marți, 30 noiembrie 2010

Câtă suferință și căință

    


    
     Astăzi, e întâi Decembrie, ziua țării noastre,
     Câtă suferintță și căință e oare-n sufletele voastre ?
     Voi ce ați crezut că mâine poate va fi mai bine,
     Aplecați capul astăzi nu de bine, ci doar de rușine...

     Priviți pe cele dealuri, munți, ce ieri fost-au înverzite,
     Și astăzi sunt pustiuri de oameni părăsite...
     Priviți, străini de lume, păstorii cei români,
     Aproape de-a lor turme trăind ca-ntre străini.

     Ar fi dorit ei astăzi în tainică natură
     Să fie fericiți cu buciumul în mână.
     Cerească limpezime, precum într-un izvor,
     Frumos se oglindește în sufletele lor...

     Voi cei de sus, care de dânșii ați râs fără mustrare,
    Jos capul astăzi! Nemernici loviți mereu de amânare.
    Toți au crezut în voi, ciocoi fără rușine,
    Dar viața lor, a noastră nu s-a schimbat în bine...

    Priviți pe cea câmpie, frumoasă, roditoare,
    Țăranii, lucrând în fiecare zi cu capu-n soare,
    Pe fața lor cea blândă, pe ochii lor ce-i vii,
    Adie o speranță spre alte țări pustii.

    Oare de ce în țara-n care, cu greu înainte au mai trăit,
    Nu pot fi astăzi, puțin mai fericiți ?
    Aici tot ce-i înconjoară, deal, luncă, munte sau izvor,
    E pașnica blândețe, din sufletele lor.

    Românii uzi la piele, flămânzi, lipsiți de foc,
    Mai cred astăzi în destine și în puțin noroc.
    De moarte și nevoie, râzând cu nepăsare...
    Voinici vor fi în luptă, voinici și la răbdare !
                               ( Maria Daicu, Iași 01.12.2010 )



Să iubești, întodeauna


În fiecare dimineață, să spui cuvântul magic " te iubesc " ,
Iubesc și soră, frate, copilul, că mâine eu îmbătrânsc.
Un gând de răzvrătire, un gând de răzbunare..
Nu aduce-n suflet, decât supărare...
 
În fiecare seară să spui mereu în gând
Cuvântul magic, " iubesc pe-acest pământ ".
Uitați, că a voastra fiară ( lupul ), voita răzbunare,
Atunci când tu voiai mereu să îl alinți.

În fiecare zi s-aprinzi o lumânare,
Și să iertați pe cei ce v-au greșit,
Nu poți să știi când pleci din lumea asta, care
Pe tine, nu știi de ce, nu  te-a iubit !

luni, 29 noiembrie 2010

Omul singuratic

   
    Singuratic este omul, ce nu a întâlnit în cale,
     O gingașă pereche în cursul vieții sale !
     Pe inima lui seacă, ruină părăsită ,
     Păianjenul urzește o pânză încâlcită.

     Prin care nu răzbate, nici o simțire bună...
     Ca racla ce-i deșartă și jalnic ea răsună !
     Acel ce-i dat uitării, de-a lumii trecători,
     În groapa ce-l ascunde, e mort de două ori.

     În viață a fost singur și singur după viață,
     Pierdut pe veșnicie în umbra ce-l îngheață.
     Ah ! ce trist va fi, când morții ieși-vor din mormânt,
     Străin va fi pe acea lume, străin și pe pământ !
   

duminică, 28 noiembrie 2010

Vântul

 
 Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare,
  Care împinge-n rea furtună, toate vasele pe mare,
  Și, ca lupul după turme, se ascunde după nori,
  Și doboară stejari falnici, dar și blândele lui flori.

  Vântul fără o scânteie și în suflet ți-o aruncă,
  Privind cum se pierde totul, ce a clădit un om prin muncă.
  Apoi merge singuratic, printre reci morminte șoapte,
  Privind cum se duce totul, ca și-un vis în miez de noapte.

  Iar când el se întoarce-n codri, mama lui ce-l tot bocește,
  Zile întregi și nopți de-a rândul, caută de-l lecuiește.
" Hai nu mai plânge maică bună ! zise el, așa cum sunt,
  Când sărut ochii lor veseli, toate fetele mă plâng ! "

A IUBI SI A GANDI

     Lasa-ti inima sa judece..frumos spus,dar fara iubire si gandire n-o poti lasa sa judece.Uneori tocmai de sentimentele uitate, avem mare nevoie si daca nu ar fi dezamagirea, gelozia poate am trece mai usor peste toate.Dezamagirea porneste tot dintr-o dezamagire anterioara si dintr-o neincredere oarba.Daca incerci sa le spui adevarul barbatilor,ei cred ca tu joci farse, si incep cu tachinarile,oare poti avea incredere intr-un om cu mai multe fete?Lasa-ti inima sa judece ea, nu cred ca iti mai lipseste ceva?Voi ramane un suflet fara pereche, deoarece perechea cea veche a disparut de mult timp din inima si sufletul meu. O sa ma resemnez si am sa incerc sa fiu cat mai lucida de astazi inainte.Drumurile noastre se vor opri aici.Entuziasmul cu care pornisem la lupta s-a intrerupt.Tu nu ai nici o vina daca mie nu o sa-mi fie un pic mai bine ca inainte.Am incercat sa judec si cu mintea nu numai cu inima si ne vom opri aici.Am jucat rolul de nevasta si voi iesi astazi din acest rol pentru totdeauna.Iti multumesc pentru ca mi-ai fost alaturi om bun.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Chiar și îngerii, cad și plâng câteodată...

       

             De vrei să afli taina ce mâ-ncântă,
             Iată poezia ce inima  îți canta.
             De este vreo ființă, vreun nume omenesc,
             La care eu în fiecare zi, la el să mă gândesc.

            Tu ești acea ființă, tu, gingașă lumină,
            Și sufletul meu trist, la tine azi se-nchină.
            Un fulger, o scânteie de veșnică iubire,
            Căci așa vru soarta, să intru râzând în rai de fericire,

            Când ochii mei pe tine zâmbind te-au întâlnit,
            Din ochii tăi cei blânzi, o scânteie în sânu-mi s-a oprit.
            Si atunci în altă lume, am reînviat deodată,
            Și un soare mai fierbinte, în care-mi s-au aprins,

            Și o lume fără margini, frumoasă, desfățată,
            Ca o câmpie verde, sub mine s-a ântins.
            Ferice de acela care, vrednic de-o soartă neașteptată,
            Ar face pentru dânsul, în ceas dumnezeiesc,

            A ta inimă scumpă, de dragoste să bată,
            Și glasu-ți cu-nfocare, să-ți spună simplu, sincer,
            Iară, în fiecare clipă, de fiecare dată,
            Cuvântul cela, magic, adică,  " TE IUBESC " !


Cristina Toma - Și îngerii plâng


Concluzie !

             
            
              Niciodata nu mi s-au făcut asemenea surprize deosebite, ești un bărbat special și trebuie să fii tratat cu mare atenție... ești fermecător, vei rămâne pentru mine veșnic în inima mea. Nu am cum să te uit vreodată, atât cât bunul Dumnezeu mă va ține în viață.
                      " Prieten scump, idol al inimii și sufletului meu... "
              Nu mai îndrăznesc să-ți cer nimic, dar sper să primesc măcar la o săptămână două rânduri care, trează mereu să mă țină. Eu cred cu tărie că voi fi muza ta, care se pricepe cât de cât la gospodărie, dar care va mai face câteodată și câteva pete de cerneală pe acest ecran minunat.. deoarece sunt începătoare.
              Stilul celor care cu adevărat se iubesc, nu este niciodată prea transparent, ci este o apă limpede care lasă să se vadă adâncul inimii între două maluri pline cu frânturi din sufletele lor.

            Toate nimicurile vieții sunt incluse acolo, dar sunt smălțuite cu acele flori ale sufletului ce răsar în fiecare zi și al căror farmec, este mereu îmbătător, dar numai pentru două suflete. Dacă aceste frânturi de cuvinte pornesc din rațiune și din inima nu se vor stinge niciodată !!!!!!!!

Prietenia














Free Myspace Generators

vineri, 26 noiembrie 2010

O rugăciune pentru toți

     
           ” Atotputernicule, Doamne, Tămăduitor al sufletelor și al trupurilor, care-i cobori pe oameni și-apoi tu îucerci ca să-i ridici, care-i pedepsești și-i vindeci din nou, ai milă și de mine, și de el, și de copii, întinde brațul tău tămăduitor și acoperă-i cu duhul Tău cel sfânt. Dacă au făcut păcate și greșeli de neiertat, iartă-i și îndeparteaza de la ei durerea, mânia, ura, rănile, febra și slăbiciunile.
            Dumnezeule, ai milă de ceea ce ai creat cu mâna Ta, întru ISUS HRISTOS, împreună cu care ești binecuvantat, și cu bunul și de viață dătătorul Sfântul Duh, acum și în vecii, vecilor ! Amin !




Inima unei femei și rugaciunea sufletului către Dumnezeu !





 Miracolul Iubirii...



Peste tot în Iași, cad fulgii albi ca niște fluturi jucăuși


Winter Snow Card Comments



            Nu este iarnă încă, dar primii fulgi au început să cadă peste tot, la fel ca niște fluturi albi nevinovați.
            Această nevinovație a unui suflet însingurat, caută o mână întinsă, care s-o duca cât mai departe de tot ce e pustiu și trist acum. Am visat de multe ori în copilăria mea, să văd marea....și am văzut tot ce se putea vedea.... O apă imensă, străină și grea. Un ocean de vise neîmplinite se revarsă în ea.
            Eu voi rămâne, însă, dintre toate ființele care colindă între apus și răsărit, o înrobită a muntelui, deoarece verdele crud îți dă puterea de a trăi cât mai frumos, curat, liniștitor. Între aceste două elemente dominante, nisipul plajei va rămâne doar ceva vulnerabil. Nu avea nici culoare, așa cum citisem în prospectele de vacanță, dar culoarea era atribuită de seninul albastru al apei ce răspandea în juru-mi ceva odihnitor. De ce ? Semăna poate cu albastrul cerului, o culoare care te odihnește, iar apusul de soare te bine dispune. Un roșu intens amestecat cu portocaliu.
            Cine nu a admirat încă un apus de soare la mare, să meargă până nu e prea târziu. Era teribil de frumos să vezi nisipul acela care vara fusese apăsat de furnicarul de trupuri bronzate, care se zbenguiau în fărădelegea vânturilor care contopiseră toate orizonturile.
            Aș dori din tot sufletul să fiu cu cineva drag mie, anul acesta, undeva la cumpăna dintre ani și să ciocnesc o cupă de șampanie, undeva pe un vârf de munte, sau pe o plajă însorită, departe de țara aceasta oropsită.
            Durerea este de partea amândorura, știu că nu se poate încă... dar nimic nu e imposibil dacă îți dorești cu adevărat, dacă  vrei să iubești și să fi iubită.Voi închide ochii, voi fi o disperată, sau o voi lua iar de la începutul începutului, ca să-mi fie puțin mai bine ? Vor urma nopți și zile răscolitoare pentru mine.
            Mă simt atât de revoltată și resemnată în fața acestei vieți, încât dacă acum s-ar căsca un hău ca să mă înghită, nu mi-ar părea așa de rău... De ce ? Cui oare mai folosesc ? Deși în sufletul acesta necăjit mai există puțină putere de a mai dărui unui alt suflet ceva din tainele iubirii.
            Tânjisem după ea aproape toată viața și sperasem să ajung la liman într-o bună zi... dar acum totul mi se pare că această speranță a umplut paharul și iar s-a răsturnat într-o mare de vise.
            Soarta mă va despărți și de ultimul reazăm sau va merge mai departe ? 
            Fericire, sau cum dracului te mai numești, dacă în spatele tău stă moartea, dacă ăsta e prețul ce trebuie plătit, atunci te conjur să dispari pentru todeauna !...









Tinu Vereșezan - O lacrimă și-un fulg de nea




Să nu-mi iei Doamne, niciodată dragostea !


Cute Myspace Generators


    Eu te iubesc în fiecare zi la fel
    Și dimineața, și la prânz și seara,
    Cu tine vreau să fiu și nu cu el..
    Dar mai așteaptă pan'la primăvară.

    Să nu-mi iei Doamne, dragostea cu tine,
    S-ar rupe mâine inima din mine,
    Cu aceste două cuvinte " Te iubesc "
    În fiecare zi, am  vrut să mă trezesc.

    Așa a început povestea mea și a ta
    Iubirea mea eu nu te pot uita,
    Tu ai făcut cu mine-un jurământ,
    Iubirea nu-i o glumă, ci un legământ.







LED Text Scroller






widgets

 
 
 
 



Myspace Message Generators

Te schimbă oare, dragostea ?


           Ce crezi tu ? Te schimbă dragostea sau nu ? Incitantă întrebare. Fiecare poate răspunde după cum a trăit și a văzut. Poate uneori și cele mai abjecte personaje să se transforme în îngeri păzitori, după ce au întâlnit dragostea ? Adică să exemplificați acele cupluri în viața reală și nu în telenovele în care bărbatul a devenit peste noapte un om mai bun, mai înțelept, dedicat trup și suflet familiei, fără viciile din trecut, pentru că o iubește pe ea mai presus de orice...prieten (ne), copii, rude..
           Tot acest reportaj va cădea asupra unei ființe nevinovate care-și caută fericirea cu disperare. Vom zâmbi cu toții  poate într-o zi, să auzim din gura ei că poate să spună acest adevăr, departe de realitatea zilei, de zi cu zi. Poate va  rămâne doar cu poveștile sale expuse într-o zi pe un blog... cine știe ce se va mai întâmpla ?
           Poate i-ar plăcea să creadă și în miracole... Mai sunt bărbați care devin o mână de fier, când se gândesc la o familie fericită, și printr-o simplă atingere când e vorba de iubire să devină alți oameni.
          Sper să nu mă păcălesc !
          Voi ce puteți spune ?









Hot Myspace Generators
 
 
 

  





Lady Bug Note Generators
 
Nimic nu va schimba, dragostea mea pentru tine ...
 


 

Naivitate

     Eram o copila si naiva,
     Mi-am inchipuit ca iubire exista
     Dar n-a existat decat
     o arhiva de sentimente
     Inchise intr-un glob de sticla.
 

     De multe ori intrezarii
     Ca cineva zgaraia cu forta
     sticla mata
     Pe cine eu vazui?
     Pe acest om care m-a iubit
     poate o singura data.

De ce-mi închide telefonul ?

          

            Simt că ceva se rupe din mine când nu-i aud vocea aceea pe care aș vrea s-o aud în orice clipă, să știu că e bine sau că are necazuri, sau că poate e cu altcineva ? Cine știe ce se va mai întâmpla ?
            În clipa când oamenii simt că li se poate întâmpla ceva, mai ales când văd că existență se împarte în două, ei își fac într-o străfulgerare de luciditate, bilanțul, și retrăiesc într-o clipă totul.
            Închid cu grijă telefonul și își strigă decalogul unei cariere sau a vieții care a trecut cu bune sau cu rele: să nu furi, să nu ucizi, să nu dorești răul altora, să nu iei femeia sau bărbatul altuia, să nu nu te oprești la jumătatea drumului, să nu uiți că toate au un început și un sfârșit ( fără să știm cum se va sfârși ), să nu te oprești să scrii ( să scrii doar ce te frământă ), dar va veni un moment când totuși trebuie să te oprești. Tragi linie și-ți socotești viața în ore și în minute, deoarece o clipă contaza mai mult decât o viață trăită lângă cineva haotic.
            Am 52 de ani și tinerețea nu se poate-ntoarce, anii nu mai înseamnă nimic, ci doar orele ce mi-au mai rămas.




Denisa & Florin Pește - Am pe telefonul meu, o poză cu chipul tău






Nicolae Guță, Don Genove & Șușanu - Sună telefoanele


joi, 25 noiembrie 2010

Ascultă și taci !



 Ascultă-mi povestea și TACI !
  Fără să te-ntrebi ce trebuie sa faci,
  Învață când trebuie să-mi vorbești
  Și taci, dacă vrei să trăiești !


  Iar când privești cerul senin
  Și te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
  Ascultă o melodie, privește-mă și TACI !
  În viață nu e doar bine, ci e și suspin !

 
  Când inima începe să te doară
  Roagă-te lui Dumnezeu,
  Numai el știe ce se-ntâmplă pânî diseară
  Cu sufletul meu sau al tău.

  Ascultă-mi poveste-n tăcere
  Învață când trebuie să taci,
  Cere-mi de vrei, o dulce mângâiere
  Și-o umbră va apărea de sub copaci.



Holograf - Să nu îmi iei niciodată dragostea !





Holograf - N-am iubit pe nimeni, așa cum te-am iubit pe tine







Și tăcerea poate fi un răspuns, bun

       

            Trebuie să fiu atentă pe unde pășesc, trebuie să cântăresc fiecare cuvânt pe care încerc să-l rostesc și din repezeala mea, nu aș vrea să rănesc un suflet blând, cuvintele odată desprinse din tine pot deveni realități de sine stătătoare, ce nasc la rându-le, alte realități, și poate fiecare fărâmă de sunet poate fi în viitor o lume nouă.
           Există desigur lumini paralele, lumi paralele, de care abia acum am habar, dar care mă caută, mă absorb și mă schimbă de la o zi la alta. Mă întreb dacă sant eu cea de ieri sau dublura mea ?
          Aceste umbre nu au chip și totuși există și așteaptă clipa ca să devină un singur trup cu sentimente și interese comune. E suficient să deschid ochii și să-mi scutur cu înțelepciune capul, ca ele să dispară pe veci.
         Dar oare pot să-mi doresc acum așa ceva ? Am o familie, dar cine știe cum am trăit, poate îmi va da dreptate că nu-mi doresc să dispară niciodată aceste umbre... perfecțiunea e pe undeva pe aproape, m-așteaptă, și eu n-o vad, dar știu că e prin preajmă, o simt, încerc sa-i adulmec parfumurile.
         Sper să nu visez ci să ajung să trăiesc aievea, ceea ce îmi doresc acum. Uneori bărbații nu văd decât ceea ce le convine să vadă și poate nu mai au răbdarea de altă dată. Căldura unui trup nu-ti garantează că viața ta se va schimba în mai bine... faptele sunt cele ce-ți dau garanție.
        Dar oare ce mai prezintă astazi, GARANȚIE ???



Alexandru Jula - Să nu spui iubirii, ADIO, nicicând


            
Când inima îți dictează


                      Nu este floare mai frumoasă
                      Ca floarea dragostei, când e deschisă,
                      Și dacă inima așa-ți dictează
                      Respectă-ți legea ce ți-e scrisă.

                             Nimic pe lume nu-i mai prețios
                             Ca dragostea ce-ai întâlnit-o-n cale,
                             Și dacă ești puțin ” pretențios ”
                             Rămâi tânjind, doar pentru-o sărutare.

                      Acum nu vreau să mai aud de nimeni și nimic
                      Tânjesc după o dragoste adevarată,
                      Nu știu de ce cobor și mă ridic
                      Când mă gândesc la tinerețea, de-altă dată.


Prietenului meu drag

            

             Te-am întâlnit, ce mult te-am așteptat,
             Un om cu creier eu am căutat.
             Și-ai apărut acum în viața mea,
             Nu cred vreodatș, ca te pot uita.

                     Poate și eu am apărut în viața ta
                     Dup-un eșec, o dragoste ce nu mergea....
                     Inima ce eu o simt acum în pieptul meu,
                     Va bate numai  pentru, tine puiul meu.

              În pieptul unui turn, bate un clopot lin
              Nu vreau în viață să mai am, suspin.
              Gânduri în noapte mă-nfioară iară,
              Oare vom prinde împreuna, o nouă primăvară ?
             





                           
Alexandru Jula - Să nu spui iubirii, ADIO,  nicicând



miercuri, 24 noiembrie 2010

Povestea mea

        


         Omule drag, ai prin lume vreo țintă ?
         Oare nu-ți ceri tu singur, osândă ?
         De ce mai alergi și iubești ?
         Fără ca să te odihnești ?

                 E al tău cerul și pământul ?
                 De ce te frământă mereu gândul ?
                 De ce te frămânți neîncetat ?
                 Pentru copiii care ți-au plecat ?

         Văd astăzi orașul ca pe-o pânză zugrăvit,
         Toată viața mea fără voi, s-a sfârșit....
         Le-am suportat pe toate fără nici un cost,
         Dar fără el, viața mea nu are rost...

                Ascultam în tăcere cum își freamătă cântul
                Pădurea, izvorul, stelele, luna și vântul;
                Ascultă-mi și tu povestea mea în tăcere
                Și daca vei voi cândva, mi-ai da o dulce mângâiere.


Celia - Povestea mea




Să nu te rănești niciodată în " cioburile viselor sparte ", în muchiile tăioase ale amăgirilor, să nu cunoști tristețea fără de nume a iubirii și mai ales să nu te schimbi, să rămâi tu însuți cu sufletul plin de iubire și de bucurie așa cum ești acum. Să trăiești prezentul intens și frumos, purtând mereu în tine o dragoste imensă și unică... ” DRAGOSTEA DE VIAȚĂ ” ! 


Povestea mea...





Vine, într-adevăr, un timp pentru toate

            


            Eu scriu acum, deși nu am voie să mai vorbesc, și mâine poate nici să mai gândesc. Legănat de alte vise și lungit pe spate, va contempla poate la alți sâni uriași de femeie, la o față poate de ” madona ”, cu chip angelic pictat de un artist modern. Va vedea alți ochi, bucle și urechi și o mulțime de linii frânte. Acest om sedat, hidratat și ionizat, verificat din punct de vedere chimic, optic și psihic, cules dintre sonde, prize, și monitoare, așa cum culegi un pește speriat dintre ochiurile unei plase de pescuit... va rămâne oare numai  o înfățișare omenească  care se îndârjește din răsputeri, să dezlege ” misterul unei femei destul de... necăjite ? ”
          Sau poate va merge mai departe să o facă fericită ? Vremea se scurge în cadența picăturilor de ploaie și noi suntem departe, unul de celălalt. Strop după strop, lichidul dragostei  coboară prin venele-mi subțiri și privesc și eu speriată la sferele scânteietoare, ce se formează  la nivelul creierului, inimii, fără ca să pot țipa, fără să mă pot apăra de această boală infernală. Va veni, într-adevăr, un timp privilegiat pentru un om privilegiat ?



...Viata e ca o ploaie de sentimente...niciodată nu poți știi care...picătura îți va atinge sufletul....










Stana Izbașa & Puiu Codreanu - Lasă-ți inima să judece


Am crezut că-i vorbă-n vânt,
Dragoste la prima vedere
Acum nu pot să te uit
Sufletul meu te cere
Eu am crezut că-i pe moment
Bătaia ce am simțit-o în piept
Dar era DRAGOSTEA

**************

Lasă-ți inima ( INIMA )
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemuritoare

**************
Ce mult contează o clipă în viață
Îmi amintesc NOAPTEA înstelată
Părul îți era plin de flori
Și privirea curată
TRANDAFIRII ne-au fost nași
Iar STELELE ne-au fost nuntași
Și am fost numai a TA
**************

Lasă-ți inima ( INIMA )
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemuritoare
Lasă-ți inima ( INIMA )
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemuritoare
Lasă-ți inima ( INIMA )
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemurïtoare





 
" Avem mereu de ales: între a ne opri și a aștepta să vină un vânt care să ne spulbere neîncrederea sau a ne continua drumul, cu pași mici, dar siguri și cu speranța într-o zi mai bună. Oricât de puternici am fi, simțim nevoia de siguranță și ocrotire. Dacă am fi picături, n-am avea nevoie de lacrimi... dacă am fi cuvinte, n-am avea nevoie de destăinuiri... Dar suntem oameni și avem nevoie de IUBIRE. Suntem împovărați de amurg și toamne, dar printre atâtea lacrimi și zboruri frânte, năluci de atâta căutare sau prea lungă așteptare, ne dorim să strângem în brațe și să șoptim cuiva " TE IUBESC ". Noi facem alegerile... uneori bune, alteori greșite, dar acest lucru îl aflăm o dată cu trecerea timpului. Am înțeles că nu timpul ne va vindeca sufletul... ci CEL DE LÂNGĂ NOI... prin DRAGOSTEA SA... deci nu ne rămâne dacăt să încercăm să ne dorim să...iubim "
      


marți, 23 noiembrie 2010

Suflet din sufletul meu

          
           Fiecărui suflet de pe pământ, D-zeu i-a hărăzit un alt suflet blând și bun...eu cred că l-am găsit, deși nu sunt sigură dacă acest suflet nu este pentru mine decât o lume ascunsă... Toți vorbim despre cum ar trebui să ne comportăm unii cu altii, despre copiii noștri, despre iluzii și deziluzii, despre inimi frânte și suflete pierdute, dar realitatea este mult mai dură decât ne-am imagina noi.
           Uneori simți cum puterea divină se joacă cu sufletele acestea pierdute în Univers și nu știi dacă mai poți avea vreo încredere în clipa de față. Cei care sunt cu deosebire nepăsători față de propria lor fericire, rareori sunt prea atenți față de aceea a altora. Dar într-o zi fiecare își va primi răsplata pentru fapta lor bună sau rea.
           Noi știm că prin educație omul poate evolua în mai bine, dar ce ne facem cu cei care se complac în continuare în aceeași postură ? Acești oameni nu vor recunoaște niciodată defectele mici decât pentru a convinge pe alții că ei nu au defecte așa de mari. Omul crede de multe ori că se conduce, dar de fapt, este condus și atunci când crede că tinde către o țintă, inima il atrage pe nesimțite spre alta.

       



Mădălina Manole - Suflet Gol




         ,, Putem număra stele de pe cer din nebunie ori din plictiseală. Uneori, din ambele motive. Însa, de cele mai multe ori, uităm să ne numărăm și pe noi… singura stea… singura planetă, singurul soare care contează ! 
        … Privim Universul cu o ciudată neîncredere, de parcă nu am putea concepe că mai există și alte lumi, și alte realități, și alte locuri în care alte forme de oameni iubesc, urăsc, ucid, trăiesc…  Astfel că realitatea ne izbește necontenit cu partea ei ascunsă în umbră: Ceea ce nu vedem, ne vede. Ceea ce nu simțim, ne simte. Ceea ce nu ne lipsește, ne aparține.
            Treptat, însă, lucruri pe care nu le vedem, devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obișnuiți să le avem, începem să le simțim lipsa. Natura noastră ne spune că omul este un sistem dinamic în care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie și spirit, cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atât timp cât va exista un echilibru în acest sistem va exista și armonie.
           Însă omul este o ființă haotică ce va tinde să-și asume rolul cunoașterii și va claca în fața noilor infinituri de necunoaștere pe care le va întrezări. "
           
                                                                                      ( Octavian Paler )


    ASEMĂNARE


 
          În mine, în tine și-n el
          Inima bate, cântă și plânge la fel.
          Cântă din clipa cand te-am cunoscut,
          Fără să-i pese de cea care ne-a născut.

                         Când plângem  odată cu ploaia
                         Ne-nchidem cu cheia odaiaș
                         Când plângem odată cu vântul
                         Se ducea pe veci legământul.

           Asemănare fără s-avem habar,
           Împreună  am băut din același pahar
           Și mâncăm împreun aceeași pâine
           Fără să știm ce ne aduce, ziua de mâine.

 
 NU  ȘI  DA

      
                       ” Nu și Da ”     
 
      Două cuvinte ce sunt rostite
      De oameni în fiecare zi,
      Așa că două suflete pereche
      Ce într-o zi se vor despărți…
                       
                        “ Nu și Da ”
                        
                        Două cuvinte ce nu se vor uita
                        Așa a fost să fie toată viața mea.
                        Două cuvinte completându-se,
                        Două suflete acum despărțindu-se..
                                        
                         Nu și Da ”
                                    
       Tot ce a fost s-a terminat așa
       Cu aceste două cuvinte ” nu și da ”,
       Nu pot să știu de ce și nu pot uita,
       Cât tărăboi a fost în viața mea.

                        Poezia și muzica
                        Au fost mereu în sufletul meu,
                        Ele mi-au salvat viața,
                        Atunci când mi-a fost greu.