marți, 7 decembrie 2010

Sa inveti sa-ti vindeci ranile sufletului

    Eu cred ca sufletul este catalizatorul de sanatate si de boala in alcatuirea noastra.Trebuie sa stim cum sa rezistam si sa invatam sa ne sacrificam oricand.Sa imparti vesnic numai bunatate nu e greu, la fel ca si medicul care se sacrifica cu adevarat sa salveze viata unui bolnav. Oare cati o mai fac astazi?
    O mana intinsa catre cineva drag face mai mult decat toate mainile pe care le-ai avut pana acum. Peretii casei ma strang ca-ntr-o menghina, asternutul ma arde, totul parca se invarteste cu mine, si mi-e foarte greu.De ce toate randuielile de pe pamant isi au cursul lor, la fel ca apa unui rau? Prapastia este mare si simt incet cum ma prabusesc, dar un suflet cu chip de inger nu ma lasa , imi tot sopteste la ureche, lupta mereu vei castiga batalia! As vrea sa-i infrunt ochii cu privirea vultureasca, sa-i ofer ce nu i-a oferit nimeni poate niciodata, dar valurile nepravazutului ma chinuie zilnic.
   Prietenia, un strop de lumina in lumea asta pe drumul sortii.Fiecare clipa traita imi da speranta ca voi invinge, ca ma voi detasa de toate cate au fost adunate in sufletul meu, adorm in fiecare seara cu gandul doar la tine si somnul nici ca-mi vine, iti trimit un zambet si simt cum ajunge ca o raza de soare, stiu ca te doare tot asa de tare.Vom privi vreodata orizontul in aceeasi directie? Clipa ramai esti asa de frumoasa!Esti o picatura de paradis venita din timpuri imemoriale.