Simt că ceva se rupe din mine când nu-i aud vocea aceea pe care aș vrea s-o aud în orice clipă, să știu că e bine sau că are necazuri, sau că poate e cu altcineva ? Cine știe ce se va mai întâmpla ?
În clipa când oamenii simt că li se poate întâmpla ceva, mai ales când văd că existență se împarte în două, ei își fac într-o străfulgerare de luciditate, bilanțul, și retrăiesc într-o clipă totul.
Închid cu grijă telefonul și își strigă decalogul unei cariere sau a vieții care a trecut cu bune sau cu rele: să nu furi, să nu ucizi, să nu dorești răul altora, să nu iei femeia sau bărbatul altuia, să nu nu te oprești la jumătatea drumului, să nu uiți că toate au un început și un sfârșit ( fără să știm cum se va sfârși ), să nu te oprești să scrii ( să scrii doar ce te frământă ), dar va veni un moment când totuși trebuie să te oprești. Tragi linie și-ți socotești viața în ore și în minute, deoarece o clipă contaza mai mult decât o viață trăită lângă cineva haotic.
Am 52 de ani și tinerețea nu se poate-ntoarce, anii nu mai înseamnă nimic, ci doar orele ce mi-au mai rămas.
Denisa & Florin Pește - Am pe telefonul meu, o poză cu chipul tău
Nicolae Guță, Don Genove & Șușanu - Sună telefoanele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu