joi, 23 iunie 2011

Sa zburam cu totii in Paradis!


In sfarsit ironia sortii mi-a zambit!Darul pe care l-am primit acum din partea unui om cu suflet bun...nu l-am primit in toata viata mea...."Paradisul Acvatic"..ce poate fi oare mai minunat pe acest pamant??
Nu mi-am dorit prea multe in viata aceasta, dar bunul D-zeu a vrut ceva mai mult decat ceea ce mi-am dorit eu...o femeie simpla cu bune si rele. Dar zic eu, poate ca a meritat sa astept aceasta clipa minunata!!!!!!!
De ce am ales acum acest moment pentru a parasi o alta viata care a fost lipsita de sens pentru atata vreme? v-ati putea intreba si m-ati putea si critica. Oare din ce motiv poate un om sa faca ce am facut eu? Mi-am iubit foarte mult fetele mele si nu am putut sa plec de langa ele, ca sa-mi gasesc o alta jumatate, inlocuindu-l pe tatal biologic..
Acum , daca ele au ales sa plece departe..de tara aceasta minunata dar invadata de tot felul de hoti si trepadusi, am decis si eu sa ies din carapacea mea...fara sa ma dezmagesc.
De multa vreme ma pregateam sa evadez dar, nu am avut curajul necesar..acum ,ca l-am gasit nu-mi ramane decat sa urc la bord cu persoana pe care o iubesc si cu care vreau sa fiu in viitor.
Fericirea pe care a primit-o el va fi iertarea pacatului meu. Departe de a gusta
placerile unei iubiri misterioase si timide, de a ascunde intregii lumi o fericire atat de mare...ar fi un pacat si mai mare...Acum am descoperit ca mai exista si barbati mai putin maimutoi, pentru care imitarea celor mai fermecatoare stari sentimentale poate fi atat de naturala, chiar si in mijlocul naurii.Desigur, creerul
nu se supune decat propriilor lui legi, nu-l intereseaza nici urmarile, nici nevoile vietii, nici obligatiile de onoare. Nu creezi o opera de arta fara a iubi cu pasiune arta...desi unii o fac doar pentru bani.Asa este si cu femeia si barbatul... Acestia din urma, nu se aleg decat cu firimiturle celor dintai...dar depinde ce firimituri culeg?? Oamenii de elita isi mentin creerul in conditii productive pana la adanci batraneti, asa cum odinioara vitejii isi aveau in orice clipa armele pregatite pentru o noua lupta. Ei isi infraneaza lenea, isi refuza placerile iritante sau nu le cedeaza decat in momentul cel mai potrivit al vietii, fie el si asa de tarziu...
Daca talentul isi are germenele din familie mostenit..mai tarziu printr-o predispozitie cultivat cu grija, printr-o vointa si-o victorie permanenta, se cere depasit cu mult curaj.
Pe unii oameni e clar ca nu-i poti tu schimba, chiar daca ai incerca sa faci in fiecre zi acest lucru. Critica ramanand nefasta pentru ei asa cum e "pro" si "contra", sau cele doua cuvinte cu care venim zilnic in contact "nu" si "da".A critica, permanent pe cineva inseamna a exprima judecati date intr-un mod mai mult sau mai putin spiritual, tot la fel cum un avocat pledeaza la tribunal cauzele cele mai contradictorii.
Ar fi urat acum sa va inapoez acest moment de zapaceala amestecat cu putina copilarie, dezorientare turistica,iubire,iluzie sau deziluzie...totul a fost asa de frumossssssssssssss!!!!!!!!!!!!!!!!