Acesta a fost jurnalul suferintelor mele

Pentru mine, vara aceasta am considerat-o, ca fiind, o mare corvoada, dar nu din cauza caldurii sau a ploilor, ci din cauza suferintelor prin care am trecut si trec.
Zilnic, parca se aduna tot mai multe..si nu stiu pana cand.Voiam sa-mi petrec acest concediul in liniste..dar toate au luat o alta intorsatura.
Abia acum dupa terminarea divortului..mi-am dat seama de anii care au zburat fara nici un rost prin fata ochilor. Si mai ales ,fiindca, stiu ca anii nu-i mai poti intoarce niciodata.
Intodeauna cineva din umbra mea m-a urmarit pas cu pas...m-a monitorizat ca pe un robotel, si nu cred ca acest lucru mi-a facut mult bine...e greu cu calculatorul.
Acest om a cautat sa ma inteleaga numai din anumite puncte de vedere, dar nu o sa inteleaga niciodata ceea ce am trait eu. Eram silita sa stau alaturi de un barbat pe care nu-l iubeam, dar ajunsesem a-l considera cauza nenorocirii mele. Poate in realitate, au existat mai multe cauze care au condus la aceasta despartire. Sa induri atatea ani, doar de dragul copiilor, este un lucru incredibil, dar adevarat. Sunt suferintele mele si vor ramane doar ale mele. Ma sileam in fiecare zi sa pot scapa de ele...dar cred ca a fost doar o dezamagire. Cu toate staruintele de a ma impaca inapoi, a inteles in cele din urma ca dragostea pierduta nu se poate cu nimic cumpara. Bietul de el! Oare a suferit la fel ca si mine? Nu prea cred..odata ce si-a gasit acum perechea potrivita, una asemanatoare tot asa ca si el....din mai multe puncte de vedere. Nu vreau sa ma destainu-i acum voua care sunt aceste asemanari?. Eu nu reuseam sa-i apreciez delicatetea adorabila si insuportabila de atatea ani. Am multe de povestit dar nu se mai poate...astazi voi incheia acest capitol al suferintelor mele.
Ce se intampla oare azi cu mine? Nu voi mai avea puterea sa lupt pana la capat?
Ma voi refugia undeva departe...intr-un colt de lume necunoscut de nimeni? Voi pleca departe cu toate gandurile mele, cu problemele ce m-au coplesit?. Da, chiar daca toate cele traite de mine nu vor fi realizabile intr-o zi, ma voi consola cu gandul ca am cunoscut un om minunat!!
Voi aprecia toate eforturile lui de a ma tine mereu in priza, si pentru ca mi-a ridicat moralul...nu am decat a-i multumi.
Am inteles din multe carti citite, ca intodeauna dupa o despartire, trebuie sa cauti perechea potrivita, asemenea milioanelor de femei trecute prin aceasta situatie. La varsta mea, nu cred ca as mai avea curajul s-o iau de la capat. Tin sa le felicit pe toate, care au acest curaj!

Placerea este o clipa trecatoare sau durabila

Daca partenerul arde de dorinta de a -ti vorbi, de a te vedea, de a te ajuta...atunci placerea este una de durata. Dar niciodata nu se stie? Atentie, deci sa nu fie cumva doar un foc de paie. Daca din toate acestea enumerate,nu functioneaza nimic bine nu intrati in panica...
Am sa va dau cateva retete bune pentru dezamorsarea bombei.
1.Inainte de a va culca langa un partener, faceti o baie.Dar nu orice fel de baie?
Amestecati lavanda,rosmarin, petale de trandafir, telina salbatica, verbina, stanjenel(iris), cimbru de camp, menta, maghiran. Toate acestea le fierbeti , apoi le turnati in apa din cada. Proprietatile lor energetice amestecate va vor face sa va simtiti intr-o forma excelenta!
2.Un alt remediu pentru o baie afrodisiaca este urmatoarea: ulei de trandafir, busuioc, salvie, menta,ulei de gardenie.
Atentie! Aceste amestecuri de plante au virtuti importante si nu au efecte nefaste daca sunt folosite saptamanal.
O privire stralucitoare fata de partener, face mult intr-o relatie, iar placerea durabila nu poate fi perduta.

Opreste-te clipa!

Fundamentul stilului tau de viata care este? Ai tu un reper anume? Eu cred ca nu e usor dar nici prea greu. Cateodata mintea iti este poate prea obosita, important este sa-ti iei drept reper amanuntele: culoarea ochilor, mirosul, sinceritatea, sa-ti imaginezi bucuria lui, a ei, cum tremura pe fata ta. E bine sa uiti aventura si sa-ti ramana-n gand doar un suflet cald ce ti-a daruit toata iubirea. Tot asa sa procedam si cu toti cei dragi noua...copii, parinti, bunici, sa ne amintim de chipul lor ca de-o icoana pe perete. Sa uitam ce a fost urat si sa stergem cu buretelul ceea ce a fost dureros...altfel n-o sa mai putem rezista in Univers. Sa tinem minte doar clipa aceea fericita, sa ne-o oprim in suflet si s-o retraim cu intensitate. Gadeste-te ca in fata ta nu poate fi decat un om pe care trebuie sa-l iubesti si sa-l respecti. Nu te mai intereseaza in rest ce face el in particular...este treaba lui. Opreste ritualul despartirii banale, cu acest sentiment minunat.
Fiti prezenti alaturi de el doar cu sufletul rugandu-va sa-i mearga bine, sa fie fericit, sa poata depasi tot ce s-a abatut asupra lui. Capacitatea de a pune frana pe mersul prea repede al vietii consta in capacitatea noastra de a vedea si de a ne concentra pe ceea ce avem prin preajma si pe ceea ce a fost frumos.
Nu neglijati natura! Nu intoarceti privirea cand afara ploua, ninge, tuna, fulgera...ci traiti cu intensitate maxima momentul acesta daruit din cer.
Daca sunteti "prezent" doar pentru ea, el, observati bine cum acest mister nu poate disparea niciodata. Picatura de ploaie ce se prelinge de pe pervazul ferestrei, inaineaza nu se mai poate intoarce inapoi de unde a cazut...si va disparea. Oare viata noastra nu este tot o picatura de ploaie?, alunecand cateodata pe un parcurs nestiut?
Nu trebuie sa filozofam acum, totul, dar concentrarea pe amanuntele unor lucruri care ne inconjoara, prezenta noastra constienta fata de ele, este un exercitiu nu doar util, de temporizare a vietii, ci si un mod de a trai creator.
Oare ce fac poetii? Nu transfigureaza realitatea, pentru a-i afla intelesul? Pentru ei este felul cel mai fericit de a putea trai fericiti. Asa este si cu magia atingerilor. Avem nenumarate prilejuri sa ne atingem prin contact corporal, dar cel mai des ezitam acest lucru sensibil...oare de ce? Am fost lasati de izbeliste de la o varsta frageda sau am avut un esec in casnicie, ori ne-au absorbit prea mult munca, indatoririle familiale, neglijindu-le pe noi total.
Desi stim cat bine fac, noi devenim din ce in ce mai reci, fara sa constientizam ca de fapt este un sentiment de protectie , de caldura pentru organismul nostru.
Spun unii cercetatori ca, femeile care merg dupa cumparaturi... si daca tin mai mult timp un obiect in mana, analizandu-l cu mare atentie, in final il si cumpara.
Asa se intampla si cu barbatii care iubesc cu patima o femeie...pana la urma reusesc sa o cucereasca de tot. Intodeauna am simtit raceala sau caldura transmisa de o persoana, indiferent cat de departe este ea. Ce trebuie sa faci in aeasta situatie? Sa te retragi cu fruntea-n sus..si sa mergi mai departe.

Sageata lui Cupidon

Care sunt conditiile in care noi ne indragostim si de ce?
Toate impulsurile care ne aduc aici nu vin dinafara, ci doar din emotia primei intalniri. Inima care bate mai tare, respiratia agitata, starea erotica a intregului corp se transmite la fel ca si boala, celui din fata ta, spun psihologii..dar nu numai. Aceste emotii le-am trait pe propria-mi piele si nimic nu poate fi ceva inconfundabil cu altceva. Aceasta stare de euforie stim cu totii ca nu poate sa tina o vesnicie, daca o picatura va ramane in corpul tau, te face in fiecae zi un om fericit.
Ce teme ne apropie oare cel mai mult?
E de-a dreptul ciudat,cum poate sa dureze un timp mult mai indelungat, o iubire de la distanta. Nu cred ca aici se incadreaza doar potrivirile fizice, ci si angajamentele sociale comune. Cand ne simtim atrasi de cineva..nu mai conteaza distanta ci felul cum stim sa administram sentimentele iscate ca din senin, incercand din toate puterile sa tinem stacheta cat mai sus.
Ce ne-a atras in mod special?
"Fructul oprit"...dupa ce fructul este sacrificat, totul se distruge daca nimic nu a fost din inima. Vedem ce se intampla cu relatiile tinerilor de astazi? Nimic nu-i opreste, nici vantul nici ploaia, nici parintii insingurati. Cu cat opunerea lor este mai apriga, cu atat mai aprinsa este valvataia lor. Acest efect de tip "Romeo si Julieta" a fost descris si in urma cu sute de ani, de Shakeaspeare.