vineri, 11 mai 2012

Fântâna cu miracole

Ca fructul amar, am intrat şi-am ieşit la suprafaţă. Am intrat printr-un gang umed, plin de necazuri şi taine, fără să înţeleg de fapt ce ne-a legat. Acum simt adevărul în mine ca un spin şi murdar de toată murdăria ce mă înconjura. Fireşte că, peste oameni şi chinuri, zbura un înger, să vestească parcă ceva. Un şarpe veninos, verde, înfăşurat de la coadă până la cap de o panglică pe care nu ştiam ce scrie, se ridică din foc, ca să gonească pe sfântul cu goarnă, dar gura lui de smoală aprinsă nu putea să atingă veşmântul roşu....
Nu puteam să mă apropii mai mult....deşi sufletul dorea această apropiere. Strigam dar nu mă auzea nimeni...pragul acesta dintre viaţă şi moarte...m-a determinat să stau pe loc, ca o piatră de mormânt.Nu mă mişcam...nu vorbeam...nu auzeam..ci doar ascultam şi aşteptam o minune.L-am căutat pe D-zeu, şi l-am găsit. Doar pentru că îndrăznisem să-l caut..şi să-l strig pe nume, acesta mi s-a arătat iar. Mulţi se vor apropia de această fântână, dar puţini vor coborâ în ea.