumentele disciplinei emoţionale”, ”Probleme şi suferinţe”, ”Să folosim broblemele ca pe nişte ocazii de a ne schimba viaţa”...sunt doar câteva din citatele acestui scriitor mare.
Prinţesa era o persoană umilă şi nevinovată, cu o căldură şi o carismă remarcabile, a cărei simplitate, în mod paradoxal, o făcea unică. Nu avea nimic din convenţionalitatea sau din austeritatea regală. Iubea mult viaţa şi ţinea la oameni, de aceea era aşa de iubită.
Era convinsă că analiza sinelui era o cale sănătoasă de a te provoca pe sine însuţi. E nevoie doar de curaj pentru a te putea analiza pe toate feţele. De aceea căuta răspunsuri şi motive din propriile sale probleme şi suferinţe. Cine nu poate recunoaşte că are şi defecte şi calităţi, acela nu poate fi un om integru. Era o gânditoare profundă, împărtăşea viaţa ei unor prieteni şi petrecea ore înşir la telefon. Eu observ acum ca se poate şi fără acesta. Făcea uneori mult haz de problemele ei şi nu-şi pierduse simţul umorului. În întâlnirile sale regale, zâmbea, dar zâmbetul ei era întodeauna trist. O femeie nefericită, căsătorită poate doar din interes. Toate căsătoriile de acest gen eşuiază....iubiţi femeilor ceea ce vă place!..indiferent la ce vârstă se întâmplă...numai să iubiţi cu adevărat.
Diana,oferise sincer multă dragoste oamenilor, însă când era vorba să primească şi ea dragoste din partea familiei regale, se simţea abandonată de către aceştia. Azi un pic, mâine un pic...până se umplu paharul.
Când trebuia să fie şi ea iubită, aşa cum îşi dorise, viaţa ei se sfârşise. A fost iubită însă de toată populaţia globului...ceea ce nu a fost îndeanjuns pentru ea.
Aşa după cum spunea:”Respectul exagerat de sine nu te protejează, însă îţi permite să întreţii îndoiala de sine fără a fi devastat”.







SÂNZÂIENELE

Iunie, prima lună a verii, este cea mai frumoasă şi mai iubită de noi. Iulie arde şi frige, august coace şi pârjoleşte. Ce păcat că nu putem merge în vacanţă în această lună....luna cireşelor, a căpşunilor, fragilor, a trandafirilor, a fluturilor, luna copiilor.
Să nu uităm că Duminică-24, se sărbătoreşte Sf. Ioan Botezătorul(Sânzâienele). Acum fetele se scaldă în roua plantelor să fie mai frumoase, fac baie în piscină, râu, mare...ah! ce m-aş bălăci şi eu un piculeţ.
Acum cerul îşi deschide porţile bătute cu stele pentru oamenii buni la suflet. Această lună ne face mult mai fericiţi şi mai buni, vitaminele sunt  eficiente şi din plin. Ele constituie elixirul frumuseţii noastre. Dansaţi!, dansaţi!, dansaţi! Asemănaţi-vă cu echipa fluturaşilor ce au început să dispară...luaţi-vă la întrecere cu ei!
Lăsaţi telefonul mobil, lasaţi calculatorul şi televizorul, urcaţi muntele, admiraţi o grădină cu flori, pădurea, marea....tot ce se poate admira. Florile şi ierburile au acum forţa maximă şi trebuie culese neântârziat, altfel îşi pierd târia. Sentimentele omeneşti, aflate la apogeu, explodează. Sânzâienele celebrează cultul soarelui, lumina, energia, vitalitatea, dar şi cultul iubirii, preaplinul sentimental şi trupesc.
Sărbătoarea aceasta, nu este una întâmplătoare, acum fetele tinere îşi fac coroniţe din sânzâiene şi le aruncă seara peste casă, pentru iubitul lor. Iubiţi!, iubiţi! nu aveţi ce pierde...uitaţi de cele rele de peste an.
Imaginaţi-vă că semănaţi cu o vedetă, astfel îţi pui în scenă viaţa ta. Nu te închide în casă, nu plânge, nu urâ pe cei apropiaţi. Lăsaţi sufletul să trăiască într-o atmosferă de basm, doar aşa veţi putea uita de toate necazurile. Tot de Sânzâiene se face şi descântecul de întoarcere a inimii unuia către celălalt. Acest descântec se face cu 9 cărbuni aprinşi şi-o ulcică răsturnată peste ei. Cine ştie că-i supărat pe cineva...poate încerca...Dumnezeu va hotărâ soarta lor.

duminică, 17 iunie 2012

Suflete nepereche

Acum eşti trup, din trupul meu,
Eşti ce mi-am dorit înger al meu..
Dor, gingăşie şi iubire..
Şi totuşi nu avem aceeaşi fire..

Tu iubeşti noaptea cea pustie,
Eu ziua ce astăzi mă mângâie.
Tu eşti ateu, eu o creştină,
Nu putem merge mână-n mână.

Noi am gustat neplinul unui plin neîmplinit
Astăzi fiecare dintre noi iar s-a răcit..
Degeaba ai fost trup din trupul meu,
Nu mai suntem suflete pereche, la tot ce este greu.

sâmbătă, 16 iunie 2012

Preţul dragostei

Niciodată nu am văzut un om atât de maniac. Absorbit de puterea dragostei făcea lucruri incredibile. Numai un om îndrăgostit cu adevărat, reuşeşte să menţină o persoană lângă el timp îndelungat. Te iubesc draga mea, te vreau lângă mine..erau multele lui cuvinte. Ah! ce tortură infernală! Dumnezeu ştie că aş vrea să fiu numai cu tine. Niciodată, niciodată nu voi uita clipele ce ne-au legat. Simţea căldura mea sufletească în tot corpul său. Niciodată nu oferisem atâta căldură cuiva drag. Tu eşti singura mea speranţă, singura persoană ce vei rămâne în viaţa mea, i-am răspuns eu plină de recunoştinţă.
Ne-am certat de multe ori şi tot de atâtea ori ne-am împăcat...gândul că nu-l mai pot vedea era un gând diabolic.Acum mi-a trecut ...dar nu pot uita tot ce a fost. Aş da luna de pe cer să mai fiu tânără...să pot iubi din nou. Căldura acestei fericiri, acest extaz, nu a făcut din noi decât o singură fiinţă. Acesta este cu adevărat preţul unei dragoste adevărate.

Cine crede în vrăji şi cum se manifestă omul vrăjit?

Am citit multe despre cei ce fac şi desfac vrăjile. S-au relatat multe şi pe posturile de televiziune. Cât adevăr, câtă minciună este? De ce m-am gândit, să scriu astăzi pe acest blog, despre acest subiect?
Anii trecuţi, au fost ani de suferinţă pentru mine. Nu întâmplător relatez câteva din suferinţele trâite pe propria-mi piele, din cauza surorilor şi părinţilor fostului meu soţ.
Acolo unde căsătoria merge prost de la bun început, este ceva necurat la mijloc. Am aflat foarte târziu de ce armonia din familia mea dispăruse total. Deşi ne iubeam sufleteşte, nimic nu mergea în deciziile pe care trebuia să le luăm în fiecare zi, pentru bunul mers al familiei.
Mama şi cele două surori, umblau cu lucruri necurate-vrăji. Intrau în casa mea, când eu eram plecată la servici, autoinvitându-se când era doar soţul singur. Am observat de multe ori că-mi sunt lucrurile răvăşite şi câteodată chiar lipsesc cu desăvârşire. Am tăcut de multe ori, fără să dau importanţa cuvenită.
Cruzimea acestor oameni era foarte rafinată...pe parcurs şi-au arătat colţii pe faţă. Mi-a trebuit mult timp să înţeleg de ce mi se facea rău în mod intenţionat. Ca un medic răbdător, care-şi menajează un pacient fragil, am aşteptat momentul răzbunării. La început soţul se purta destul de drăguţ cu mine, considerându-l un soţ gentil, dar după o perioadă devenise arogant, la fel ca şi surorile lui. Atunci am înţeles că sub masca sa politicoasă se ascundea altceva. Asistam zilnic la o formă de tortură diabolică. Acest om nu a fost îndrăgostit decât în imaginaţia lui şi nu în realitate. Imaginţi-vă un om bolnav, fără nici un alt centru de interes decât el însu-şi, înconjurat de o mamă şi două surori vrăjitoare.
Erau zile când mă culcam cu groază şi mă trezeam fără chef de viaţă. Totul mi se părea fără sens, fără simţire, fără ajutor din partea celui drag. În cele din urmă, aflasem de unde mi se trage totul şi am început lupta cu viaţa şi cu aceşti monştri.
Niciodată nu am crezut că mi se poate întâmpla mie, acest dezastru în familie. Nu am fost răutăcioasă, invidioasă, am aplecat capul dacă trebuia, am trecut cu vederea multe...multe răutăţi, iertându-i pe toţi.
Am sărit în ajutorul celor ce nu mierita sacrificiul meu. Ei nu au făcut decât să-şi bată joc de mine. Nemaiputând suporta calvarul, am decis răzbunarea, deşi se spune că răzbunarea nu-i decât arma prostului, am trecut peste acest proverb românesc şi am scos arma din teacă.
M-am îndepărtat total de aceste persoane, iscoditoare, autoritare, linguşitoare şi vrăjitoare. Am tăiat răul de la rădăcină şi astăzi sunt fericită, sunt mulţumită că renasc în fiecare zi din propria-mi cenuşă.
După despărţirea totală, m-am îndrăgostit nebuneşte, am cunoscut un moment de fericire absolută....şi mă consider o femeie norocoasă.





vineri, 15 iunie 2012

Secretele unei iubiri împlinite

Multă lume vorbeşte despre bucurii împlinite, dar nimeni nu spune despre drumul care duce la împlinirea acestor bucurii Drumul corect, este doar prin împlinirea unei iubiri, drum pe care ar trebui să meargă fiecare om. Primul psiholog care s-a interesat de această latură sentimentală, a fost Martin Seligman, de la Universitatea din Pensylvania.El a fost cel care a studiat sistematic cum poate un om să ajungă la deplina sa mulţumire sufletească. Energia pozitivă pe care o degajă o persoană , catre altă persoană, nu poate fi decât o încărcătură cu bucurii, fericire, iubire. Cine trăieşte ani de-a rândul doar lângă persoane negativiste, sceptice, nehotârâte, fără afecţiune, se încarcă cu energia acestora şi pe parcurs...oricât ar încerca să se detaşeze de toate aceste acumulări, greu va reuşi. Pot, doar dacă se despart de aceste persoane în totalitate.
Ideia că un om este perfect sănătos, nu există....dar există bunăvoinţa de a se însănătoşi. Acest adevăr este demonstrat de catre acest psiholog în cărţile sale.Creerul, firea pot fi şcolite...dar ceea ce se moşteneşte mai greu se poate educa. Am trăit în casă cu un asemenea specimen şi sincer vă spun , că aşa este.
Seligman a definit 24 de însuşiri omeneşti care pot să ducă la o viaţă împlinită şi fericită. De preferat este să ne străîduim a ne le însuşi pe toate şi să le perfecţionăm în timp. Nu trebuie să luptăm cu slăbiciunile noastre, care se vor „resorbi” de la sine, dacă respectăm drumul către fericire.
Care sunt cele 24 însuşiri: dorinţa de a învăţa, curiozitatea, puterea de apreciere, spiritul inventiv, inteligenţa emoţională, previziunea, îndrăzneala, perseverenţa, integritatea, amabilitatea, capacitatea de dăruire, loialitatea, corectitudinea, autocontrolul, înţelepciunea, modestia, simţul frumosului, recunoştinţa, spiritualitatea, optimismul, iertarea, umorul, pasiunea, dorinţa de a fi  un bun conducător.
Eu sunt în zodia berbecului şi sper să reuşesc ca să fiu un bun conducător, dacă voi respecta cu stricteţe toate aceste însuşiri.

miercuri, 13 iunie 2012

De ce am ajuns noi cerşetori?

Românii, au mers Duminică la vot şi au votat, dar oare ştiu ce au votat? Viaţa noastră nu se va schimba niciodată în bine, vom trăi poate mai rău ca înainte....muncesc bieţii români pe-o leafă de 2 lei, cu riscul de a cerşi o bucată de pâine. Macar grecii s-au lăfăit până acum, dar noi ce am făcut?
Am vrut libertate, libertate mâncăm. Am vrut schimbare, schimbare avem. Am vrut patroni, patroni suntem.
Dezorientaţi şi dezamăgiţi de cei ce ne guvernează, ne vom cufunda toţi în aceeaşi mocirlă. Va fi vai şi-amar de viaţa noastră şi a copiilor noştri.Au ajuns acum să se certe cei doi oameni din stat pentru un scaun..unde le este mintea oare? Plâng oamenii că nu au ce mânca, unde locui, cu ce trimite copilaşii la şcoală..iar ei ce fac??Bravo români!
Această risipă de cuvinte şi imagine, difuzată pe toate posturile de televiziune, devine din ce în ce mai stresantă, aberantă, ce să mai creadă străinii despre noi, când suntem groapa de gunoi?
Au tăiat salariile şi pensiile doar ca să aibă cu ce face campania electorală....nu vă aşteptaţi stimaţi colegi de suferinţă la ceva mai bun în viitor...e vremea tot a chefliilor. Unde ne sunt sindicaliştii? Au amuţit aşa,deodată? Sunt mână-n mână toţi, o adunătură de hoţi.
În ţara noastră am ajuns cerşetori...păcat!, păcat! treziţi-vă!

marți, 12 iunie 2012

Reproşurile inimii...

Resimţi durerea cauzată de o situaţie pierdută şi consideri că inima trebuie să fie statornică, indiferent ce se va întâmpla cu cealaltă jumătate.....dar niciodată nu voi încerca să-ţi redau ceea ce te-a făcut să pierzi.
Nu voi vorbi despre ceea ce ai pierdut, ci despre ghinionul ce te-a adus aici. Nestatornicia ta, de cele mai multe ori...ţi-a stricat imaginea. Capriciile tale, reproşurile şi telefoanele secrete.... sunt justificate prin cele trei cuvinte: ”Nu mai iubesc”.
Dragostea stângace  cu care ai cochetat în toţi aceşti ani, te-a îndepărtat de sufletul meu. Laşităţile iubirii  tale se potrivesc prea puţin cu sinceritatea sufletului meu.
Câteodată, amintirile durerilor revin amestecate cu amintirea voluptăţilor devorante.

duminică, 10 iunie 2012

Luna lui cireşar

Aş vrea să fiu lumina cântătoare
Aş vrea să fiu un mac, sau orice floare..
Aş vrea să fiu un cireşar
La tine cu cireşe-n buzunar.

M-am rătăcit în timp răscolitor
Te-am regăsit plângând lăngă izvor
De amintiri uitate pe un munte
Unde iubirea încă se ascunde.

Aş vrea să mă topesc în veşnica uitare
Dar sufletul încă mă doare tare...
Acum îmi pun suprema întrebare:
A fost doar vis? A fost un dor,
Sau doar o lumânare?

vineri, 8 iunie 2012

Sunt muzica şi poezia...

De ce oare eu m-am cuibărit,
În cuvântul cel neliniştit?
Sunt fir de viaţă şi de cânt,
Iubesc suflet pierdut, ce încă îl alint.

Când tu mă chemi cu glasul  trist şi stins,
Eu  mă ridic şi spun în gând, că am învins!
Te văd în vorba ce m-a mângâiat..
În muzica ce tare m-a mai tulburat.

Acum eu mă întorc în cântecul dintâi
Dorinţa ta a fost: rămâi, rămâi, rămâi..
În dorurile ce noi le-am adunat
În amintirile ce sunt de neuitat!





miercuri, 6 iunie 2012

Un gând răzleţ şi nebunesc

Nu voi lăsa sufletul să bântuie prea tare inundat de melacolie, reverie, nostalgie. Mi-a fost greu să mă adun şi mai greu să mă desprind de amintirile trecutului. Ziua de  4 iunie mi-a redat sinele...mi s-a luat amintirea tristă şi mi-a readus iubirea. M-am întrebat de atâtea ori ce mi-aş dori cel mai mult şi mai mult să fiu. Acum răspunsul l-am aflat, nu mi-aş dori să fiu decât ceea ce sunt...om....femeie.
Războinicii mei vor avea arcuri de sfoară şi scuturi de carton iar pe cap coifuri de jurnal, de unde vor primi toată informaţia despre mine. Jocul acesta revelator, de copil smintit, prin care izbutisem să mă adun, aş vrea să-l regăsesc în orice faptă şi să mă stăpânesc cu mână sigură, în împrejurări grele, hotărâtoare pentru timpul ce îl voi mai avea de trăit. Cuvintele, prinse unul de altul, se făcuseră cerc, iar cercul se învârtise repede, incadescent şi din ce în ce mai repede în jurul frunţii mele. Mi s-a dus dorul, dus în surdină şi în adevăr fericit, pentru că uitasem cu desăvârşire tot ce se întâmplase urât în viaţa mea. Un gând răzleţ şi nebunesc mă trezise la realitate.

marți, 5 iunie 2012

Două iubiri,pierdute în negura vremii

Voiau să rămână veşnic împreună, dar au rămas stăpâni în lumea lor. Un suflet ca al lui nu avea cum să-şi deschidă aripile doar spre mine. Măcar încercase ceva în acest sens, cerându-mă de soţie. Încercase nu odată ci de mai multe ori...totul, însă,va rămâne suspendat în aer. Un pic de adevăr a existat în toate.
Atunci când pierzi ceva, simţi cum se rupe ceva din tine, simţi un vacarm înspăimântător,simţi cum toate cuvintele au un alt înţeles, parcă nu mai aveau voci omeneşti. Toate cuvintele sensibile, frumoase se transformaseră într-un scandal, iar glasurile nu mai erau cele de la începutul cunoaşterii lor.
Am rămas profund surprinsă de atitudinea lui, totul va rămâne într-un ceaslov greu, cu paginile îngălbenite şi slove fără de înţeles pentru mine şi cei ce ne-au cunoscut. Cele două iubiri pierdute în negura vremii, nu se vor mai regăsi niciodată.

duminică, 3 iunie 2012

Răsare soarele şi-apune iară

Venise luna lui aprilie şi aşteptam ca soarele să fie mult mai însorit ca altădată. Timpul era senin, iarba era verde, toate florile zâmbiseră plăpând. Aşteptam cu nerăbdare să înflorească salcâmii şi teii.
Astăzi este Duminica Mare,când se pune creangă de tei la ferestre, uşi şi porţi, semn de recunoştinţă pentru anotimpul trecut şi cel ce a sosit. Astăzi a răsărit iar soarele în sufletul meu. Un soare ce nu aş dori să mai apună vreodată. Nu sunt aşa de bisericoasă din fire, dar ştiu să mă rog pentru nefericirea altora şi să le dau o mână de ajutor când e nevoie...oare câţi o mai fac astăzi?
Răsare soarele şi iar apune
Trăiesc în ceasul lung din noapte
Despre viţa mea, multe se pot spune
Poveşti cu fluturi, flori şi gâze colorate,
Poveşti ce-au fost cândva adevărate.
Şi toate clipele se-adună împreună
Astăzi un dor, mă ţine trează iară
Îmi amintesc de nopţile cu lună,
Să ne-amintim de tine primăvară.




sâmbătă, 2 iunie 2012

De ce cred oamenii în miracole?

Miracole nu există, există doar bunăvoinţa noastră de a ne însănătoşi cât mai repede.Multă lume suferă de anumite boli incurabile....de unde vin oare aceste boli? Eu zic, că tot de la noi, deoarece suntem plini de răutate, invidie, lene, neseriozitate, lăcomie,...şi toate acestea ne creează boala cea incurabilă. Nu v-aş sfătui să credeţi în minuni, deoarece acestea nu există. Farsa aşteptării sfârşitului lumii, în creştinism a durat 8 secole. Oare profeţiile evreieşti sunt adevărate? Lumea a continuat să trăiască aşa cum a putut fiecare. Dacă au văzut, că Isus nu a apărut în primul secol, ei au spus că va veni în cel de-al doilea secol...şi tot aşa...au trecut 8 secole.
Poporul grec, era mereu informat despre legendele Egiptului şi ale Siriei, deci ar fi putut să răsune ecoul acestor fapte supranaturale la cele două capete ale lumii. Dar nici un istoric grec, egiptean sau sirian, n-a pomenit un singur cuvânt despre ele.OARE CREATORUL UNIVERSULUI S-A FĂCUT EVREU PENTRU A SCHIMBA APA ÎN VIN LA O NUNTĂ UNDE TOATĂ LUMEA ERA BEATĂ?

Timpul trecut şi prezent

Să uităm ce a fost în trecut şi să trăim prezentul. Cu amândouă nu se mai poate. Consolaţi-vă cu ce aţi avut în trecut şi trăiţi prezentul.Gândirea este un atribut esenţial al materiei cenuşii.Planurile acestei inteligenţe superioare izbucnesc în tot ce vă înconjoară, fiind desluşite foarte bine şi într-un fir de iarbă, cât şi în mişcarea astrelor. Totul este condus cu un scop sigur. Vedeţi vreo imposibilitate în materia soarelui? Toată materia răspîndită în spaţiu, s-a strâns laolaltă şi a dat naştere astrului care ne luminează în fiecare zi. Tot aşa creerul nostru cu materia cenuşie pe care o are trebuie să emită un mecanism îndreptat doar spre ceea ce ne este folositor. Conversaţiile inutile, amintirile triste, căutaţi să le înlăturaţi din sufletul vostru. Omul este liber să gândească, să facă ceea ce-i place, să călătorească unde doreşte.
Într-un stat bine organizat şi condus de un om inteligent, pomana nu ar trebui să existe. La noi pomenele se ţin lanţ, deoarece nu vrem să creeăm mai multe locuri de muncă celor ce vor să muncească cu adevărat.Cea mai bună cârmuire este aceea în care există cei mai puţini oameni nefolositori.