Povestea mea

        

         Omule drag, ai prin lume vreo țintă ?
         Oare nu-ți ceri tu singur, osândă ?
         De ce mai alergi și iubești ?
         Fără ca să te odihnești ?

                 E al tău cerul și pământul ?
                 De ce te frământă mereu gândul ?
                 De ce te frămânți neîncetat ?
                 Pentru copiii care ți-au plecat ?

         Văd astăzi orașul ca pe-o pânză zugrăvit,
         Toată viața mea fără voi, s-a sfârșit....
         Le-am suportat pe toate fără nici un cost,
         Dar fără el, viața mea nu are rost...

                Ascultam în tăcere cum își freamătă cântul
                Pădurea, izvorul, stelele, luna și vântul;
                Ascultă-mi și tu povestea mea în tăcere
                Și daca vei voi cândva, mi-ai da o dulce mângâiere.

Celia - Povestea mea

Să nu te rănești niciodată în " cioburile viselor sparte ", în muchiile tăioase ale amăgirilor, să nu cunoști tristețea fără de nume a iubirii și mai ales să nu te schimbi, să rămâi tu însuți cu sufletul plin de iubire și de bucurie așa cum ești acum. Să trăiești prezentul intens și frumos, purtând mereu în tine o dragoste imensă și unică... ” DRAGOSTEA DE VIAȚĂ ” ! 

Povestea mea...



Vine, într-adevăr, un timp pentru toate

            

            Eu scriu acum, deși nu am voie să mai vorbesc, și mâine poate nici să mai gândesc. Legănat de alte vise și lungit pe spate, va contempla poate la alți sâni uriași de femeie, la o față poate de ” madona ”, cu chip angelic pictat de un artist modern. Va vedea alți ochi, bucle și urechi și o mulțime de linii frânte. Acest om sedat, hidratat și ionizat, verificat din punct de vedere chimic, optic și psihic, cules dintre sonde, prize, și monitoare, așa cum culegi un pește speriat dintre ochiurile unei plase de pescuit... va rămâne oare numai  o înfățișare omenească  care se îndârjește din răsputeri, să dezlege ” misterul unei femei destul de... necăjite ? ”
          Sau poate va merge mai departe să o facă fericită ? Vremea se scurge în cadența picăturilor de ploaie și noi suntem departe, unul de celălalt. Strop după strop, lichidul dragostei  coboară prin venele-mi subțiri și privesc și eu speriată la sferele scânteietoare, ce se formează  la nivelul creierului, inimii, fără ca să pot țipa, fără să mă pot apăra de această boală infernală. Va veni, într-adevăr, un timp privilegiat pentru un om privilegiat ?

...Viata e ca o ploaie de sentimente...niciodată nu poți știi care...picătura îți va atinge sufletul....



Stana Izbașa & Puiu Codreanu - Lasă-ți inima să judece

Am crezut că-i vorbă-n vânt,

Dragoste la prima vedere
Acum nu pot să te uit
Sufletul meu te cere
Eu am crezut că-i pe moment
Bătaia ce am simțit-o în piept
Dar era DRAGOSTEA

**************

Lasă-ți inima ( INIMA )
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemuritoare

**************
Ce mult contează o clipă în viață
Îmi amintesc NOAPTEA înstelată
Părul îți era plin de flori
Și privirea curată
TRANDAFIRII ne-au fost nași
Iar STELELE ne-au fost nuntași
Și am fost numai a TA

**************

Lasă-ți inima ( INIMA )
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemuritoare
Lasă-ți inima ( INIMA )
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemuritoare
Lasă-ți inima ( INIMA )
Să judece ea
Lasă-ți sufletul să aleagă
O dată într-o viață întreagă
Îmi las inima ( INIMA )
Să judece ea
Toate-n lume-s trecătoare
DRAGOSTEA e nemurïtoare

 

" Avem mereu de ales: între a ne opri și a aștepta să vină un vânt care să ne spulbere neîncrederea sau a ne continua drumul, cu pași mici, dar siguri și cu speranța într-o zi mai bună. Oricât de puternici am fi, simțim nevoia de siguranță și ocrotire. Dacă am fi picături, n-am avea nevoie de lacrimi... dacă am fi cuvinte, n-am avea nevoie de destăinuiri... Dar suntem oameni și avem nevoie de IUBIRE. Suntem împovărați de amurg și toamne, dar printre atâtea lacrimi și zboruri frânte, năluci de atâta căutare sau prea lungă așteptare, ne dorim să strângem în brațe și să șoptim cuiva " TE IUBESC ". Noi facem alegerile... uneori bune, alteori greșite, dar acest lucru îl aflăm o dată cu trecerea timpului. Am înțeles că nu timpul ne va vindeca sufletul... ci CEL DE LÂNGĂ NOI... prin DRAGOSTEA SA... deci nu ne rămâne dacăt să încercăm să ne dorim să...iubim "