vineri, 31 decembrie 2010

Ce tristă va fi seara fără tine

        Nu stiu in cine sa mai cred iubire
        Ce trista seara ,va fi fara tine
        Tu mi-ai aprins in suflet o speranta mica
        Nu stiu cel de langa mine, maine ce-o sa zica?

        Tu m-ai readus din nou la viata
        Ai pus in fiecare creanga o mica speranta.
        Fericirea mea astazi esti tu,dragostea mea
        Si niciodata eu nu te-oi uita.

       Acum ce pot sa iti urez in noul an ce vine
       Decat sa fii mereu alaturea de mine 
       Sa fim mereu la bine si la greu
       Dar aceasta dorinta, va fi implinita,
            Doar de Dumnezeu.

miercuri, 29 decembrie 2010

Care e problema?

    Problema e ca astazi e joi, 30 decembrie, si nici unul din drumurile pe care le-as face nu reprezinta rezolvarea solutiei noastre.Astazi camera se incuie, calculatorul se sigileaza, tot la fel ca seifurile din bancilor maine seara. In locul uratorilor se vor auzi artificiile si bubuiturile lor, ne vor trezi poate in noul an pe toti la realitate.Oamenii se opresc  in loc si se uita in sus, iar pe frunte li se va aseza o bura de nea.Poate va ninge mai frumos ca alta data, poate nu va ninge deloc.
   Maine seara se incheie luna decembrie si va incepe un nou an 2011.Copacii isi  vor clatina alene crengile, trotuarul isi va  scutura scoarta de asfalt, pietonii se vor leagana grav, ca niste marionete cu sforile rupte.Acum va trebui sa-mi hotarasc soarta si sa am taria de a merge singura acolo unde mi-am propus.Nu-mi prea-mi dau seama acum ce va fi cu inima mea dupa aceea....dar o hotarare trebuie luata.Va fi Anul Nou, si cat mi-as fi dorit sa ma bucur langa cel pe care l-am contemplat, ca fiind ingerul meu pazitor....cred ca va intalni o alta femeie de care iar se va indragosti si apoi va umbla iar la seiful cu deziluzii si-si va continua marturisirile atat de sincere.Va suferi poate mai putin pentru femeia pe care a parasit-o candva. Il va pasiona butoanele lucioase ce-l ademenesc de ani de zile si va da drumul la muzica paradisului sa il incante. Raspunsul la tot ce il inconjoara va fi unul de melancolie sau de veselie, pentru anul ce va veni. Acum nu pot decat sa-i urez  UN AN NOU CAT MAI FERICIT.

Despre o prietenie sincera

    Este poate ciudat, dar ne temem in orice moment sa nu pierdem un prieten bun. Sinceritatea este calitatea principala intr-o prietenie, participand la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu. Intr-o prietenie esti iubit nu pentru ceea ce esti tu,ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine.Tu, omul,esti sacrificat, la fel ca si un animal.  Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti face sau oferi altora.Am sa ma straduiesc cat pot sa justific, sa contrazic, sa apreciez si sa afirm ceea ce eu fac si spun.Ceea ce intristeaza intr-o prietenie, este faptul ca fiecare sacrifica libertatea celuilalt.
    Nu as accepta in ruptul capului sa fiu prietena cu cineva care incearca sa ma priveze de aceasta libertate. N-am sa pot accepta sa fiu prietena celor care fumeaza, beau alcool,se drogheaza sau umbla cu mai multe ...am cautat sa fiu eu asa cum ma stiu cu bune si rele.Cine are placere sa converseze cu mine stie unde ma poate gasi. De maine voi fi plecata din localitate, plec in capitala.Vreau sa fac revelionul in strada impreuna cu rudele mele din BUCURESTI.Va doresc la toti prietenii mei dragi urari de bine si sanatate si neuitatul traditional"LA MULTI SI FRUMOSI ANI".

marți, 28 decembrie 2010

Prin ce sunt legati oamenii intre ei?

         Nu stii cum e mai bine sa procedezi.Oare e mai bine sa cunosti oamenii in general cum se comporta sau in particular? Oamenii cei mari(destepti)sunt legati de veacul lor printr-o slabiciune. Iar  cei de jos, poate sunt legati prin problemele ce le intampina zi de zi( saracia, naivitatea, mila, prostia)...
        De cele mai multe ori acestia sunt inclinati spre a face mai mult rau decat bine, asa se spune, dar in realitate sunt destui oameni destepti care fac mult mai mult rau semenilor lor. Si cateodata tot raul cade asupra lor. De multe ori spunem ca nu se poate ca intr-o famile de medici, preoti, profesori...sa se intample fapte ingrozitoare, dar atata vreme cat acestia sunt oameni si nu altceva, ei convetiuesc impreuna si au parte si de bine dar si de rau.Uneori si demonii pot fi castigati daca li se va face intodeauna pe plac. De obicei am observat ca acela care stie mult mai putine despre viata, incearca sa te contrazica mai mult.Dar pentru cei fara minte e mai bine sa fie condusi decat sa-i lasi sa te conduca.
       E ca in cazul conduceii unei masini, care la inceput scartaie, din toate incheieturile, dar mai tarziu se lasa sa fie condusa.Cineva trebuie sa preia volanul si sa apese la timp pe frana, altfel masina ajunge intr-o rapa.Asa e si cu casnicia....ori femeia ori barbatul preia conducerea.Acolo unde aspiratiile sunt comune, conducerea se face impreuna, si eu cred ca e lucrul cel mai minunat.In aceasta poveste cu lupul si Scufita Rosie,intervin mai multe persoane..vanatorul, bunica, mama. Asa dupa cum stiti, bunica si mama nu mai sunt de mult si nu au ramas decat celelalte personaje.Vanatorul acesta a reusit sa-mi citeasca o parte din franturile mele din viata, si a tras o concluzie cred eu destul de buna. Sa ma scoata putin la lumina din padurea aceasta plina de himere...singura nu as fi reusit poate niciodata. Cum pot eu sa-i multumesc acum? Ramane de vazut daca se va pacali sau nu...imi dau toata silinta sa iasa ceva frumos din toata povestea aceasta.Sentimentul ca un om cu creer are o dorinta mare de a ma face fericita(poate si pentru putin timp), caci o siguranta in tot ce e frumos la inceput nu ti-o poate da nimeni ca pe parcurs se va mentine, ma va determina sa apas pe frana la timp, ca sa nu se mai intample si alte accidente in viata mea. Nu pot sa stiu ziua cand se va intampla...dar cu siguranta se va intampla.
      In lume, cele mai frumoase haine sunt frumoase si atat, dar depinde foarte mult si cine le imbraca.Daca nu sunt imbracate de niste manechine celebre...vor trece intr-un con de umbra. Intodeauna am incercat singura sa infrunt toate greutatile prin munca cinstita, si asa i-am invatat si pe altii, dar nu stiu cat s-a prins invatatura mea de unele persoane.Ramane de vazut pe parcursul acestei povesti de viata ce se va mai intampla. Si-acum sa-mi raspundeti la o simpla intrebare"De unde ati aflat cand trebuie sa apasati pe frana?". Eu cred ca acest lucru va intra in reflex pe parcurs, cand te convingi ca omul din umbra ta va mierita toata aprecierea pe care o mierita.






     






      

luni, 27 decembrie 2010

Ninge cu parfum de sarbatori

     Ninge iarasi peste Iasu-n sarbatoare
    Cu fulgi albi, pufosi si jucausi
    Undeva departe-n zare
    Se-aud note-ngrozitoare
    Noi jucam in viata, teatru de papusi.

    Bradul sus pe culmea verde
    Priveste cu-ntristare pe carare,
    La papusarii ce au aparut
    Si se mira de ce oare,
    O papusa, nu i-a daruit!

    Iata ca apare-o pasare maiastra
    Ce se lupta cu-n balaur furios
    Mos Craciun o ia si-o baga-n traista
    Si-o salveaza iarasi dragastos.
    Dumnezeu acuma, e tare bucuros!

    Ninge, ninge cu parfum de sarbatori,
    Fulgul de zapada in vazduh se pierde,
    Pana-n ziua vin sute de colindatori,
    Bradul sus pe munte ramane todeauna verde.
    Datina pastreaz-o omule, pan' ce-ai sa mori!

  

   




   






   
   

duminică, 26 decembrie 2010

Suflet de papagal

     In general papagalii sunt pasari foarte sociabile.Sa tii un papagal in casa ta nu e rau. Insa captivitatea lui il duce mai taziu la pieire.Acasa la ei in padurile australiene, traiesc intr-o larma de nedescris. Asa cum traiesc copiii la gradinita.Toti socializeaza intre ei, iar cand se intampla ca eu sa fiu suparata intr-o zi, vin si ma mangaie cu manutele lor gingase.Cine nu poate suporta zgomotul acestor copii sa nu isi aleaga aceasta meserie,fiindca dau gres in cariera.Sunt multe de povestit si la acest capitol...dar putin mai tarziu. Voi reveni la sufletul unui papagal. Binenteles ca ,inchisi intr-o colivie asezata undeva in incapere, viata lor nu poate fi asa de fericita ca a fratilor lui aflati in libertate. Mai ales daca acesta este singur. Nimic nu le abate melancolia: nici ingrijirea, nici curatenia, nici mancarea, oricat de perfecta ar fi ea.Asa este si cu casnicia.Daca iubire nu este, nimic nu mai este...decat o tragica poveste. Iata de ce amatorii de pasari in colivie e bine sa cumpere intodeauna doar perechi. Daca nu se cumpara de la inceput si perechea si intentionati mai tarziu sa-i oferiti aceasta pereche  atunci trebuie sa tineti seama de cateva ingrediente: cea de-a doua pasare trebuie sa fie mai tanara;ea trebuie asezata in alta colivie la inceput; obisnuiti noua pasare mai intai cu vocea dumneavoastra, vorbindu-i incetisor, linistitor, nu ca vorba lupului din poveste...; asezati coliviile alaturi una de cealalta, pentru ca pasarile sa se poata vedea, una cu cealalta si sa se poata ascula. S-ar putea ca dupa primul contact de ciocuri sa se lege iubiri de nezdruncinat. Asa cum se intampla si cu unii oameni care se potrivesc  chiar de la prima vedere. Incep sa-si spuna cate in luna si in stele, de parca s-ar fi cunoscut intr-o alta viata. Acomodarea dureaza trei zile , apoi ,noua pasare poate fi pusa alaturi de cealalta. Colivia trebuie sa fie mare, incapatoare, prevazuta cu un vas pentru apa si unul pentru mancare dar si un leagan in apropiere. Daca aceste pasari vor reusi sa se faca placute..mai tarziu din dragostea lor vor da nastere la alte fiinte tot la fel de atragatoare.Cei care nu se iubesc vor da nastere la niste monstri ce mai tarziu le va manca batranetea. Ocupati-va si vorbiti cu ambele pasari in mod egal, astfel apropierea lor se va face mult mai repede si lunga suferinta a coliviei va deveni mult mai blanda acum in doi. Daca v-a placut si aceasta istorioara lasati un mesaj dulce, ma voi bucura mult, asa ca de fiecare data.

Vantule, nebunule, de ti-ai frange strunele

In mitologia greaca zeul vanturilor era Eol, fiul lui Prometeu. Se spune ca el tinea ascunse toate vanturle intr-o pestera adanca, din insulele Eulice, la gura careia punea o lespede mare de piatra.In Romania zeul vanturilor este un lup dintr-o poveste, este imaginea nesupunerii, a dezordinii periculoase, a libertatii totale. Cand uita sa inchida usa pesterii, toate vanturile ieseau afara, bucuroase ca scapa de captivitate, razbunand tot ce intalneau in calea lor. Emisarii lui Eol sunt:crivatul de miaza-noapte si de miaza-zi, austrul, nemirul,vantul negru, cosova, ardeleanul, oradeanul, fagarasul. Cea mai mare viteza a vantului a fost inregistrata in Muntii Bucegi la varful Omu. Dar cea mai apriga viteza a fost inregistrata in seara de Craciun, in ap. x..din cauza alcoolului consumat fara masura. Uneori cand ungi creerul cu aceasta licoare ti se par ca toate zboara-n aer. Pacat ca nu a parasutat si lupul pe o fereastra, sa-si franga strunele...dar poate intr-o zi va veni si timpul acesta. Folosirea unui jurnal de noapte e o descarcare psihica extrem de eficienta, un fel de spovedanie ce te curata de gandurile negre, ce nu te lasa sa adormi. Jurnalul intim e da fapt cea de-a doua identitate, ascunsa atat de adanc, incat adeseori uitam ca mai existam, ca mai folosim cuiva. Mi se pare ca nimeni nu ne asculta, ca nu ne intelege si ca doar comnicam ca prin vis cu cineva drag noua. Cateodata simti ca aceasta comunicare nu se mai termina si martorul suferintelor tale e mut la un moment dat. Te asezi cateodata pe un scaun in fata unui necunoscut si astepti sa-ti puna intrebari sau sa-ti aline suferinta ta, dar pe a lui cine o alina?? Destul te-a pedepsit viata cu suferinta, pentru ca sa mai rabzi un deget intins catre altul. Acest calculator rabda orice, asa ca am sa tot scriu...ca el a invatat sa rabde orice, la fel ca si mine. Aici puteti nota orice va trece prin minte:amintiri din trecut, din prezent, spaime, tristeti, necazuri, dar si unele bucurii si realizari. Dupa cateva luni de functionare, starea dumnevoastra de functionare, starea de spirit va fi mult mai pozitiva, va veti simti mai usurati. Zau ca mierita sa incercati. Acest calculator rabda tot si nu se poate supara vreodata pe tine.

Fotografia lup

   Ador fotografiile cu lupii
 fiorosi
   De la naftalina parca ei sunt
scosi.
   Si parul aspru cand mereu si-l
schimba,
   Si cand urla tare, se aude-n zare
parca-i o colinda.
   Cu ce vifor de urgie, umbla seara
prin pustie?
   Cu o falca-n cer, una-n pamant
facand juramant...
   Dar ceea ce au spus odata
nu e legamant,
  Cand faci legamant...
e un lucru sfant.
  Parul si-l schimba tot
asa si asa,
  Dar narvul am vazut ca este
intodeauna "BA".

vineri, 24 decembrie 2010

Izvorul inimii

   
       Daca iubesti izvorul inimii
       E un izvor mereu care curge.
       Nimeni nu-l mai poate opri si stinge.

      Curge de bucurie,uitand de manie,
      Curge de dor si jale, cautand o simfonie.

      Izvoru-acesta e astazi prea fericit
      Ca-n viata astazi, cei doi s-au intalnit.
      Si de atunci nu s-au mai despartit.

      La izvorul cu soptire ,cu iubire
      Chipul iar ti-l intlnesti
      Si simti cum iar intineresti.


       Dulce dor si mult iubit,
       In izvor chipul ti-ai oglindit
       Si inima din piept iarasi a tresarit.


        Si ca pe-un sol de fericire
        Dumnezeu ,insusi te-a trimis
        Glasul, inima spre mine ti-au deschis.


       Daca-n izvor ai pus piciorul
       Si de cei urat azi ai uitat
       La tine pleaca tot dorul.

      Daca-n izvor tu ti-ai spalat iar fata
      Inima mea va pastra mereu dulceata.

      Astazi pe umerii tai iar m-am asezat
      Ca pe-un copil de mana m-ai  luat.

    
      Din izvorul ce curge ne-ncetat
      Vor rasari fluturi de dor,
      Ce in zbor spre tine au plecat.

      Acolo mereu te-ai oglindit
      Si-o floare gingasa a rasarit.

      Aceasta floare, e floarea iubirii noastre,
      Ce va sta mereu inflorita-n glastre.
    
      Si-al meu suflet e izvorul
      Ce-o va uda cu lacrimi triste
      Iar tu-mi vei alina  tot dorul.
    

     




     

     
     

miercuri, 22 decembrie 2010

Povestea unui lup dintr-o poveste oarecare...

      Am devenit peste noapte o pasionata de fizionomie si caracter. Pe mine am reusit sa ma cunosc foarte bine, dar nu reusesc sa deslusesc inca foarte bine fizionomia si caracterul unui lup.In fiecare zi isi schimba parul dar naravul ba...Intre fizionomia si caracterul meu e o relatie directa, poti avea incredere. Mai ales ca e in joc viata mea.
      Ochii intunecati ai lupului, imi dau senzatia ca vor sa ma manance uneori, doar sub influienta alcoolului, apoi revin iarasi la normal. Pometii obrajilor lucesc ca doi luceferi in noapte, dezvaluind sub luciu o alta piele, decat cea pe care o cunoscusem eu odata in tinerete..., barbia e ascutita si dura ca a unui diamant de taiat sticla.Cand doarme, strange cu siguranta din pumni, de parca ar dori sa loveasca iar pe cineva drag. As vrea sa-i spun cand doarme ca exista intr-un oras un om bun ce ar vrea sa-i daruiasca niste carti bune pe care ar trebui sa le rasfoiasca din cand in cand. Acest om a reusit sa-mi schimbe viata intr-un scurt timp, doar prin intermediul acestui calculator.Un om ce este in stare sa vada si in contul celor care nu vor sa vada.Eu cred ca e in stare sa si moara numai sa-mi fie putin mai bine mie. Acum e in concediul dar cand o sa se intoarca, as vrea sa-i pun cateva intrebari. In fiecare zi citesc in ochii lui cate ceva...uneori de bine, alteori imi mai da de gandit?
      Ador verbele neregulate si articolele nehotarate, tot ce-i nehotarat si neregulat, tot ce lupta sa-si afle un chip, si un rost, iubesc hulitele pronume si adjective demonstrative, m-am bucurat enorm in ziua cand am descoperit  ca nu exista doar patru conjugari, ci mai multe. Traiesti cu adevarat cand poti sa conjugi cele mai banale verbe conform cu dorintele si firea ta, cand nu mai esti obligat sa repeti, ca un condamnat la o vesnicie egala, la o nemurire extrem de plicticoasa, aceleasi forme verbale secate de sens. N-am inteles niciodata ce-i cu diateza activa, cu complementul de agent si cu cazul ablativ, dar incerc totusi sa le respect, asa cum o sa respect in taina sufletul unui om insingurat. Ma induioseaza resemnatele supine si cenusiile gerunzii, doua moduri de ati reface viata daca doresti cu adevarat.
       Detest tot ce murdar sufleteste..si cel mai mult detest sa-i las pe altii sa gandeasca in locul meu.

E miezul noptii

     E  miezul noptii si omul cu care stau de vorba imi pare un strain. Oare de ce?Nu pot fixa nici un sentiment. E ca si cum nici n-as trai. Spune ce ar trebui sa fac? Da-mi o reteta, un tratament.Trebuie sa existe un remediu. Eu am ajuns intr-un punct cand nu reusesc sa-mi fixez sentimentele. Unii oameni nu fixeaza iodul, calciul si merg la un medic, eu unde ar trebui sa merg? In mintea mea se perinda tot felul de ganduri, asa ca intr-un laborator fotografic. Nu reusesc sa fixez sensul intamplarilor din viata mea.Timpul e dat inapoi si regret tot ce-am trait pana acum.Vor mai trece zile si nopti de chin pana va fi luata decizia definitiva.Trebuie,  prin urmare,  dupa aceste sfinte sarbatori sa colind orasul, sa bat la usile unor oameni necunoscuti si exagerat de prudente si sa intreb ce se mai poate face? Daca informatia mi se va parea neconcludenta, voi adauga ca, femeia aceasta va trebui sa suporte in continuare ceea ce i-a harazit soarta. Nu este o solutie sa inchizi ochii si sa asezi intr-un sertar toate iluziile si deziluziile despre viata in care traiesti. Printre atatea chipuri care nu mi-au spus nimic se intrezareste doar unul singur care doreste cu adevarat sa-mi spuna ceva. Poate nu de o anumita femeie reusesti sa te indragostesti, ci de eventualitatea ca persoana respectiva vadeste atata puritate si gingasie incat ar putea fi, fiinta mult visata din viata lui. Iubirea nu te intreaba daca femeia aia e casatorita sau nu, ci pur si simplu iubeste. Aceasta poveste poate deveni foarte delicata pe parcurs.

marți, 21 decembrie 2010

Dureri sufletesti

      De ce or fi aceste dureri? Cauze sunt multe....dar manifestati-va sentimentele indiferent ca sunteti furiosi,tristi, tematori, iubitori. Nu incercati sa va inselati aparentele...jeluiti-va catre cineva drag si alege-ti o zi in care sa jurati ca n-o sa se mai repete aceeasi greaseala de mai multe ori. Daca gandurile negre va incearca, alungati-le cu un sprei de camera si lasati-le numai pe cele bune sa va inunde sufletul. Scoateti de prin casa ce e vechi, inutil si cele care va amintesc de trecutul urat, nu mai repetati des cuvinte urate la adresa celor pe care nu-i suportati.Cautati o consolare la persoane care au trecut prin situatii asemanatoare dar fara acuze ca nu stiu sa va asculte sau sa va inteleaga.Sunt oameni carora le-ar face placere sa va asculte ore in sir dar fara acuze...intr-o zi o sa constatati ca nu ati vorbit in zadar. Nu apelati imediat la medicamente daca va este rau..incercati retete naturiste dupa care la medicamente...eu asa procedez si ma  simt excelent. Beti cafea cu suc de lamaie, pisati o tableta de aspirina si mestecati-o cu un pic de smantana, lasand-o sa se topeasca in gura. Si nu uitati de rugaciunea facuta din suflet..trebuie sa stii sa te rogi si nu astepta imediat minuni...o sa apara candva.
    Aceasta saptamana este pentru spalarea tuturor pacatelor de peste an, post si rugaciune, impartasanie si apoi o sa va simtiti ca niste ingeri. Nervozitatea se combate cu ceai de sunatoare, valeriana,combinat cu levantica. Intodeauna apelati pentru vindecarea ranilor la alifie de galbenele, marul lupului,tataneasa preparata foarte usor in casa cu osanza de porc curata. Daca aveti dureri de cap persistente intindeti-va pe pat si ganditi pozitiv(o vacanta petrecuta pe malul marii, la munte, in alta tara).O lingura de argila dizolvata intr-un pahar cu apa va avea efect imediat.Beti multe lichide, dar nu alcoolice...evitati mancarurile sarate, grase, si faceti dusuri calde si reci. Lamaia are multe intrebuintari.Se face o cura cu lamaie pentru calculi biliari astfel:In prima zi o lamaie stoarsa pe stomacul gol, a doua zi sucul de la 2 lamai, ..si tot asa 7 zile. Apoi invers,7,6,5,4,3,2,1.Daca ai gripa fa asa cum te-am invatat si microbii nu se vor mai intoarce.Cine face ceai de lamaie indulcit cu miere nu are de ce sa se planga. De fapt, in orice ceai taiati cateva rondele de lamaie...caci nu degeaba a lasat Dumnezeu acritura aceasta pe pamant.Sa va dea cel de sus multa sanatate, iubire, caldura sufleteasca si sarbatorile sa le petrece-ti in pace si credinta.

luni, 20 decembrie 2010

Desartaciune

     Mereu isi cata carnea suvite de placere,
     Crezand ca peste tot va curge  numai miere,
     Scobind naluci de ingeri in cercul efemer
     Acuma de la viata ce pot ca sa mai cer?

     Cu mainile sleite de putere si de chin,
     In fata unui om vreau astazi sa ma-nchin.
     N-am vrut sa cer pomana si nici un giuvaer,
     Totul s-a petrecut, parca intr-un mister.

     Ma uit astazi la pomii din gradina
     Toti sunt plini de zapada si lumina.
     Sclipesc ma sus in munte franturi de epopee
     N-as vrea urat prietenia noastra sa se-ncheie?

     Prieten drag, tu ai aprins in suflet rugaciuni
     Prin care se-ntrevede si-un targ de goliciuni.
     Printre franturi de suflet sta astazi poezia,
     Cu care astazi mi-acopar blandetea, saracia.
    
    

duminică, 19 decembrie 2010

Sa infruntam viitorul impreuna

          M-am bagat sluga la cuvinte multe
          Cine-o mai avea rabdare sa le-asculte?
          Ma plec in fata sciitorilor cei mari
          Tu omule ce mic in fata lor,tu pari?

          Caleasca cu cuvinte coboara iar in parlament
          Asculti tacut, cuminte, prietenos, decent
          Sa infruntam cu totii impreuna
          Aceasta tara, ce jalnic mai suspina....

          Tot ce e bun pastrat din mosi, stramosi
          Se duce prea repede la cos.
          Inima, sufletelul azi imi plange
          Peste haosul din tara va curge iarasi sange.

         

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Floarea din inima ta

         Pe varful aprig a unui munte din Brasov
         O floare mica acolo a rasarit
         Si intre doua suflete va fi ceaslov
         Pana va fi clatinata de un vant cumplit.

         Nalta e stanca, ca sa ajungi la ea
         Dar floricica in veci nu va uita
         Ca a intrat fara sa vrea in inima ta.
         Si ea numai pe tine te va vrea.

         Plangand astazi ea s-a inchis
         Strangand prin lacrimile amare
         Tot polenul ce n-a fost cules
         Decat de-un om cu inima mare.
  
         In zadar vantul va vrea s-o doboare
         De pe stanca inalta, imensa si grea
         Doar atunci cand ea va decide sa zboare
         Va veni iarasi inspre inima ta.
        





        

vineri, 17 decembrie 2010

Regasire

   Astazi in casa mea e-o mare sarbatoare
   Pasesc incet dar sigur spre o noua viata,
   De acolo din muntii plini cu zapada mare
   Mi-ai trimis in dar, inima acoperita de dulceata.

   M-am tot luptat cu viata si cu lupul cel rau
   Si valuri peste valuri cu spume argintii
   Tu ai venit in sfarsit ingerul meu
   C-o avalansa de surprize in serile-mi pustii.

   O aspra clocotire, o flacara imi arde
   Tot ce a fost urat, in tot trecutul meu
   Tu omule sensibil si puternic se cade
   Sa-mi faci un leagan ,sa stau la pieptul tau.

   Vreau sa ma regasesc in ceea ce-am dorit
   Luptand cu moartea, cu viata trecatoare,
   Sa stiu pe tine de ce te-am iubit?
   Si sa primesc in dar, de la dusmani onoare.

joi, 16 decembrie 2010

Clepsidra

    Va veni un timp cand vom face bilantul la toate. Norii intunecati de pana acum se vor risipi, apele isi vor schimba matca lor,florile poate nu se vor mai ofili, oamenii nu vor mai carcoti, copiii mai mult se vor zbengui, uitand de calculatoare. Poate va fi un nou inceput pentru toate cate sunt pe pamant, o noua viziune despre viata si moarte. O noua viziune a inceputurilor vietii pe pamant.Prin fata ochilor imi trec toate cate au fost si-as vrea sa le masor pe toate dar nu am o clepsidra performanta...Ma simt o mica insula in oceanul fara de margini al celor care vor sa ma asculte. Mai tarziu ma voi retarage iar in singuratatea mea, si nu voi mai avea nici un fel de antene pentru ceea ce ma inconjoara. Viata noastra este ca un fir intre rasarit si apus.Inca o data ma felicit ca am avut taria, de a iesi din cochilia mea, sa scot la iveala tot ceea ce s-a strans acolo, si as dori din suflet sa uit tot ce a fost urat si neinsemnat. Apoi voi trage la timp cortina peste intamplarile care vor mai fi in viata mea.Un caine se plimba printre ele, revine, miroase, pleaca, si i se pare ca mai multe lucruri nu sunt in regula, dar nimeni nu scoate o vorba.Cand se plictiseste alearga catre o alta apa limpede, o latra iar, si apoi revine.

miercuri, 15 decembrie 2010

Ce face ispita?

      Te mistuie iubirea? acum e prea tarziu
      Sa crezi ca-i o papusa, de-aceea astazi scriu
      Ea nu sta-n trup, stapana a carnii si-a placerii,
      Poate in viitor tu ma vei da uitarii
      Dar trebuie-nfruntata cu spaima, ca pe-o moarte
      Cu ganduri bune si nu cu ispitele desarte?
      Caci ea, ca sa patrunda-n suflet, ti-a spart alcatuirea
      Te-a ispitit ca pe o vipera, crezand ca-i fericirea
      Ea a prefacut intr-o iubire tot launtrul tau, anume
      Ca sa incapa-acolo, cu ea, intreaga lume.

Ce este talentul?

         Un om talentat? Ce este un om talentat? Cine mai are nevoie astazi de talente?
Oportunistii nu mai cred de mult in copiii talentati, in oameni care vor sa faca ceva frumos in tara aceasta...E o utopie sa-i faci sa inteleaga ca Romania are nevoie de acesti oameni ce se perinda prin toata lumea in loc sa se simta bine acasa la ei. Tot ce se intampla astazi cu noi se va rasfrange asupra acestor copii nevinovati, talentati.
        Temeiul, dragostea, indarjirea de a face ceva frumos in viata, inseamna talent. Multi se nasc cu el, dar nu il pot folosi decat doar atat cat sunt mici, si daca nu au sprijin financiar li se pierde talentul pe parcurs. E tare greu sa lupti cu destinul. Cuvantul dat e o conventie, asa ca cine isi ia pe cap o raspundere pentru cineva, trebuie sa o duca la indeplinire. Noi nu avem lucrari incepute si lucrari neterminate; noi suntem manati din urma de timp si lucrarea noastra odata inceputa acum la anii acestia trebuie terminata intr-un timp cat mai scurt. Stiu ca lumea ne va uita repede, deoarece incercam sa dam tot, si sa luam tot. Acum trebuie sa fim modesti, dar in realitate nu exista modestie, ci doar oameni infranti. Ca sa lupti cu tine insuti, lupti acum cu toti cei din jurul tau, ca sa-ti fie un pic mai bine maine. Uneori nu te poti afirma cand te lasi in mana altora, asa ca asteapta sa-ti vie si tie randul candva...prin propriile tale puteri. Eu voi decide cat trebuie sa scriu, ce trebuie si unde trebuie sa scriu.Cuvantul scris nu se mai poate sterge cu usurinta din mintea cuiva ,care,  poate a trecut prin aceste incercari dure asemanatoare cu ale mele. Maine vom pleca din aceasta lume si poate ce am scris acum nu va mai conta nimic pentru urmasii nostri. Mitul unei lumi perfecte nu exista, asa ca omule, multumeste-te cu ce ai  agonisit pana acum.
    Problemele corect formulate acum sunt pe jumatate rezolvate. Caut o femeie de multi ani, despre care nu stiam  mai nimic ieri, iar  astazi intrezaresc chipul ei si mi-e frica sa o ating, deoarece mi-e frica sa nu dispara de tot. Exista o persoana care stie o multime de lucruri despre ea, de unde?De pe ecranul unui calculator.Administratorul acestui calculator este el, omul din umbra mea, care ma cauta cu disperare in fiecare clipa, zi, noapte, fara sa fi convenit ceva in acest sens.

De ce ne nastem oare?

 Exista mereu un semn de intrebare
 De ce pe lume noi ne nastem oare?
 Isus s-a nascut intr-o iesle de oi
 Si s-a jertfit intodeauna pentru noi.

 De ce ne nastem nu mai conteaza
 Caci guvernantilor tot nu le pasa...
 Cel din burtica ce poate sa mai zica
 Cand ei il amagesc cu o alocatie asa de mica?

     Ce mai putem sa spunem oare,
     Cand peste toate pluteste
     Un mare semn de intrebare?


 

luni, 13 decembrie 2010

Care este scopul vietii?

       Scopul vietii trebuie sa fie "rugaciunea" zilnica catre Dumnezeu. Asa n-o sa reusim niciodata se ne imbolnavim.Vorbele sunt cele care ne ucid si nu mancarea. Am trait sub acelasi acoperis cu un om violent si in momentul cand m-am detasat de violenta lui verbala si fizica, am renascut pentru a doua oara. Cum ? Prin rugaciune. Daca am sti fiecare cum sa ne rugam, nu ar mai fi spitale...si oameni bolnavi. Am avut ocazia sa vorbesc cu multa lume dar cel mai mult cu Dumnezeu.
      Nimeni nu are voie sa imparta lumea in doua: rai si buni, bogati si saraci, destepti si prosti, urati si frumosi, utili si inutili. Cine a creeat lumea? Dumnezeu ,care ne-a lasat pe toti la fel...dar noi incercam in fiecare zi sa mai schimbam cate ceva la ea si la chipul nostru. Acest lucru nu e bun si asa reusim doar sa ne facem singuri rau sufleteste si trupeste.
     Nimic pe lume nu este mai important ca sanatatea. Lupta si vei castiga, daruind celui de langa tine doar cuvinte frumoase in fiecare zi. Daca mori, nimic nu mai are importanta, din ceea ce voiai sa faci. Existenta mea s-a desfasurat in aceste categorii de oameni, care doreau neaparat glorie si bogatie, si nmic nu s-a ales de ei...decat boala. Nu ma plang de ceva anume, ma plang deoarece nimeni nu incearca sa ma inteleaga asa cum sunt. Incerc sa lupt cu mine, cu viata, cu cei din jurul meu, care intr-o zi imi vor da dreptate.
    Ce e logic in toate astea? Inseamna ca numai ce e bun foloseste omului.
    E o zi speciala intr-o iarna speciala, intr-un oras special, pentru un om special!

Doar cateva cuvinte

      Acum trebuie sa-ti mai spun doar cateva cuvinte..si te rog sa le asculti cu mare atentie.Vreau sa ti le spun  nu pentru ca vreau sa suferi, ci vreau sa te bucuri, asa cum m-am bucurat si eu, pentru ceea ce ai facut tu pentru mine.Vreau sa-ti marturisesc ca nu te-am iubit decat pe tine, dar poate e prea tarziu. Nu stiu ce se va intampla cu noi, dar sufletul meu este plin cu sufletul tau, de ce oare am fost ursiti sa ne iubim? De ce oare am fost ursiti sa ne cautam? Si astazi am inteles inca o data ca alta suferinta mai mare nu este ca  aceasta. Stiu ca poate ti se pare absurd ceea ce-ti spun , dar te rog sa ai incredere ca totul va fi bine..numai ca libertatea ta si a mea va avea un pic de suferit. Asa  dupa cum zapada, constituie un obstacol pentru mersul pietonilor, tot asa va constitui departarea dintre noi, un mare obstacol. Sa nu riscam sa ne ratacim printre micile greseli pe care le face fiecare om in viata lui.
     Se va apropia ziua Craciunului, cand bradul va fi impodobit cu de toate, tot asa sa impodobim si noi sufletele noastre doar cu sentimente curate, cu intelepciune si tarie, pentru ca vraja celor acumulate pana acum sa nu dispara in negura vremii.

duminică, 12 decembrie 2010

Un copac pentru tine-bradul cel impodobit

        Doar un copac pentru tine? Glumesti! Tie ti se cuvine padurea toata, dar ce spun eu, tu esti de fapt o padure! Fetele, femeile au gasit la tine umbra,ocrotirea, seva, verticalitatea, tot ce trebuia gasit. Marii scormonitori ai lumii pleaca de la radacini. Cu cat sunt mai bine infipte in solul cunoasterii cu atat vor imprastia semintele mai departe, seminte de iubire, incredere,seminte de ura, seminte de impacare.Totul pleaca de la ele.

Pentru a cata oara?

    Pentru a cata oara zorii ma prind fara de somn?
    Vreau sa ma chemi la tine, puternicul meu domn?
    Eu iti veghez de-aicea iubirea ta plapanda,
    Tu de acolo, mereu esti pus la panda..

    Caci te iubesc cu ura, intreg , si numai eu;
    Nu te impart cu nimeni, decat cu Dumnezeu.
    Ca-n inima-mi, ascunsa, de a ta iubire
    Se va ivi vreodata, speranta de a trai mai bine?

    Din dragostea nascuta in zbucium si ardori,
    Eu imi cladesc sonetul in piscuri,asa ca o cetate
    Pe-ascuns, din taine sentimente, ca un copil din flori
    Pe tine print,eu te-oi pastra in suflet, chiar si-o eternitate.




   

sâmbătă, 11 decembrie 2010

De sarbatori

      Acum in prag de sarbatori
      S-aveti in casa multi colindatori.
      Casa curata sa v-o primeneasca
      Cu o colinda pura, romaneasca.

      Asa cum eu pe vremuri o stiam
      Si pe la casele romanilor, o colindam.
      Pe vremea aceea ma-nchinam mereu
      Si-l veneram adesea pe Bunul Dumnezeu.

      Rugaciunea era cheia  mea de aur,
      Si-acum mi s-amlinit un vis ,din vechiul meu tezaur.
      Domul de sus, mi-a ascultat rugaciunea mea
      Eu niciodata-n viata, n-am voie al uita!
     
     

vineri, 10 decembrie 2010

Nu voi accepta ravasul tau

    Ti-am recitit ravasul, dar nu-i ravasul tau,
    Martor imi e nepoata si bunul Dumnezeu.
    Nu sunt cuvinte care, tu m-ai ura pe mine
    Vei arde tot trecutul cu spaime si rusine?

    Crezi tu ca poti cu vorbe, sa-nseli un suflet bun
    Nu stiu de ce, un inger mi te-a trimis in drum?
    Stiu ca promisiunea cea fost atunci facuta
    De tine, de mine......acuma e pierduta.

    Imi fac din orice cuget o patima adanca
    Te vei intoarce iar din valuri...esti tarmul meu de stanca.
    Si-n spatiul durerii mele te caut ne-ncetat
    Nu vreau sa pleci din viata, asa cum ai intrat!
   
   
   




   

Vine Mos Craciun

    Vine, Mos Craciun
    Vine, Mosul drag
    Sa-l primim frumos
    Ca ne bate-n prag.
  
    Saniuta-i zboara
    Peste munti si vai
    Zboara, zboara, zboara
    Numai in zvon de zurgalai.

    Vine,Mos Craciun
    Mult l-am asteptat
    Mos Craciun cel drag
    Bun si minunat.

    Brad de sarbatoare
    Noi i-am pregatit
    Mos Craciun cel drag
    Bine ai venit!

Cea mai frumoasa amintire

       A fost suficienta oare o singura intalnire? Eu ma gandesc mereu la un raspuns. In casa e acum liniste, aer curat cu miresme de brad caci in curand vom sarbatori cu totii cea mai frumoasa sarbatoare"Craciunul". Dar ce inseamna oare Craciunul? Eu cred ca nu avem voie sa uitam cea mai frumoasa amintire...care inseamna casa bunicilor, a parintilor si ulita copilariei.Sunt multi cei care nu au asemenea amintiri, deoarece locuiesc la orfelinat, pe strada, fara sa fi avut vreodata un loc sigur. Altii isi amintesc de Craciunul petrecut in strainatate, si nu stiu daca se bucura prea mult de aceasta amintire, traita doar pe moment.Traditiile petrecute cu copiii in casa parintilor mei, nu vor fi asa de usor uitate, deoarece sunt traditii romanesti pastrate cu sfintenie de toti oamenii simpli de la tara.
     A-ti aminti ceva inseamna sa readuci in prezent un fragment din trecut si sa-i poti da o nuanta noua, in conformitate cu starea ta de spirit actuala.
     Se mai intampla frecvent ca doi oameni care au trait acelasi lucru sa-l povesteasca total diferit. Din ce cauza oare? Retrospectiv, perspectiva asupra unor evenimente se poate modifica, depinde cat de influientabili suntem. Senzaria de plutire in aer, pe vremea cand eram copii nu se compara cu cea de astazi. Sentimentele au in general, un efect de intarire a memoriei, deoarece fara ele nu am avea aceste aduceri aminte. Femeile isi amintesc mult mai emotional totul, decat barbatii. La ei functioneaza mai mult faptic totul. La femei sunt activate mult mai bine ambele emisfere cerebrale, cea stanga si cea dreapta, astfel au acces mult mai bine la unele informatii din unele zone ascunse. Femeile,in general sunt dispuse mereu sa poveastesca de trecut, scotand in evidenta de ce mai multe ori doar amintirile neplacute. Pe cele placute le pastreaza intr-un seif care il mai deschid dn cand in cand, doar pentru amuzament. Este un lucru placut sufletului sa-ti amintesti ca a existat cineva in viata ta, care nu ti-a dorit raul, nu te-a lovit, nu te-a huiduit, nu te-a mustrat, pentru orice fleac. Sa ne imaginam neuronii ca pe niste copaci: steresul negativ omoara ramificatiile neuronale si pomul ramane golas. Stresul pozitiv ajuta copacul, prin crengile noi ce-i apar in timp.Tot ceea ce face bine trupului si sufletului este ca un balsam pentru creerul nostru si pentru o memorie buna. E suficienta o adiere, o mireasma, un gand bun , pentru ca sufletul nostru sa poata renaste din propria cenusa. Iar daca acum afara e iarna , amintirile noastre se transforma in CRACIUN.

joi, 9 decembrie 2010

Vorbe care dor

    Vorbe care dor
    spuse la manie prea usor
    Vorbe aruncate-n vant
    Si rastalmacite,vrand, nevrand.

   Vorbe, ce s-aduna
   rand pe rand
   Vorbe ce maine vor pleca in vant.

   Vorbe ce s-au adunat
   in serile pustii,
   Tu iubirea mea n-o sa mai vii.
 
   Din iubire, bucurie si iubire,
   Se poate naste un suflet nou
   Oare, va mai fi un strop de fericire?
  

  

  
  
   




   

miercuri, 8 decembrie 2010

Definitie

    Se poate trai fara iubire? Eu cred ca da, dar nu se poate trai fara o definitie clara a ceea ce esti in viata. M-am luptat din rasputeri sa mai corectez ceea ce trebuia, dar nu pe toata linia.Unii oameni recunosc iar altii nu doresc sa fie corectati. Frica cea mai  mare incepe atunci cand ei descopera mai tarziu ca pot fi definiti de cel pe care l-a iubit cu atata patima, in mai multe feluri. Si cel mai dureros, este si chiar te inspaimanta, faptul ca nici unul nu seamana cu parerea pe care si-a facut-o unul  despre celalalt. Pentru nenumaratele modalitati in care poti fi tu definit, parerea ta despre tine chiar nu mai conteaza. Poate ca m-am deprins sa atribui celor din jur toate temerile mele. E si acesta tot un fenomen. Si cum fenomene sant multe in atmosfera, chiar nu am nici un motiv sa ma grabesc. Ma voi opri la prima intersectie si nu voi sti incotr-o sa ma indrept. Simt ca trebuie sa parasesc imediat locul unde ma gasesc ca sa ajung in altul, si ca trebuie sa spun cuiva ceva foarte important, desi nu sesizez care-i problema ultimei discutii.

marți, 7 decembrie 2010

Sa inveti sa-ti vindeci ranile sufletului

    Eu cred ca sufletul este catalizatorul de sanatate si de boala in alcatuirea noastra.Trebuie sa stim cum sa rezistam si sa invatam sa ne sacrificam oricand.Sa imparti vesnic numai bunatate nu e greu, la fel ca si medicul care se sacrifica cu adevarat sa salveze viata unui bolnav. Oare cati o mai fac astazi?
    O mana intinsa catre cineva drag face mai mult decat toate mainile pe care le-ai avut pana acum. Peretii casei ma strang ca-ntr-o menghina, asternutul ma arde, totul parca se invarteste cu mine, si mi-e foarte greu.De ce toate randuielile de pe pamant isi au cursul lor, la fel ca apa unui rau? Prapastia este mare si simt incet cum ma prabusesc, dar un suflet cu chip de inger nu ma lasa , imi tot sopteste la ureche, lupta mereu vei castiga batalia! As vrea sa-i infrunt ochii cu privirea vultureasca, sa-i ofer ce nu i-a oferit nimeni poate niciodata, dar valurile nepravazutului ma chinuie zilnic.
   Prietenia, un strop de lumina in lumea asta pe drumul sortii.Fiecare clipa traita imi da speranta ca voi invinge, ca ma voi detasa de toate cate au fost adunate in sufletul meu, adorm in fiecare seara cu gandul doar la tine si somnul nici ca-mi vine, iti trimit un zambet si simt cum ajunge ca o raza de soare, stiu ca te doare tot asa de tare.Vom privi vreodata orizontul in aceeasi directie? Clipa ramai esti asa de frumoasa!Esti o picatura de paradis venita din timpuri imemoriale.

luni, 6 decembrie 2010

Poveste fara de sfarsit

     Cand lumea povestilor e in pericol,este nevoie de un personaj nou,cu calitati deosebite"un erou" ce vine din neant ca sa salveze aceasta nebuloasa. "Povestea fara sfarsit" scrisa de  Michael Ende a  fost tradusa in 36 de limbi.Ma intreb oare de ce? Majoritatea oamenilor nu mai citesc astazi povesti...ci prefera un film pe internet sau la televizor. Este oare normal?Atunci cand citesti o carte nu se poate compara cu privitul doar, traiesti altfel rolul fiacarui personaj, intelegandu-i aspiratiile sau drama prin care el trece.Scopul de a citi povesti atat pentru tine cat si copiilor tai, nu poate fi un scop fara finalitate. Intodeauna ai ce invata si ce-i invata pe cei mai mici care inca nu cunosc tainele cititului.
    Sunt atatea carti bune pe care multa lume le ignora...poate din lipsa banilor, poate din plictiseala, poate, din "n"motive. Sfatul meu este sa nu neglijati cartea, deoarece este un bun sfatuitor al omului. Recent am citit cartea"Ingerul noptii"de Becca Fitzpatrik si m-a impresionat enorm de mult.Un inger cazut, un juramant sacru, o dragoste interzisa...ce mai poti spune?
    Am sa continui insa povestea mea fara de sfarsit....si am sa spun ca singurul fapt real din infatisarea mea este ca am reusit sa supravetuiesc.Cum?De ce?Pentru cine?, Pentru ce?Poate nici eu nu stiu inca. Incerc sa nu-mi amintesc chiar toate peripetiile prin care am trecut, deoarece nu vreau sa fiu urmarita de acele cosmaruri ale vietii mele. Fiecare clipa traita atunci poate fi o scena a vietii de maine..nimeni nu-ti poate garanta ca iti va fi mai bine, indiferent cate promisiuni  iti pot fi facute. Plinul fericirii ideale nu exista, iar nefericirea poate iarasi aparea, de dupa un colt. Toate aceste precizari pot fi oare "de prisos"?.....
    Un cuvant de care ma leaga o amintire dureroasa, si nu trebuie sa repet ca sunt destui oameni care inca nu cunosc rolul fiacarui cuvant exprimat in diferite imrejurari. Poate uneori mi-a fost interzis si chiar sa zambesc..ce mai pot spune despre aceasta persoana? E bine ca toate neajunsurile sa nu le expui in public, deoarece fiecare persoana are parerile impartite ca si un joc de puzzle.
    Intr-o zi acest personaj care a intrat in joc, poate va disparea din scena si din aceasta poveste fara de sfarsit si va ramane doar umbra unei femei cu dorintele ei neimplinite. Singuratatea poate fi o solutie de viata ca oricare alta...asa poate voi afla ca fericirea ideala e acolo unde nefericirea nu consuma, fiindca la un moment dat toate se contopesc.

   
   

duminică, 5 decembrie 2010

Ma sint din ce in ce mai impovarata

       Tacerea dureaza de ceva timp.Intre noi bate un vant care se apropie, se tot apropie si ma simt tot mai impovarata de datorii. Incerc sa fixex unele sentimente si ele parca imi inunda tot corpul cautand ceva senzational.Acum exista o problema daca as vrea sa le impachetez si sa i le trimit cuiva in dar...mai ales ca este seara lui Mos Nicolae.Orice as spune, ar fi o prostie, parca ar sosi o scadenta a sentimentelor fata de el. Parca as visa ca trebuie sa ma infatisez in fata unui judecator si nimeni nu-mi spune unde oare as putea sa-l gasesc si ce ar urma apoi daca il voi gasi. In 28 de ani de casatorie se intampla atatea, si bune si rele,incat chiar si cei cu imaginatie multa mai uita uneori forma si culoarea unor lucruri, dar ceea ce eu am suferit, nu cred ca se poate uita asa de usor.Acum ma simt un pic mai bine ca in trecut dar urletul lui de disperare n-o sa-l pot uita asa de usor.Nu e nevoie de vreun doctor ca sa-l poata lecui..acest urlet il are din nastere.Nu se mai poate vindeca.Nu pot sa spun acum daca lucrurile sunt reci sau fierbinti, grele sau usoare, aspre sau moi, mai zgrunturoase sau mai vaporoase.Catifeaua inimii mele a fost impregnata cu aschii de diamante cu care uneori  se mandrea iar alteori ma injosea.Nu mai vreau astfel de  aschii in care sa-mi sfasii inima mea din nou, vreau sa mor linistita langa un suflet bun si sfatuitor.Pe mine nu-i nevoie sa ma dadacesti nici sa ma minti ci doar sa ma iubesti....cunosc inceputul dar nu si incheierea acestei prietenii.Orice istorie are un inceput , un mijloc si un sfarsit, la fel ca si povestile.Te caut de atatea ani si iata te-am gasit..m-am infatisat inaintea ta asa cum sunt, n-as dori sa ramai pe parcurs putin dezamagit, daca ceea ce tu ai cautat, n-a fost la inaltimea dorintelor tale. Am inteles bine ce vrei tu, tot de atunci, chiar daca nu ai mai repetat dorinta, fara iubire existenta noastra nu mai are sens...avem totusi o varsta. Privesc in jur cu-n fel de teama si vad ca inaltimea unui om ca tine nu se poate apropia atat cat as fi dorit eu ca sa-i dea iubirii noastre un adevarat sens.Cu toate acestea eu voi merge pana la capatul tunelului ca sa zaresc luminita lui. Am vrut ca sa te castig din prima clipa si poate tu la fel, dar va trebui zilnic sa ne recastigam reciproc, si sa avem multa rabdare. Niciodata in viata mea nu mi s-a intamplat acest lucru si iata ca acum sunt pusa in fata faptului implinit.Nu pot acum eu sa-ti dau tie sfaturi, ci tu mi le dai mie..ceea ce ma bucura. E foarte greu de spus ce e aceea o iubire realizata.Am renuntat la foarte multe ca sa am o familie realizata ,dar n-a fost pe toate planurile.E tot un soi de compexe cu bune si cu rele.Te vad, te admir, te ascult si parca zic in gand ca nu existi...de ce?E un sentiment greu de definit, care in destule cazuri se defineste totusi precis.






   

sâmbătă, 4 decembrie 2010

Iarna cea cu daruri multe

        Iarna cea cu daruri multe, a aparut iar pe la  geamuri.
        Hai ,copii, ca sa iesim afara,cu sania pe dealuri!
        Saniuta-i cuib de iarna, ce ne coboara de pe deal
        Iar in suflete asterne albul ei margaritar.

        Vantul cel naprasnic iara, bate-ntr-una ne-ncetat
        Dar copiii cei nastrusnici , au uitat c-au inghetat.
        Fericit acel ce  iese,  iarasi azi  la  derdelus
        Prin zapada alba, moale, cu miros de spiridus.

        Toti cu sufletul curat, in seara asta il vor astepta
        Pe Mos Nicolae,omul bun ce-n casa lor tiptil el va intra.
        Ghetutele curate el vrea sa le gaseasca
        Dorintele copiilor acum sa le-mlineasca.

       
       
       



       

joi, 2 decembrie 2010

Cad frunze, ca parerile de rau

     

        Cad frunze peste capul meu și-al tău,
        Peste ale tale gânduri și-ale mele,
        Cad frunze ca parerile de rău,
        Dar ce frumoasă, este a lor cădere.
       
        Cad  frunze și nu știi ce faci,
        Tu pleoapele-ți închizi peste vedere
        Să mergem, dragul meu pe sub copaci,
        E-un farmec trist în blânda lor cădere.

        Să  mergem printre frunze împreună,
        Și să uităm trecutul, ce încă mai suspină,
        Nu știm bucuria, căt poate-o să mai țină
        Dar eu, doresc, să fie-o dragoste, divină !


video
   


video
    

miercuri, 1 decembrie 2010

Cine-i poetul N. Labis?



            " Moartea caprioarei" - prin  aceasta poezie,  poetul a putut spune  tot ce avea de spus...apoi s-a dus...si-acum azi de ziua lui sa spun si eu cateva cuvinte ce nu ma lasa ca sa  adorm in tihna.



                Poetul acesta a fost o taină mare, a fost un vis,
                Cerul plin cu stele spre el a fost deschis....
                Spre sufletul lui blând, îngerul azi trimite,
                Un licăr de speranță, nu visele-mi zdrobite !
         
                De ce plâng azi, bătranii oare ?
                Pentru copiii plecați peste hotare,
                Ei  tot  muncesc și se căznesc
                Pentru părinții ce mâine îmbătrânesc.
                                   
               Când țara geme sub apăsarea cruntă,
               De țipete parlamentare, în loc de fericire,
               În sufletele lor se duce-o nouă luptă,
               Spre-o viatță bună și nu spre-a lor pieire.

               O poete ! Văd prea bine,
               Că minciuna pentru tine,
               Nu stă astăzi în picioare
               Ci numai, doar prin galantare,          
            
                                       ( la cozi interminabile )



video

Comuniunea omului, cu natura, și cu Dumnezeu


       
        







LED Text Scroller



          Viața, cum zicea un cunoscut romancier, nu poate fi mințită la infinit...
          Comuniunea omului cu natura și divinitatea este numele de cod al speranței omului. Acum închid ochii și, ca roiurile de stele din infinit, îmi sclipesc palid momentele de adevăr din viața mea. Poate doar aceste clipe când omul e cu adevărat îndrăgostit, sunt momentele sincere de adevăr. Dar treaba ta. În aceste momente eu, am decis asupra binelui și răului, și așa am reușit să caștig un bun prieten.
         Un prieten care a insistat foarte mult să rostesc și eu, acele cuvinte magice ” te iubesc ” ! Dar cum a insistat nu vă pot spune... căci în momentul acela am simțit că o lumină puternică pătrunde în tot corpul meu și ca o hipnotizată de atâtea suferințe, reușisem după atâția ani să rostesc și eu acele cuvinte.
        Nu m-a impresionat decât suferința din ochii lui triști și vocea... apoi am reușit să-l cunosc mai bine.. dar oare este de ajuns pentru o femeie ce a suferit atâtea ?
        Mă impresionează acum felul de a gândi, și ceea ce face pentru mine ca să-mi fie puțin mai bine.
        Poate suferințele lui sunt asemaăaăoare cu ale mele, poate își dorește un suflet blând care să-l liniștească, poate mă va face fericită, poate nu ?.În general noi, berbecii suntem firi romantice, atrăgătoare, luptătoare, sensibile și aprizători ca și focul. Dacă reușești să cucerești o femeie berbec și să-i oferi un trai liniștit, iubind-o mereu, nu ai ce pierde...În momentul când va simți că e înșelată, îndepărtată va pleca fără nici o remușcare... sau din pasiune pentru ceva, se va retrage în cochilia ei și iși va găsi o alinare sufleteasca. E greu de cucerit o asemenea femeie.. dar mai greu va fi să o păstrezi.
         - Omule, îți spun nu te juca cu focul ? Să nu mă confunzi cumva vreodată cu o alta, care ți-a fost puțin mai dragă. Eu sunt eu și nu o alta ( Măriuca ). Nu-i nici o femeie ca mine modestă, înțeleaptă, înțelegătoare, uneori repezită, iertătoare dacă se merită, lucidă... inca, dar poate anii trăiți în suferință mă vor schimba după un timp, cine știe ce va mai fi ? Toți neuronii pierduți nu se vor mai recupera niciodată... noroc că Dumnezeu a avut tăria să ăa inzestreze cu cât mai mulți. Poate amintirile or să fie șterse dar nu definitiv... acum nu mă mai impresionează decât doar lucrurile pe care încerc să le înțeleg puțin mai bine ca înainte
           Nu a suferit nimeni din cauza mea, așa că speranța care se întrevede la orizont într-o zi, poate va veni.
           Omul acesta merită mai multă atenție, respect, dragoste, înțelegere, decât a avut-o înainte de la celelalte... El mi-a deschis o poartă iar eu trebuie să-l urmez, ce va fi dincolo de ea, doar Dumnezeu știe ?
           Noi oamenii nu putem să trecem de ceea ce el ne hărăzește. Celălalt mi-a distrus anii tinereții, ce pot să mai spun ? Sunt prea mică în comparație cu puterea Celui de Sus. Mă aflu undeva la cumpăna dintre ani, la ce mai pot oare spera ? Mă aflu în mijlocul ogrăzii de la țară, când mama înainte de a pleca la cununia civilă, zise cu glas blând, ” să ai grijă de ea, sa nu o lovești vreodată, caci mi-s-ar rupe inima,... a fost o fată bună, ascultătoare, harnică și înțeleaptă... ” dar cine a ascultat-o ?
           Aud parcă și acum glasul ei și vocea blândă de atunci, parcă-mi sșptește în ureche, unde vrei să pleci ?... ce aș putea acum să-i mai răspund ? Cine să ia o altă hotărâre în locul meu ? Cine mă va ajuta în toate ? E greu de răspuns la aceste întrebări, și nu aș ști de ce.mă simt prea mult apărată de lumina bărbatului care a insistat să pronunțe atunci cele două cuvinte magice. Sub protecția lui parcă sant o altă persoană, gândesc și mă comport altfel, dar uneori din te miri ce, devin puțin mai agresivă ca înainte și nu știu de ce ?
          Poate că ne desparte distanța, frica de ceva neprevăzut, curiozitatea, încordarea, stânjeneala ? Fiecare cu tabieturile lui... se poate lua oare de la capăt totul ? Secvențe întregi îmi trec acum prin cap cu discreție.
          Gestul lui îmi dezvăluie în fiecare zi o fațetă nouă a personalității sale, de o mare importanță pentru viața mea.
          Merg, merg și sunt preocupată doar de un singur gând, mă apropii în fiecare zi tot mai mult de omul acesta și, într-o străfulgerare vizionară a minții mele, găsesc soluția ... Despărtțrea de trecut a creat un nou viitor în doi. Am aflat în cele din urmă cine este omul aceala..cine sunt eu...

(va continua).







,

marți, 30 noiembrie 2010

Câtă suferință și căință

    


    
     Astăzi, e întâi Decembrie, ziua țării noastre,
     Câtă suferintță și căință e oare-n sufletele voastre ?
     Voi ce ați crezut că mâine poate va fi mai bine,
     Aplecați capul astăzi nu de bine, ci doar de rușine...

     Priviți pe cele dealuri, munți, ce ieri fost-au înverzite,
     Și astăzi sunt pustiuri de oameni părăsite...
     Priviți, străini de lume, păstorii cei români,
     Aproape de-a lor turme trăind ca-ntre străini.

     Ar fi dorit ei astăzi în tainică natură
     Să fie fericiți cu buciumul în mână.
     Cerească limpezime, precum într-un izvor,
     Frumos se oglindește în sufletele lor...

     Voi cei de sus, care de dânșii ați râs fără mustrare,
    Jos capul astăzi! Nemernici loviți mereu de amânare.
    Toți au crezut în voi, ciocoi fără rușine,
    Dar viața lor, a noastră nu s-a schimbat în bine...

    Priviți pe cea câmpie, frumoasă, roditoare,
    Țăranii, lucrând în fiecare zi cu capu-n soare,
    Pe fața lor cea blândă, pe ochii lor ce-i vii,
    Adie o speranță spre alte țări pustii.

    Oare de ce în țara-n care, cu greu înainte au mai trăit,
    Nu pot fi astăzi, puțin mai fericiți ?
    Aici tot ce-i înconjoară, deal, luncă, munte sau izvor,
    E pașnica blândețe, din sufletele lor.

    Românii uzi la piele, flămânzi, lipsiți de foc,
    Mai cred astăzi în destine și în puțin noroc.
    De moarte și nevoie, râzând cu nepăsare...
    Voinici vor fi în luptă, voinici și la răbdare !
                               ( Maria Daicu, Iași 01.12.2010 )



Să iubești, întodeauna


În fiecare dimineață, să spui cuvântul magic " te iubesc " ,
Iubesc și soră, frate, copilul, că mâine eu îmbătrânsc.
Un gând de răzvrătire, un gând de răzbunare..
Nu aduce-n suflet, decât supărare...
 
În fiecare seară să spui mereu în gând
Cuvântul magic, " iubesc pe-acest pământ ".
Uitați, că a voastra fiară ( lupul ), voita răzbunare,
Atunci când tu voiai mereu să îl alinți.

În fiecare zi s-aprinzi o lumânare,
Și să iertați pe cei ce v-au greșit,
Nu poți să știi când pleci din lumea asta, care
Pe tine, nu știi de ce, nu  te-a iubit !

luni, 29 noiembrie 2010

Omul singuratic

   
    Singuratic este omul, ce nu a întâlnit în cale,
     O gingașă pereche în cursul vieții sale !
     Pe inima lui seacă, ruină părăsită ,
     Păianjenul urzește o pânză încâlcită.

     Prin care nu răzbate, nici o simțire bună...
     Ca racla ce-i deșartă și jalnic ea răsună !
     Acel ce-i dat uitării, de-a lumii trecători,
     În groapa ce-l ascunde, e mort de două ori.

     În viață a fost singur și singur după viață,
     Pierdut pe veșnicie în umbra ce-l îngheață.
     Ah ! ce trist va fi, când morții ieși-vor din mormânt,
     Străin va fi pe acea lume, străin și pe pământ !
   

duminică, 28 noiembrie 2010

Vântul

 
 Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare,
  Care împinge-n rea furtună, toate vasele pe mare,
  Și, ca lupul după turme, se ascunde după nori,
  Și doboară stejari falnici, dar și blândele lui flori.

  Vântul fără o scânteie și în suflet ți-o aruncă,
  Privind cum se pierde totul, ce a clădit un om prin muncă.
  Apoi merge singuratic, printre reci morminte șoapte,
  Privind cum se duce totul, ca și-un vis în miez de noapte.

  Iar când el se întoarce-n codri, mama lui ce-l tot bocește,
  Zile întregi și nopți de-a rândul, caută de-l lecuiește.
" Hai nu mai plânge maică bună ! zise el, așa cum sunt,
  Când sărut ochii lor veseli, toate fetele mă plâng ! "

A IUBI SI A GANDI

     Lasa-ti inima sa judece..frumos spus,dar fara iubire si gandire n-o poti lasa sa judece.Uneori tocmai de sentimentele uitate, avem mare nevoie si daca nu ar fi dezamagirea, gelozia poate am trece mai usor peste toate.Dezamagirea porneste tot dintr-o dezamagire anterioara si dintr-o neincredere oarba.Daca incerci sa le spui adevarul barbatilor,ei cred ca tu joci farse, si incep cu tachinarile,oare poti avea incredere intr-un om cu mai multe fete?Lasa-ti inima sa judece ea, nu cred ca iti mai lipseste ceva?Voi ramane un suflet fara pereche, deoarece perechea cea veche a disparut de mult timp din inima si sufletul meu. O sa ma resemnez si am sa incerc sa fiu cat mai lucida de astazi inainte.Drumurile noastre se vor opri aici.Entuziasmul cu care pornisem la lupta s-a intrerupt.Tu nu ai nici o vina daca mie nu o sa-mi fie un pic mai bine ca inainte.Am incercat sa judec si cu mintea nu numai cu inima si ne vom opri aici.Am jucat rolul de nevasta si voi iesi astazi din acest rol pentru totdeauna.Iti multumesc pentru ca mi-ai fost alaturi om bun.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Chiar și îngerii, cad și plâng câteodată...

       

             De vrei să afli taina ce mâ-ncântă,
             Iată poezia ce inima  îți canta.
             De este vreo ființă, vreun nume omenesc,
             La care eu în fiecare zi, la el să mă gândesc.

            Tu ești acea ființă, tu, gingașă lumină,
            Și sufletul meu trist, la tine azi se-nchină.
            Un fulger, o scânteie de veșnică iubire,
            Căci așa vru soarta, să intru râzând în rai de fericire,

            Când ochii mei pe tine zâmbind te-au întâlnit,
            Din ochii tăi cei blânzi, o scânteie în sânu-mi s-a oprit.
            Si atunci în altă lume, am reînviat deodată,
            Și un soare mai fierbinte, în care-mi s-au aprins,

            Și o lume fără margini, frumoasă, desfățată,
            Ca o câmpie verde, sub mine s-a ântins.
            Ferice de acela care, vrednic de-o soartă neașteptată,
            Ar face pentru dânsul, în ceas dumnezeiesc,

            A ta inimă scumpă, de dragoste să bată,
            Și glasu-ți cu-nfocare, să-ți spună simplu, sincer,
            Iară, în fiecare clipă, de fiecare dată,
            Cuvântul cela, magic, adică,  " TE IUBESC " !


Cristina Toma - Și îngerii plâng

video

Concluzie !

             
            
              Niciodata nu mi s-au făcut asemenea surprize deosebite, ești un bărbat special și trebuie să fii tratat cu mare atenție... ești fermecător, vei rămâne pentru mine veșnic în inima mea. Nu am cum să te uit vreodată, atât cât bunul Dumnezeu mă va ține în viață.
                      " Prieten scump, idol al inimii și sufletului meu... "
              Nu mai îndrăznesc să-ți cer nimic, dar sper să primesc măcar la o săptămână două rânduri care, trează mereu să mă țină. Eu cred cu tărie că voi fi muza ta, care se pricepe cât de cât la gospodărie, dar care va mai face câteodată și câteva pete de cerneală pe acest ecran minunat.. deoarece sunt începătoare.
              Stilul celor care cu adevărat se iubesc, nu este niciodată prea transparent, ci este o apă limpede care lasă să se vadă adâncul inimii între două maluri pline cu frânturi din sufletele lor.

            Toate nimicurile vieții sunt incluse acolo, dar sunt smălțuite cu acele flori ale sufletului ce răsar în fiecare zi și al căror farmec, este mereu îmbătător, dar numai pentru două suflete. Dacă aceste frânturi de cuvinte pornesc din rațiune și din inima nu se vor stinge niciodată !!!!!!!!

Prietenia

video













Free Myspace Generators

vineri, 26 noiembrie 2010

O rugăciune pentru toți

     
           ” Atotputernicule, Doamne, Tămăduitor al sufletelor și al trupurilor, care-i cobori pe oameni și-apoi tu îucerci ca să-i ridici, care-i pedepsești și-i vindeci din nou, ai milă și de mine, și de el, și de copii, întinde brațul tău tămăduitor și acoperă-i cu duhul Tău cel sfânt. Dacă au făcut păcate și greșeli de neiertat, iartă-i și îndeparteaza de la ei durerea, mânia, ura, rănile, febra și slăbiciunile.
            Dumnezeule, ai milă de ceea ce ai creat cu mâna Ta, întru ISUS HRISTOS, împreună cu care ești binecuvantat, și cu bunul și de viață dătătorul Sfântul Duh, acum și în vecii, vecilor ! Amin !




Inima unei femei și rugaciunea sufletului către Dumnezeu !


video



 Miracolul Iubirii...

video