” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )
joi, 16 decembrie 2010
Clepsidra
Va veni un timp cand vom face bilantul la toate. Norii intunecati de pana acum se vor risipi, apele isi vor schimba matca lor,florile poate nu se vor mai ofili, oamenii nu vor mai carcoti, copiii mai mult se vor zbengui, uitand de calculatoare. Poate va fi un nou inceput pentru toate cate sunt pe pamant, o noua viziune despre viata si moarte. O noua viziune a inceputurilor vietii pe pamant.Prin fata ochilor imi trec toate cate au fost si-as vrea sa le masor pe toate dar nu am o clepsidra performanta...Ma simt o mica insula in oceanul fara de margini al celor care vor sa ma asculte. Mai tarziu ma voi retarage iar in singuratatea mea, si nu voi mai avea nici un fel de antene pentru ceea ce ma inconjoara. Viata noastra este ca un fir intre rasarit si apus.Inca o data ma felicit ca am avut taria, de a iesi din cochilia mea, sa scot la iveala tot ceea ce s-a strans acolo, si as dori din suflet sa uit tot ce a fost urat si neinsemnat. Apoi voi trage la timp cortina peste intamplarile care vor mai fi in viata mea.Un caine se plimba printre ele, revine, miroase, pleaca, si i se pare ca mai multe lucruri nu sunt in regula, dar nimeni nu scoate o vorba.Cand se plictiseste alearga catre o alta apa limpede, o latra iar, si apoi revine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)