Atatea bunatati vin atunci cand sotii se inteleg, se iubesc, se respecta si tot atea rele cand cei doi nu pot fi pe aceeasi lungime de unda.. Nici belsugul si bogatia, nici copiii, nici stapanirea si puterea, nici slava si cinstea, nu-i poate bucura pe cei doi soti.
Datoria familiala este dragostea dezinteresata. Fiecare trebuie sa uite de propriul"eu", dedicandu-se in totalitate celuilalt. Fiecare trebuie sa se
invinovateasca pe sine insusi, nu pe celalalt, si printr-o comunicare permanenta, cei doi pot trece peste toate greutatile aparute in familia lor. Este nevoie de mare rabdare si stapanire de sine, pe cand nerabdarea poate strica totul. Un cuvant taios, un pahar de vin baut fara masura, gelozia, poate destrama o familie pentru todeauna. Daca exista dorinta de intelegere de ambele parti, casnicia poate fi salvata. Dar ce ne facem cand nu mai exista acea dragoste si iubire de care avem nevoie in fiecare zi, tot la fel ca de aer?
Trebuie sa ne straduim sa sacrificam totul pentu a pastra pacea intr-o familie? Viata noastra este permanent o lupta duhovniceasca. Cei doi soti sunt raspunzatori de toate cate se intampla in familia lor, deoarece poarta o cruce de sus. Aceasta cruce incepe sa se rastoarne, daca una din maini va slabi si astfel crucea isi va pierde taria.
Filozofia certurilor dintr-o familie, provin de cele mai multe ori din reposurile pe care si le aduc cei doi soti, pornite dintr-un orgoliul absurd. Este adevarat ca niciodata, doi oameni nu seamana intre ei. Daca am fi asa, nu ar mai fi nici un fel de atractie, deci intodeauna trebuie sa ne completam reciproc. Trebuie sa intelegem de unde vin reprosurile noastre.
Iata de ce intre oamenii apropiati, ce se iubesc, certurile sunt cateodata chiar folositoare-in focul certii se mistuieste tot gunoiul suparator si neintelegerile lor care s-au acumulat cateodata vreme indelungata, si dupa explicatiile si marturisirile reciproce se instaleaza sentimentul limpenzimii si linistii-totul s-a clarificat, nimic nu mai apasa.
Atunci se descatuseaza cele mai inalte capacitati ale sufletului si, prin comunicare, se discuta lucruri uimitoare, se ajunge la deplina unire de sentimente si de gandire.
In viata, inclusiv in viata de familie, oamenii pot fi impartiti in doua categorii. Una seamana cu musca si una cu albina. Musca cauta sa se aseze numai peste tot ce este murdar, cautand intodeauna doar raul, pe cand albina cea harnica, cauta frumosul si dulcele, evitand intodeauna murdariile.
Multi poarta un razboi permanent in familia lor:sotul cu sotia, fratele cu sora, bunelul cu bunica, vecinul cu vecina...fiecare se chinuieste, se necajeste, se lupta, insa nimeni nu se gandeste ca,daca nu ar semana aceste injurii, nu ar semana in casa lor spini si maracini.
Daca la prima lor neintelegere, sotii s-ar inarma cu mai multa rabdare, s-ar smeri in sufletul lor si si-ar da mana impacarii, nefericirea ar fi prevenita si ei ar trai impreuna tot veacul lor pamantesc fara sa cunoasca nenorocirea certurilor. Din pacate insa, multi oameni nu au in sufletul lor
smerenia si supunerea fata de Dumnezeu. De aceea, nici unul nu vrea sa cedeze, si in acest fel apare dezbinarea. Care ar fi porunca de respectat cu sfintenie de catre ambii parteneri? Cu totii avem de pazit urmatoarea porunca"purtati-va poverile unii altora si iubiti-va mult!"
