Prietenia

Se povesteste ca de mult de tot, salcia ar fi fost o femeie, cu parul auriu cazandu-i in valuri pe spate. Ea avea un fiu ce intr-o zi a plecat de langa ea, lasandu-se in voia valurilor... Intr-o dupa amiaza m-a vizitat un prieten drag...l-am primit cu placere...l-am intrebat de unde vine si ce doreste de la mine? Gandul lui era un gand bun si fara sa-mi raspunda la ale mele intrebari m-a luat in brate si m-a sarutat cu foc...Acesta este raspunsul meu la intrebarile tale. A plecat a doua zi, inapoi la mama lui care il astepta cu sufletul la gura.. Povestea arata ca fiul i-a spus acelei femei, la despasrtire, ca se va intoarce curand, dar ca daca la intoarcere nu-l va astepta pe locul unde s-au desapartit, el va intelege ca ea nu mai traieste si va pleca iarasi in lume. Se mai spune ca de atunci, de la plecarea lui, femeia, ca nu cumva el, sa i se intoarca pe neasteptate si sa n-o gaseasca acolo la intoarcere, nu s-a mai despartit de malul apei si ca sa nu mai plece nicaieri s-a legat de pamantul acelui loc, cu radacini puternice. Zile si nopti de-a randul se spune ca ea a ramas astfel credincioasa... Au trecut peste ea ierni infricosatoare, cu vanturi aspre, toamna i-a smuls mereu lacrimile frunzelor, dar nici o suferinta n-a clintit-o din asteptarea ei. A sosit primavara, anotimpul trezirii la viata si salcia s-a desteptat dintr-un somn adanc... Pe zapada ea a tremurat dezbracata de hainele primaverii si verii, a stat in ger cu parul ravasit si uscat. Gheata i-a prins piciorul in apa, dar ea a asteptat, a asteptat mereu, fara sa plece o clipa din locul in care o lasase el....nedeslipita de malul apei. Primavara se imbraca mereu in haine noi de frunze, iar cand un vant mai puternic a vrut s-o alunge de pe malurile apei, ea s-a ferit de el, impingandu-l in laturi cu bratele crengilor. Alteori, cand soarele cu razele sale calde veni sa o mangaie alinator, salcia din marginea apei, reinviata, si-a falfait iar bratele spre larguri, ca o chemare catre fiul ei care intarzia....sa mai apara. Ea credea totusi ca se va intoarce intr-o zi, ca n-a cazut in lupta pentru dreptate si binele oamenilor, care este lunga si grea si de aceea il asteapta mereu cu taria in suflet si cu credinta iubirii. E obosita de lunga asteptare, dar apele cunosc povestea ei si intodeauna, atunci cand o cuprinde oboseala, cazandu-le in brata, ele o ajuta sa se ridice iarasi si sa-si infinga din nou radacinile in pamant.