O discutie intre prietenii de familie, despre economie

A fost odata o frumoasa poveste de dragoste...ca mai toate povestile. Intr-o zi aceasta poveste s-a transformat intr-o discutie aprinsa despre economie. La inceput, becul cand a observat ca ea se pregateste de culcare, a facut ochii mari, fiind ferm convins ca o sa-si aminteasca mereu de el...dar cand a vazut ca ea isi trage plapuma peste ochi, a palit mirat: - Oare cum se poate una ca asta?!Si a inceput nervos sa-i sfaraie filamentul de indignare. - Iaca ca se poate! a auzit el, chiar atunci, un glas stins, venind ca de pe alta lume. - Dar de ce? - Pentru ca asa e ea! Simplu, nu? S-apoi nu inteleg de ce esti suparat.Tu, oricum stai acolo sus, in lumina...si esti stralucitor, dar ea? Becul incepu sa se infurie si mai rau: - Asta nu-i lumina...e risipa de lumina! - Dar cu mine face risipa.. de intuneric! - Cum?! Vrei sa zici ca se poate si risipa de intuneric? Nu mai pricep nimic...Dar cine esti tu, ca nu te vad?... - Imi este rusine sa-ti spun... - Hai, te rog!, insista becul... - Bine, o sa-ti spun, pentru ca te simt la fel de furios ca si mine. Sunt o bucata de hartie pe care e scris un singur cuvant:"soale". - A vrut sa scrie:"soare"...dar s-a poticnit. - Da? Atunci nu inteleg de ce esti ...intunecata? - Pentru ca...pentru ca...si incepu a plange...printre suspine, hartia abia mai putu pronunta cele doua cuvinte sensibile, ce nu se pot rosti decat dintr-un suflet la fel de sensibil..."te iubesc". - Becului i se facu atunci mila de ea: -Ei , hai, nu mai plange, ca lacrimile nu-ti fac bine, sunt prea sarate;te poti si pata cu ele si in locul acela n-o sa mai poti citi niciodata cuvantul"soare", dupa cum tu ti-ai dorit, cand m-ai cunoscut.... - Ce importanta mai are asta pentru mine, cand nu mai sunt cine am fost odata...?Adica, vreau sa spun, ca nu mai vreau sa ajung iarasi un cocolos aruncat la cosul de gunoi... - Tu cel putin mai vezi cate ceva!- striga, cat putu de tare un creion de sub pat.Eu...eu... - Dar tu, cine mai esti? se interesa becul aprins de manie... - Sunt un creion galben... - Inca nu ai auzit de mine...sunt trist la fel ca si hartia... - Dar de ce ? Eu nu mai am varf...cand a vrut sa scrie "soale" mi s-a rupt...a apasat prea tare. - Si de ce nu te-a ascutit? - Pentru ca, se auzi un glas taios, de dupa un dulap, pe mine, pe ascutitoare, m-a aruncat de o saptamana....si am inceput sa ruginesc. Dar chiar atunci, cand din diferite colturi ale camerei, pe unde erau aruncate, se pregateau sa intre in vorba- o carte cu file mototolite, trei gume de sters ratacite si un compas pierdut- in camera a intrat tata, care a stins repede lumina... - Ai spus ceva, tata? - Nu... Maine dimineata o sa avem o discutie foarte importanta..,acum facem risipa de lumina. Apoi s-au culcat cu totii, asteptand ziua de maine..care nu a mai fost niciodata.

Prietenia

Se povesteste ca de mult de tot, salcia ar fi fost o femeie, cu parul auriu cazandu-i in valuri pe spate. Ea avea un fiu ce intr-o zi a plecat de langa ea, lasandu-se in voia valurilor... Intr-o dupa amiaza m-a vizitat un prieten drag...l-am primit cu placere...l-am intrebat de unde vine si ce doreste de la mine? Gandul lui era un gand bun si fara sa-mi raspunda la ale mele intrebari m-a luat in brate si m-a sarutat cu foc...Acesta este raspunsul meu la intrebarile tale. A plecat a doua zi, inapoi la mama lui care il astepta cu sufletul la gura.. Povestea arata ca fiul i-a spus acelei femei, la despasrtire, ca se va intoarce curand, dar ca daca la intoarcere nu-l va astepta pe locul unde s-au desapartit, el va intelege ca ea nu mai traieste si va pleca iarasi in lume. Se mai spune ca de atunci, de la plecarea lui, femeia, ca nu cumva el, sa i se intoarca pe neasteptate si sa n-o gaseasca acolo la intoarcere, nu s-a mai despartit de malul apei si ca sa nu mai plece nicaieri s-a legat de pamantul acelui loc, cu radacini puternice. Zile si nopti de-a randul se spune ca ea a ramas astfel credincioasa... Au trecut peste ea ierni infricosatoare, cu vanturi aspre, toamna i-a smuls mereu lacrimile frunzelor, dar nici o suferinta n-a clintit-o din asteptarea ei. A sosit primavara, anotimpul trezirii la viata si salcia s-a desteptat dintr-un somn adanc... Pe zapada ea a tremurat dezbracata de hainele primaverii si verii, a stat in ger cu parul ravasit si uscat. Gheata i-a prins piciorul in apa, dar ea a asteptat, a asteptat mereu, fara sa plece o clipa din locul in care o lasase el....nedeslipita de malul apei. Primavara se imbraca mereu in haine noi de frunze, iar cand un vant mai puternic a vrut s-o alunge de pe malurile apei, ea s-a ferit de el, impingandu-l in laturi cu bratele crengilor. Alteori, cand soarele cu razele sale calde veni sa o mangaie alinator, salcia din marginea apei, reinviata, si-a falfait iar bratele spre larguri, ca o chemare catre fiul ei care intarzia....sa mai apara. Ea credea totusi ca se va intoarce intr-o zi, ca n-a cazut in lupta pentru dreptate si binele oamenilor, care este lunga si grea si de aceea il asteapta mereu cu taria in suflet si cu credinta iubirii. E obosita de lunga asteptare, dar apele cunosc povestea ei si intodeauna, atunci cand o cuprinde oboseala, cazandu-le in brata, ele o ajuta sa se ridice iarasi si sa-si infinga din nou radacinile in pamant.