Cad frunze peste capul meu și-al tău,
Peste ale tale gânduri și-ale mele,
Cad frunze ca parerile de rău,
Dar ce frumoasă, este a lor cădere.
Cad frunze și nu știi ce faci,
Tu pleoapele-ți închizi peste vedere
Să mergem, dragul meu pe sub copaci,
E-un farmec trist în blânda lor cădere.
Să mergem printre frunze împreună,
Și să uităm trecutul, ce încă mai suspină,
Nu știm bucuria, căt poate-o să mai țină
Dar eu, doresc, să fie-o dragoste, divină !
