Povestea unui lup dintr-o poveste oarecare...

      Am devenit peste noapte o pasionata de fizionomie si caracter. Pe mine am reusit sa ma cunosc foarte bine, dar nu reusesc sa deslusesc inca foarte bine fizionomia si caracterul unui lup.In fiecare zi isi schimba parul dar naravul ba...Intre fizionomia si caracterul meu e o relatie directa, poti avea incredere. Mai ales ca e in joc viata mea.
      Ochii intunecati ai lupului, imi dau senzatia ca vor sa ma manance uneori, doar sub influienta alcoolului, apoi revin iarasi la normal. Pometii obrajilor lucesc ca doi luceferi in noapte, dezvaluind sub luciu o alta piele, decat cea pe care o cunoscusem eu odata in tinerete..., barbia e ascutita si dura ca a unui diamant de taiat sticla.Cand doarme, strange cu siguranta din pumni, de parca ar dori sa loveasca iar pe cineva drag. As vrea sa-i spun cand doarme ca exista intr-un oras un om bun ce ar vrea sa-i daruiasca niste carti bune pe care ar trebui sa le rasfoiasca din cand in cand. Acest om a reusit sa-mi schimbe viata intr-un scurt timp, doar prin intermediul acestui calculator.Un om ce este in stare sa vada si in contul celor care nu vor sa vada.Eu cred ca e in stare sa si moara numai sa-mi fie putin mai bine mie. Acum e in concediul dar cand o sa se intoarca, as vrea sa-i pun cateva intrebari. In fiecare zi citesc in ochii lui cate ceva...uneori de bine, alteori imi mai da de gandit?
      Ador verbele neregulate si articolele nehotarate, tot ce-i nehotarat si neregulat, tot ce lupta sa-si afle un chip, si un rost, iubesc hulitele pronume si adjective demonstrative, m-am bucurat enorm in ziua cand am descoperit  ca nu exista doar patru conjugari, ci mai multe. Traiesti cu adevarat cand poti sa conjugi cele mai banale verbe conform cu dorintele si firea ta, cand nu mai esti obligat sa repeti, ca un condamnat la o vesnicie egala, la o nemurire extrem de plicticoasa, aceleasi forme verbale secate de sens. N-am inteles niciodata ce-i cu diateza activa, cu complementul de agent si cu cazul ablativ, dar incerc totusi sa le respect, asa cum o sa respect in taina sufletul unui om insingurat. Ma induioseaza resemnatele supine si cenusiile gerunzii, doua moduri de ati reface viata daca doresti cu adevarat.
       Detest tot ce murdar sufleteste..si cel mai mult detest sa-i las pe altii sa gandeasca in locul meu.

E miezul noptii

     E  miezul noptii si omul cu care stau de vorba imi pare un strain. Oare de ce?Nu pot fixa nici un sentiment. E ca si cum nici n-as trai. Spune ce ar trebui sa fac? Da-mi o reteta, un tratament.Trebuie sa existe un remediu. Eu am ajuns intr-un punct cand nu reusesc sa-mi fixez sentimentele. Unii oameni nu fixeaza iodul, calciul si merg la un medic, eu unde ar trebui sa merg? In mintea mea se perinda tot felul de ganduri, asa ca intr-un laborator fotografic. Nu reusesc sa fixez sensul intamplarilor din viata mea.Timpul e dat inapoi si regret tot ce-am trait pana acum.Vor mai trece zile si nopti de chin pana va fi luata decizia definitiva.Trebuie,  prin urmare,  dupa aceste sfinte sarbatori sa colind orasul, sa bat la usile unor oameni necunoscuti si exagerat de prudente si sa intreb ce se mai poate face? Daca informatia mi se va parea neconcludenta, voi adauga ca, femeia aceasta va trebui sa suporte in continuare ceea ce i-a harazit soarta. Nu este o solutie sa inchizi ochii si sa asezi intr-un sertar toate iluziile si deziluziile despre viata in care traiesti. Printre atatea chipuri care nu mi-au spus nimic se intrezareste doar unul singur care doreste cu adevarat sa-mi spuna ceva. Poate nu de o anumita femeie reusesti sa te indragostesti, ci de eventualitatea ca persoana respectiva vadeste atata puritate si gingasie incat ar putea fi, fiinta mult visata din viata lui. Iubirea nu te intreaba daca femeia aia e casatorita sau nu, ci pur si simplu iubeste. Aceasta poveste poate deveni foarte delicata pe parcurs.