Tacerea dureaza de ceva timp.Intre noi bate un vant care se apropie, se tot apropie si ma simt tot mai impovarata de datorii. Incerc sa fixex unele sentimente si ele parca imi inunda tot corpul cautand ceva senzational.Acum exista o problema daca as vrea sa le impachetez si sa i le trimit cuiva in dar...mai ales ca este seara lui Mos Nicolae.Orice as spune, ar fi o prostie, parca ar sosi o scadenta a sentimentelor fata de el. Parca as visa ca trebuie sa ma infatisez in fata unui judecator si nimeni nu-mi spune unde oare as putea sa-l gasesc si ce ar urma apoi daca il voi gasi. In 28 de ani de casatorie se intampla atatea, si bune si rele,incat chiar si cei cu imaginatie multa mai uita uneori forma si culoarea unor lucruri, dar ceea ce eu am suferit, nu cred ca se poate uita asa de usor.Acum ma simt un pic mai bine ca in trecut dar urletul lui de disperare n-o sa-l pot uita asa de usor.Nu e nevoie de vreun doctor ca sa-l poata lecui..acest urlet il are din nastere.Nu se mai poate vindeca.Nu pot sa spun acum daca lucrurile sunt reci sau fierbinti, grele sau usoare, aspre sau moi, mai zgrunturoase sau mai vaporoase.Catifeaua inimii mele a fost impregnata cu aschii de diamante cu care uneori se mandrea iar alteori ma injosea.Nu mai vreau astfel de aschii in care sa-mi sfasii inima mea din nou, vreau sa mor linistita langa un suflet bun si sfatuitor.Pe mine nu-i nevoie sa ma dadacesti nici sa ma minti ci doar sa ma iubesti....cunosc inceputul dar nu si incheierea acestei prietenii.Orice istorie are un inceput , un mijloc si un sfarsit, la fel ca si povestile.Te caut de atatea ani si iata te-am gasit..m-am infatisat inaintea ta asa cum sunt, n-as dori sa ramai pe parcurs putin dezamagit, daca ceea ce tu ai cautat, n-a fost la inaltimea dorintelor tale. Am inteles bine ce vrei tu, tot de atunci, chiar daca nu ai mai repetat dorinta, fara iubire existenta noastra nu mai are sens...avem totusi o varsta. Privesc in jur cu-n fel de teama si vad ca inaltimea unui om ca tine nu se poate apropia atat cat as fi dorit eu ca sa-i dea iubirii noastre un adevarat sens.Cu toate acestea eu voi merge pana la capatul tunelului ca sa zaresc luminita lui. Am vrut ca sa te castig din prima clipa si poate tu la fel, dar va trebui zilnic sa ne recastigam reciproc, si sa avem multa rabdare. Niciodata in viata mea nu mi s-a intamplat acest lucru si iata ca acum sunt pusa in fata faptului implinit.Nu pot acum eu sa-ti dau tie sfaturi, ci tu mi le dai mie..ceea ce ma bucura. E foarte greu de spus ce e aceea o iubire realizata.Am renuntat la foarte multe ca sa am o familie realizata ,dar n-a fost pe toate planurile.E tot un soi de compexe cu bune si cu rele.Te vad, te admir, te ascult si parca zic in gand ca nu existi...de ce?E un sentiment greu de definit, care in destule cazuri se defineste totusi precis.
